Politicienii artei

Publicat în Dilema Veche nr. 678 din 16-22 februarie 2017
Politicienii artei jpeg

Artists Talk, un spectacol de ­Gianina Cărbunariu. Cu: Ruxandra Maniu, Ilinca Manolache, Alexandru Potocean, Gabriel Răuță, Bogdan Zamfir; scenografia: Dorothee Curio; video: Mihai Păcurar; muzica: Bobo Burlăcianu. Co-producător: Asociația Piese Refractare. ­ARCUB, Cu sprijinul Institutului Goethe, Ambasadei Franței la București și al Institutului Francez. 

Chestionarea prin artă a deficienţelor sistemului (politic, economic, cultural) şi a eşecurilor societăţii în relaţie cu categoriile marginale reprezintă un trend internaţional. Spectacole, filme, cărţi dezbat falimentul umanismului, revirimentul intoleranţei, radicalizarea profitului. Arta se dovedeşte a fi trează, atentă la derapajele tot mai multe şi mai grave ale democraţiei. Dar odată cu aprecierea de care se bucură arta socială, apare şi un fenomen secundar: ea devine o modă. Efectele sînt multe, de la tratarea superficială a subiectelor la alegerea temelor sociale doar pentru capacitatea lor de a atrage beneficii de imagine (şi financiare, desigur) pentru artişti.

În cel mai recent spectacol al său, Gianina Cărbunariu face o investigaţie asupra fracturii dintre artişti şi creaţia lor, identificînd discursuri diferite în operă şi în viaţa reală, lipsa empatiei şi ipocrizia creatorilor care speculează socialul în avantajul propriu. Artists Talk porneşte de la exprimarea artiştilor în spaţiul public – discuţiile post-spectacol – şi prezintă în şase scene modul în care socialul este exploatat în artă.

Demersul autoreflexiv al Gianinei Cărbunariu vizează analiza diferenţei dintre etică şi estetică (artă cu tendinţă vs artă pentru artă). Cazurile prezentate sînt generalizate prin anonimizare, chiar dacă sînt inspirate de situaţii şi persoane reale, căci acele idei şi atitudini se regăsesc în discursul public. Totuşi, identificarea surselor poate aduce un plus de greutate demonstraţiei artistice, prin corelarea ficţiunii cu realitatea.

La un vernisaj de graffiti pe zidul care separă o comunitate marginală de majoritatea dominantă – recognoscibil drept zidul din Baia Mare care desparte romii de români –, primarul (Alexandru Potocean creionează excelent un edil-şerif care se autoeroizează) foloseşte arta socială ca acoperire pentru izolarea unei etnii defavorizate, sub directa aprobare a unui cetăţean indignat (Gabriel Răuţă identifică subtil o mentalitate defensiv-agresivă a omului obişnuit). Artiştii implicaţi într-un spectacol şi un film, ambele documentare, despre comunităţi discriminate, abuzate şi violentate, dovedesc o lipsă totală de empatie faţă de subiecţii lor. Echipele de creaţie (Ilinca Manolache face două personaje superficial-stupide, coregrafa şi regizoarea, ambele de o ipocrizie genuină) recurg la argumentul artei pentru artă pentru a justifica neimplicarea subiecţilor în spectacol sau lipsa de intervenţie într-o situaţie critică (în acest ultim caz, dezbaterea este preluată din presă: jurnaliştii de război ajută oamenii în situaţiile de criză sau doar înregistrează momentul, pentru a informa publicul?).

rosencrantz foro a bulboaca jpg jpeg

O altă scenă – un interviu – porneşte de la cazul regizorului Alvis Hermanis (invocat şi de Oliver Frljic în Violenţa noastră şi violenţa voastră) care renunţă la proiectul de la Teatrul Thalia din Hamburg după ce instituţia se afiliază mişcării Welcome Refugees şi trimite o scrisoare publică în care îşi prezintă opinia anti-imigraţie. În spectacol sînt folosite, pînă la un punct, fragmente din declaraţiile lui Hermanis, amplificate apoi într-o retorică naţionalistă (unde „naţiunea“ este cea europeană). Interesant e modul în care cei doi translatori (fabuloşi Ruxandra Maniu şi Gabriel Răuţă) preiau acest discurs şi îl radicalizează, într-un proces care arată cum poziţionarea extremistă publică a unui artist faţă de teme sensibile coagulează conservatorismul patriotard al auditoriului şi oferă justificare furiei sociale.

Scena finală face referire la scriitoarea Irène Némirovsky, ucraineancă de origine evreiască, ce a trăit în Franţa şi a murit la Auschwitz, autoare a unor romane apreciate în epocă și care a încercat, fără succes, să obţină imunizarea în faţa valului antisemit prin asimilarea sa ca franţuzoaică (s-a botezat etc.). Romanul Suita franceză, descoperit la 60 de ani după moartea sa, face o radiografie nemăgulitoare Franţei din timpul ocupaţiei naziste şi creează controverse legate de etica autoarei. Biografia ei devine un rechizitoriu făcut artiştilor, rostit detaşat de actorul Bogdan Zamfir (care este vectorul lucidităţii în spectacol, el jucînd şi rolul jurnalistului care chestionează etica regizoarei amintite mai sus): derapajele umane nu se spală cu luciditate artistică. Dar e ceva mai mult în această scenă: e chintesenţa unei Europe confuze şi perverse, care susţine respectarea identităţii străinului, dar îi pretinde să renunţe la ea dacă vrea să se integreze, pentru a l condamna apoi exact pentru acea identitate renegată.

Decorul (Dorothee Curio) include o podea lucioasă, pe care actorii intră cu cipici aseptici sau desculţi – o ironie la adresa „sfintei scînduri“ şi o oglindă în care realitatea se reflectă denaturat –, o perdea din franjuri strălucitoare şi o firmă luminoasă care localizează naraţiunile (Somewhere in Europe). Costumele mixează casual cu lux (materiale comune negre cu aplicaţii lucioase), expresie a interacţiunii dintre social şi artă. Cotidianul este ridicat astfel la rang de vedetă.

Vorbit în română, engleză şi franceză, spectacolul beneficiază de traduceri orale şi supratitrări care adaugă mesajului original noi nuanţe şi panoramează degradarea discursului în spaţiul public. Actorii teatralizează subtil personaje deraiate de la moralitatea democratică – rasişti, naţionalişti, homofobi etc. – fără să le caricaturizeze, refuzîndu-le căderea în derizoriu prin ridiculizare.

Spectacol lucid, care chestionează scopul artei şi responsabilitatea artistului, Artists Talk lasă deschisă o întrebare: opera este anulată de delictul de opinie al autorului? Aici doar publicul poate răspunde. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: A. Bulboacă

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.