Cum a fost la Gala HOP?

Publicat în Dilema Veche nr. 656 din 15-21 septembrie 2016
Cum a fost la Gala HOP? jpeg

Gala Tînărului Actor HOP (5-8 septembrie, Costinești) e un bun moment de a evalua ultima generație de absolvenți ai școlilor de teatru. Am întrebat cîțiva observatori ai acestei ediții cum a fost la Gala HOP.

Mircea MORARIU, critic de teatru

Împlinirea celor 400 de ani de la trecerea în eternitate și în absolut a marelui Shakespeare nu putea trece nemarcată la a XIX-a ediție a Galei HOP. La care, iată, am ajuns și eu, după o absență destul de îndelungată. Am regăsit-o reînnoită, plasată sub semnul unui echilibru util între peren și inovație, între invenție, creație, căutare, histrionism, pedagogie și workshop, amestecul fiind datorat noului său director, actorul Miklós Bács. Care nu a uitat nici un moment că e profesor de teatru și nu unul oarecare, dar care a avut și eleganța, și măiestria, și inteligența de a nu plasa HOP-ul sub semnul unui didacticism cu totul antipatic.

S-ar fi putut lesne spera că pogorîrea, fie ea și intermediată, a spiritului și operei marelui Will peste noua sală de spectacole de la Vox Maris din Costinești înseamnă un bonus pentru cei 29 de tineri actori ce au trecut – unii, cred, mult prea ușor – de preselecție. Nu, nu a fost așa și chiar dacă, fie și numai pentru cîteva minute, cu toții și-au îndeplinit visul de a-i juca pe Hamlet, pe Ofelia, pe Viola, pe Olivia, pe Orsino, pe Brutus sau pe Cassius (tema probei impuse), s-a dovedit că Shakespeare e greu, e nesupus, iar uneori se comportă chiar mai neîmblînzit decît însăși Caterina. Prea mulți dintre concurenți au căzut în trăirism, în vibrato, în enigmism, în gesticulație excesivă, în prea multă coregrafie. Au căutat în exterior, uitînd să caute în propriul sine. S-a ajuns la surplus de dramatisme (Maria Veronica Vârlan), de poze și pauze ce păreau infinite (Cătălin Asanache) și „citate“ deformate (Ștefania-Carmen Misăilă) sau chiar la derizoriu și mizerabilism de cea mai proastă calitate (Daniel Nuță). Unii concurenți s-au jucat în mod primejdios și pernicios de-a dramaturgii (numele care îmi vin în minte sînt în mare cam aceleași citate înainte), respectivii însăilînd colaje cîteodată de-a dreptul neinteligibile. Lucru ciudat, lucru curios, mulți dintre concurenți au avut evoluții net superioare în fragmențelele de film și în spectacolul final, cu măiestrie pregătit de Ada Milea și Andreea Gavriliu.

Cîteva nume s-au impus, palmaresul oficial reținîndu-i pe Alexandru Voicu, Andrei Radu, Alina Rotaru, Raluca Radu. Respectivii sînt merituoși – indiscutabil –, dar, în opinia mea, ordinea lor în ierarhie (cel mai bun, cea mai bună, marele premiu) ar putea suferi amendamente. Inexplicabilă este absența din configurația palmaresului final a Alinei Petrică. Stupefiantă de-a dreptul este, în cazul categoriei grup, preferința juraților pentru spectacolul Lorenzo de la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iași, în detrimentul mult mai elaboratului, mai bine jucatului, mai captivantului spectacol Visul lui Ariel de la UNATC. Premiul pentru prestanță și rostire scenică acordat lui Ștefan Pavel a reparat, în felul lui, ce se mai putea repara, numai că respectivul concurent a fost mai bun la cu totul alte capitole decît cele presupuse de denumirea recompensei.

Oana STOICA, critic de teatru

Orice schimbare răstoarnă aşteptări şi obişnuinţe. După reconceptualizarea Galei HOP de către Radu Afrim într-o formă efervescentă şi provocatoare pentru tinerii actori, evenimentul reintră într-o zonă sobră, cu teme „grele“ şi probe în strînsă legătură cu studiul de la clasă. Mentorul clujean al tinerilor actori, Miklós Bács, a recuperat, printre mizele şi direcţiile galei, componenta academică, de studiu, care a dat concursului o notă de profunzime, dar a creat şi destule probleme. Cred că a fost benefic lucrul în echipă extinsă al lui Miklós Bács, care a adunat creatori tineri cu diverse atribuţii (definirea spaţiului, ateliere pentru candidaţi, crearea spectacolului produs al Galei HOP etc.). Unde-s mulţi sînt şi idei bune. Apoi, perioada începerii lucrului la spectacolul rezultat în urma atelierelor susţinute de coregrafa Andreea Gavriliu şi muziciana Ada Milea – unul dintre momentele de vîrf ale Galei – a fost mărită, repetiţiile începînd imediat după preselecţia din luna iulie. Asta a dus la crearea unui spectacol mai aşezat, mai clar definit ca formă şi mesaj.

Cîţiva dintre competitori au reuşit să se impună. Este vorba, în primul rînd, de Alexandru Voicu, marele cîştigător, care, în ciuda (sau poate datorită) accidentului suferit (a jucat cu un picior imobilizat în ghips), a avut o prestaţie consistentă, care i-a pus în valoare subtilităţile interpretative (el obţinînd şi participarea în programul „10 pentru film“ la TIFF). Şi cîştigătoarea premiului pentru cea mai bună actriţă, Alina Rotaru, s-a impus tot prin versatilitatea cu care a jonglat cu personajele. La secţiunea Grup, ± Lorenzo de Daniel Chirilă, cu Daniel Chirilă, Loredana Coşovanu şi Tiberiu Enache, un spectacol încîntător şi inventiv, a fost „confirmat“ şi de show-ul invitat, Mălăieş în călcăieş (Teatrul Luni de la Green Hours), realizat de aceeaşi echipă. Cred că s-a impus astfel un grup de tineri creatori cu o personalitate artistică distinctă, coagulat şi proaspăt.

Rămîne de reflectat asupra oportunităţii continuării, în cadrul galei, a unei direcţii prea academice, riscînd ca dificultatea temelor de concurs, rigoarea la care ele obligă să fie inhibante pentru candidaţi. Şi nici uniformizarea dată de stricteţea temelor şi de costumele impuse la una dintre probe nu a ajutat.

Voicu RĂDESCU, directorul teatrului LUNI de la Green Hours

HOP-ul 2016 a fost, în fapt, precum celelalte ediții ce s-au petrecut dintru începuturi. Infuzie de energie și tinerețe și visare și speranțe și ecumenism teatral, ce schimbă, pentru cîteva zile, fundamental, înfățișarea mai degrabă cvasipermanent frustrată, dacă nu chiar schizofrenică, a lumii teatrale românești. Deci se poate. Iar catalizatorul determinant este iată, din nou dovadă, prospețimea…

Cantitatea de bucurie pe unitatea de timp dă, cred, gradul de fericire trăită a omului… iar la Costineşti, în gală, fericirea pare la ea acasă.

Cîștigurile principale ale acestei ediții – ca și ale precedentelor și ale celor ce vor urma: dinamica și bucuria și efervescența și zîmbetele permanente ale participanților, vizibile între eforturi asumate (și acestea observabile). Și oportunitatea întîlnirilor. Aceea a celei mai noi generații de artiști cu ea însăși. Și întîlnirea cu consacrați, chiar „meșteri“ ai breslei. Și reciproca!

Da, bucurii în plus, date de premierea unor nume ce îți sînt mai aproape ca altele (pentru mine, firește, premierea „la grup“ a celor trei reprezentanți ai trupei Frilensăr, deja în strînsă colaborare cu Teatrul LUNI).

Bucurii „în minus“ nu cred că au existat, iar dacă da, trebuie să fi fost în număr nesemnificativ. Poate, izolat, pentru cîțiva indivizi luați separat. Treaba lor…

O considerație și mai personală, adică pentru mine însumi. Deși din main­stream – parte a „sistemului“ deci –, UNITER a putut imagina și organiza, într-o vreme în care underground și/ori independență nu existau ca termeni în limbajul autohton, un eveniment ce și-a păstrat, chiar și-a „upgradat“ vigoarea. Un eveniment ce se adresează breslei întregi și este, obiectiv, benefic multiplelor moduri în care s-a (re)organizat teatrul românesc în zilele noastre. Deci se poate! 

Pompilius ONOFREI, jurnalist la Radio România Actualități

Există trei perspective din care poţi privi Gala HOP. Într-o ne-ordine oarecare şi pe o aparentă scară a satisfacţiei, ele ar fi: cea a organizatorilor, cea a beneficiarilor competitivi, cea a observatorilor (implicaţi, interesaţi sau dezinteresaţi). Pentru toate trei, însă, cele 19 ediţii de Gală HOP se pot pune (grosso modo) într-o ecuaţie aparent simplă, dar fermă: c + a + b = 15 + 3 + 1. Pornind de aici, premisa judecăţii celui de-al 19-lea HOP e şi ea doar aparent clară: perioada afrimică a Galei a scos manifestarea din aparentul cenuşiu al Mangaliei (curat aparent! – căci exista multă viaţă şi în serile de gală din bătrîna Casă de Cultură) şi, oferindu-i challenge (profesional), fun şi glamour, a zdruncinat academismul todian, aducînd-o pe o platformă de la care orice direcţie putea fi posibilă. Ba mai mult, alegînd anul trecut (în preambul aniversar) o temă ca DADA, a zăpăcit-o (iarăşi aparent) complet.

Astfel că decizia organizatorilor de a îi încredinţa Gala actorului şi profesorului Miklós Bács a ridicat (aparent, cum altfel?) ştacheta aşteptărilor diverselor categorii implicate la un „cod portocaliu“ de atenţie. Atenţie, ştacheta, nu neapărat şi interesul tuturor categoriilor sus-menţionate (după cum s-a văzut)… Căci dacă Profu’ e apreciat de o multitudine de tineri din breaslă drept un real mentor al noii generaţii de actori (aşa cum a fost ante-nominat de UNITER), se pare că nu acelaşi lucru s-a adeverit în ceea ce priveşte solicitudinea potenţialilor invitaţi, pe care orice directorat al Galei HOP şi i-ar dori constant (participanţi activi şi implicaţi) în manifestare: regizori, producători, manageri de festivaluri (de film, de teatru, de TV, de media). Alt­fel, practic… cui prodest?

Efortul organizatorilor de a oferi un nou spaţiu scenic dedicat, mult mai prietenos-familiar actorilor aflaţi la începuturi, este demn de toată lauda şi sînt convins că e doar un prim pas în a-l îmbunătăţi, transformîndu-l într-un loc propice desfăşurării „singurului concurs de tineri profesionişti ai scenei din ţară“. Poate doar meeting-point-urile ar trebui recalibrate (sau reextinse) şi în spaţiile (devenite anul acesta doar aparent sacrosancte) ale juriilor şi invitaţilor speciali.

Iarăşi, eforturile depuse pentru mărirea vizibilităţii evenimentului (livestreaming-ul, votul online, social-media-tizările ş.a.) sînt lăudabile, făcînd bine tuturor. Mai ales că toată echipa declară că e loc şi de mult mai bine, ceea ce (se pare că) va şi fi.

Cît despre satisfacţiile (din interior şi împărtăşite cu o cel puţin aparentă sinceritate) ale participanţilor-direct-beneficiari, ele au fost majoritar pozitive, spre entuziaste, în ciuda programului aglomerat. Profu’ i-a fermecat (chiar fascinat pe unii) şi chiar şi cei mai timizi s-au simţit (măcar aparent) încurajaţi.

Tema – „ne-bun pentru această lume“ (sau metamorfoze ale ludicului shake­spearian) a fost, poate, un pic prea unilaterală prin aparenta ei neclaritate, deşi, şi-aici, avantaje – o focusare mai intensă şi o reală provocare intelectuală pentru concurenţi, dar şi dezavantaje – precum neînţelegerea (aparent) tinerească a dimensiunii creative a ofertei, care s a dovedit a fi de multe ori un handicap irosit…

a consemnat Matei MARTIN

Foto: M. Martin

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.