Prospero la lucru

Publicat în Dilema Veche nr. 322 din 15-21 aprilie 2010
Prospero la lucru jpeg

Victor Ioan Frunză este un regizor care iscă, pretutindeni pe unde trece, furtuni – organizatorico-administrative, tehnice, artistice ori toate la un loc. Existenţa lui într-un teatru, la lucru, nu rămîne niciodată neobservată; începînd cu portarul şi sfîrşind cu directorul, toată lumea află repede că în acel teatru nimic nu va mai fi la fel, măcar atîta vreme cît va dura facerea spectacolului. Desigur, beneficiarii privilegiaţi ai acestei descoperiri sînt actorii, tehnicienii de scenă şi meşterii din ateliere, adică acele persoane care vin în contact direct cu Frunză sau cu soţia şi colaboratoarea lui constantă, scenografa Adriana Grand. Cei doi produc ataşamente fanatice şi adversităţi ireductibile; sînt adoraţi sau detestaţi (uneori, adoraţi şi detestaţi, alternativ) pentru intervale mai lungi sau mai scurte; cîteodată, pentru totdeauna – sau pentru atît cît înseamnă acest cuvînt în lumea scenei. Nu pot fi ignoraţi. Nu pot fi uitaţi.

Ce fac (ce au făcut, pentru că vechimea fenomenului se măsoară, deja, în decenii) aceşti doi oameni de aparenţă fizică mai degrabă fragilă, paşnică, spre a ieşi astfel în evidenţă într-un mediu deloc lipsit de privelişti frapante, cum este teatrul? Înainte de toate, fac artă – sau încearcă. În ciuda ideilor romantice pe care le au îndeobşte „civilii“ despre chestiune, a face artă, într-un teatru instituţional, este de cele mai multe ori o aventură plină de riscuri. Vorbim, desigur, despre România, despre teatrele româneşti, despre dotarea materială specifică a teatrelor româneşti, despre meseriaşii români, despre actorii români şi, inevitabil, despre legile româneşti; toate, la timpul prezent. (De menţionat că, minus penultimul „articol“ din listă – actorii –, precizarea român(esc) are în vedere cetăţenia, nu apartenenţa etnică. Observaţia se referă, aşadar, inclusiv la „conlocuitorii“ de felurite naţionalităţi şi ale lor obiceiuri...) A face artă, într-un teatru instituţional din România modernă şi eternă înseamnă a te ciocni de un număr imprevizibil de obstacole, imposibilităţi, rezistenţe, mefienţe, rutine, apucături ş.a.m.d. ancestrale sau recent dobîndite, astfel încît obţinerea, ca produs final, a unui spectacol-operă de artă devine o victorie plătită, din cînd în cînd, neaşteptat de scump. Iar Victor Ioan Frunză şi Adriana Grand vor – au vrut dintotdeauna – şi luptă – au luptat întotdeauna – ca spectacolele lor să fie opere de artă. Şi „pe vremuri“, cînd în calea unei asemenea dorinţe se aşeza cenzura, şi acum, cînd le stau împotrivă inamici mai mulţi şi mai perfizi: decăderea meseriilor teatrale, scăderea dramatică a nivelului de pregătire a tinerilor actori, căderea în mercantilism a nenumăraţi dintre propriii lor colegi. Indiferent de felul cum a arătat, la sfîrşit, un spectacol creat de ei, Victor şi Adriana nu au pornit niciodată la lucru cu gîndul de a „da rasol“, aşa, la repezeală, „ca să le luăm ălora banii“. De unde ştiu asta eu care, ani de zile, abia dacă am schimbat un salut sumar cu ei? Din spectacolele lor. Gîndul meschin e ceva care se vede. Pe scenă, mai bine decît oriunde.

În stagiunea actuală, Victor şi Adriana au „scos la public“, deocamdată, două spectacole. Aproape trei, de fapt, pentru că, la Teatrul de Comedie din Bucureşti, dipticul ionescian Cîntăreaţa cheală – Lecţia presupune două mizanscene radical diferite. Din dramaturgia lui Eugène Ionesco, cei doi au mai abordat pînă acum, după ştiinţa mea, doar Scaunele, acum cîţiva ani. Personal, nu cred că este genul de scriitură cel mai adecvat sensibilităţii lor artistice (aici e vorba în primul rînd despre Frunză, căci regizorul e cel ce „dă tonul“ în creaţia scenică, dar, cum Frunză nu colaborează scenografic decît cu Adriana Grand, o includ parţial şi pe ea în observaţie); operele lor cele mai împlinite au pornit mereu de la un suport dramaturgic mai permeabil emoţiei, VIF fiind unul dintre rarii regizori capabili să atingă, pe scenă, zonele insondabile ale sufletului – cu atîtea riscuri...

Este, în spectacolul de la Comedie, apanajul celei de-a doua părţi, Lecţia, unde exasperarea Profesorului în faţa ignoranţei Elevei devine, la un moment dat, înfricoşător răscolitoare. Dacă interpretul George Costin (un pic prea tînăr pentru rol) ar fi izbutit să se menţină pe linia micronică ce desparte perfecţiunea de exces... Este ceea ce îi reuşeşte, la Teatrul „Csiky Gergely“ din Timişoara (unde Frunză revine după o agitată istorie de prietenie, trădare şi multe sentimente rănite), lui András Zsolt Bandi, interpretul Actorului din Rosencrantz şi Guildenstern sînt morţi de Tom Stoppard. Montarea a obţinut trei nominalizări (pentru Cel mai bun spectacol, Regie şi Scenografie) la Gala Premiilor UNITER. Bandi nu a fost nominalizat, dar jocul lui rezumă ireproşabil, după părerea mea, intenţia regizorală. Punînd în scenă această glosă existenţialist-absurdă (scrisă în 1965) la Hamlet, piesă montată de el acum cîţiva ani la acelaşi teatru, Frunză utilizează tema responsabilităţii (pentru propria soartă, în cele din urmă...), tratată prioritar, în text, de autorul britanic, pentru a vorbi – din nou – despre teatru, despre arta teatrului, despre imoralitatea şi imortalitatea teatrului, într-un cadru scenic (semnat, fireşte, Adriana Grand) ce face un racord subtil cu mizanscena sa shakespeariană. Este un fascinant sistem de oglinzi imaginare prin apele cărora se întrezăreşte, mereu prezentă şi mereu înşelătoare, năluca teatrului – paradoxala artă a realităţii şi iluziei, a prezenţei şi absenţei. Arta pentru care Victor Ioan Frunză iscă, pretutindeni, furtuni.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.