Demonstraţia tăcerii

Publicat în Dilema Veche nr. 688 din 27 aprilie – 3 mai 2017
Demonstraţia tăcerii jpeg

● Plastic de Marius von Mayenburg, traducerea: Elise Wilk, regia: Theodor-Cristian Popescu, scenografia: Velica Panduru, muzica: Lucian Ban, light-design: Alexandros Raptis, video și graphic design: Ioana Bodale. Cu: Bogdan Dumitrache, Cristina Toma, Istvan Teglas, Ciprian Nicula, Nicoleta Lefter / Ioana Mărcoiu. ArCuB. 

Marius von Mayenburg este unul dintre cele mai puternice nume din dramaturgia europeană. Scrie lucid şi acid despre lumea contemporană şi are perspective surprinzătoare asupra unor probleme actuale. Textele sale se configurează în jurul familiei, ale cărei provocări sînt multiple astăzi, în parte cauzate de evoluţia conceptului de familie, dar şi de mutaţiile diferitelor valori asociate acesteia (religia, bunăstarea, educaţia etc.). Colaborarea cu regizorul Thomas Ostermeier la Schaubühne, Berlin, i-a sporit notorietatea, adaptările sale fiind unanim apreciate (textul său după Hamlet de Shakespeare ar putea fi predat la şcoală ca model de lucru asupra unei piese clasice pentru o viziune regizorală specifică). În România, unul dintre promotorii săi constanţi este Theodor-Cristian Popescu, cel care i-a regizat piesele de multe ori în premieră naţională, aşa cum este şi cazul noului spectacol de la ArCuB, Plastic.

Montat chiar de autor la Schau-bühne, Berlin, textul este un rechizitoriu virulent al societăţii occidentale, mai precis al clasei de mijloc, trecînd în revistă, în discursuri (auto)incriminatoare, cam toate viciile atribuite acesteia, de la preocuparea excesivă şi fără scrupule pentru propria bunăstare la aroganţa şi dispreţul faţă de categoriile sărace şi defavorizate. Acuzele lui Marius von Mayenburg sînt multe şi dure, unele valabile şi frisonant scrise, cu o acuitate a observaţiei şi o pertinenţă a argumentaţiei admirabile, dar, per ansamblu, textul suferă de un oarecare tezism, căci păcătuieşte printr-o perspectivă unilaterală: clasa de mijloc devine ţap ispăşitor pentru toate problemele contemporane. Orice argument în favoarea ei este enunţat doar pentru a fi demontat: vor să ajute în zonele sărace ale lumii, dar sînt fricoşi, vor să fie generoşi, dar sînt inadecvaţi etc. Personajul soţiei Ulrike adună toate tarele burgheze şi devine un construct detestabil (dramoletele ei sînt de o superficialitate ridicolă; actriţa Cristina Toma a umanizat cît a putut acest personaj, destinat exclusiv unor demonstraţii ideologice). Şi scriitura, cu discursuri lungi care confirmă şi reconfirmă vidul şi vinile clasei de mijloc, este obositoare de la un punct încolo, cînd demonstraţia despre cît de răi sînt a-ceşti oameni a fost înţeleasă deja de toată lumea. În plus, demonizarea acestei pături sociale pare a fi mai degrabă contraproductivă într-o posibilă dezbatere despre exploatare.

rosencrantz 2 foto ioana bodale jpg jpeg

Demonstraţia lui Von Mayenburg se realizează printr-o familie din clasa de mijloc: un medic, o pseudo-artistă (de fapt, asistenta unui artist conceptual) şi copilul lor, un adolescent precoce. O viaţă plină de beneficii, dar şi de muncă şi responsabilităţi, ceea ce determină nevoia de a angaja o menajeră. Pentru ca lucrurile să se complice, apare şi şeful soţiei, celebrul artist. În spectacolul lui Theodor-Cristian Popescu, această familie artificială este încapsulată într-un acvariu, un spaţiu sterilizat, aseptic, de un alb imaculat, lipsit de culoare şi viaţă (decorul excelent a fost creat de Velica Panduru), în care mizeria poate apărea, ironic, numai ca act artistic. Doar că dincolo de perfecţiunea imaginii, fracturile de moralitate sînt tot mai multe în raport cu tînăra menajeră, obscurul obiect al dispreţului şi dorinţei tuturor celorlalţi. Căci raportarea familiei la această femeie este duală: pe de o parte, o arogantă superioritate, pe de alta, o atracţie (chiar erotică) faţă de umanitatea/căldura ei (în fond, ei se mişcă în limita unor tipare sociale rigide, ea evoluează liber, adică imprevizibil). Cuplul burghez suferă de nevoia de a fi validat ca posesor de valori morale valabile (aprobate) în societate. Dar cum funcţionează această validare în relaţiile de muncă şi în ce măsură „avocaţii“ săracilor, în care se erijează la nivel discursiv acest cuplu, pot fi credibili cînd poziţionarea lor este dominatoare? Dacă soţia ratează complet umanitatea, soţul Michael (Bogdan Dumitrache) este ceva mai înţelegător, enunţînd, măcar la nivel de intenţie, unele aspiraţii umanitare. Adolescentul Vincent (Ciprian Nicula) este deja pervertit, obsesia lui pentru filmarea/spionarea celorlalţi căpătînd o turnură agresivă.

Ce este cel mai interesant se află însă în afara acestei familii. Artistul Haulupa (Istvan Teglas, exploziv în acest rol) este un personaj-hibrid, căci conţine două perspective contrare: el are caracteristicile „burgheziei“ artistice, cumulînd succesul, comportamentul provocator, frivolitatea, conceptualismul chestionabil al artei, în care demarcaţia între valoros şi ridicol este confuză, dar în acelaşi timp, el este cel care diagnostichează ipocrizia morală a clasei de mijloc. Spre deosebire de artistul care îşi verbalizează agresiv gîndurile, menajera este tăcută, face parte din lumea celor care nu se aud (o cheamă Jessica Schmidt, un nume anost, ales special pentru a-i ilustra anonimatul), un personaj agresat psihic care sfîrşeşte prin a-şi distruge agresorii. Nicoleta Lefter (pe dublu rol cu Ioana Mărcoiu, pe care însă nu am văzut-o jucînd) reuşeşte fabulos să se impună pe tot parcursul spectacolului, chiar şi în scenele în care are foarte puţine replici sau deloc. Actriţa are o prezenţă apăsătoare, care captează atenţia şi cînd actanţii sînt exclusiv ceilalţi, iar asta se datorează, în mare parte, modului în care foloseşte privirea, de multe ori în pămînt (e un personaj umilit), dar mereu la pîndă. Chiar şi tăcerea ei e intrigantă şi creează aşteptări, astfel încît parcursul personajului, de la victimă la călău, pare perfect logic.

Ce mi se pare interesant la nivel performativ în Plastic este modul în care reuşeşte să opună veridic un singur personaj, aproape mut şi prea puţin actant, unui grup activ şi foarte vocal. Şi să-l facă să cîştige. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Ioana Bodale

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.