De la surîs la decimare

Zsuzsanna ARDO
Publicat în Dilema Veche nr. 202 din 22 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cît de lung este drumul de la "ştiţi dumneavoastră..." pînă la excluderea socială, privarea de drepturi cetăţeneşti şi, în cele din urmă, decimare? Dar, mai întîi de toate, să spunem lucrurilor pe nume: în cele mai dese cazuri, "ţigani" a fost o etichetă pusă de celelalte etnii, referindu-se la un anumit grup. De exemplu, maghiarilor li se spune "unguri" doar pentru că, în urmă cu secole, au fost identificaţi, în mod eronat, cu hunii, care, la vremea respectivă, au reprezentat o categorie cunoscută şi mai la îndemînă. De asemenea, cînd triburile nomade din nordul Indiei, mai ales din Rajastan, şi-au făcut apariţia în Europa, s-a crezut că sînt egipteni; ei au căpătat numele gipsy şi nenumăratele lui variante din diferite limbi: "ţigani", "tziganski", "ghitan", "gitan", "tzigana" şi lista poate continua. Deloc surprinzător, numele adevărat al acestui grup este diferit şi, în mod sigur, preferat: roma, romany - adică "oameni". Romii au trăit în Ungaria de la începutul secolului al XV-lea. Din cauza faptului că nu s-au grăbit să îşi abandoneze stilul de viaţă nomad, integrarea lor în societăţile europene, inclusiv în cea ungară, a constituit un proces îndelungat, proces care nu s-a petrecut fără conflicte şi nici fără tensiuni. Este un proces continuu, deseori extrem de dureros, purtînd amprenta prejudecăţilor şi a discriminării, atît în Ungaria, cît şi în alte părţi ale Europei, în întreaga lume. Unii dintre romii unguri vorbesc unul sau mai multe dialecte romanes, însă majoritatea vorbesc limba maghiară şi chiar se consideră unguri. Totodată, renaşterea lor culturală din 1990, de exemplu formarea Parlamentului Romilor şi înregistrările de muzică romanes, printre multe altele, indică nevoia de a-şi reafirma identitatea etnică. Deşi curentele (trend-urile) se modifică, mulţi dintre ei lucrează în showbiz-ul tradiţional al industriei de muzică ţigănească. Dar să nu credeţi că muzica ungurească gipsy ar trebui să fie muzica ungurească autentică sau muzica populară a romilor sau o combinaţie între cele două. Aceasta este o greşeală foarte des întîlnită atît în Ungaria, cît şi în afara graniţelor sale. E bine să nu ai încredere în etichetări şi să nu iei nimic drept sigur, cu atît mai mult cu cît, la prima vedere, totul pare a avea sens. Muzica "sudu" ("sodo"?) pe care o ascultaţi, îndeosebi în restaurantele destinate turiştilor, în filme şi pe CD-uri, este produsul unor compozitori din secolul al XIX-lea şi reprezintă muzică ţigănească doar în măsura în care cei care au cîntat-o, o perioadă lungă de timp, au fost romi. Muzica tradiţională a romilor este de tip vocal, la care se adaugă varietatea coloristică a instrumentaţiei, fapt ce reflectă, în termeni melodici, regiunea de unde aceasta provine. În Ungaria, ea sună altfel decît muzica purtînd brandul de succes - muzică ţigănească. E greu să nu vibrezi, cînd asculţi acel glissando emoţionant care alunecă printre note: element esenţial al muzicii vocale a romilor. În mod instinctiv, mulţi dintre noi intrăm în rezonanţă cu această muzică, însă, cel mai adesea, nu şi cu cei care o interpretează şi a căror muzică şi tradiţie le reprezintă. Privesc în oglindă la tînăra coafeză unguroaică, în vreme ce mă tunde cu profesionalism. Îmi vorbeşte, cu o dezinvoltă lipsă de sinceritate, despre faptul că nu îi place că locuieşte într-un orăşel din apropiere: "Of, ce mulţi ţigani locuiesc acolo" - spune ea, vîrînd foarfecele în părul meu ud şi negru, pe la tîmple. Nu se opreşte să îşi dezvolte ideea. Nu simte nevoia de a-şi continua comentariul. Crede că sînt de partea ei. Îşi închipuie că sînt de acord cu valorile ei, exprimate în cuvintele aruncate în fugă. O ascult, urmărindu-i mişcările rapide cu foarfecele în jurul chipului meu. Nu mă surprinde declaraţia ei rasistă. Dar mă lasă fără grai o vreme şi mă gîndesc că arată atît de mult ca o femeie romă; şi poate că aşa arăt şi eu. Atunci, aud vocea antropologului social din mine cerînd răspunsuri spontane, şi nu un interogatoriu aspru. "Ce fel de vecini ai?" "Oh!", zîmbeşte. "Mă înţeleg cu ei foarte bine. Dar ştiţi dumneavoastră..." Şi îmi zîmbeşte din nou. Acesta este un zîmbet mult mai diferit. Cît de lungă este călătoria de la acest surîs: "dar ştiţi dumneavoastră..." pînă la legile rasiste din 1935 de la Nürnberg? Romii nu au fost menţionaţi per se, dar, în interpretarea legilor, au fost integraţi alături de negri şi evrei, ca fiind diferiţi din punct de vedere al rasei; şi anume: minorităţi cu sînge străin. Ironia teribilă a acestei teorii, complet lipsite de sens, despre puritatea rasei este aceea că romanes, fiind o limbă indo-europeană, la fel ca germana, engleza, franceza şi ca majoritatea limbilor europene, cu excepţia limbii maghiare, de exemplu, îi face pe romi să fie la fel de arieni ca germanii înşişi. Cu toate acestea, li s-a interzis căsătoria cu persoane ariene şi, ca în cazul evreilor, romii au fost privaţi de drepturile lor cetăţeneşti. Călătoria de aici pînă în noaptea de 2 august 1944 a fost rapidă. În noaptea aceea, ţiganii au fost lichidaţi în lagărul Auschwitz-Birkenau. Mii de romi, bărbaţi, femei şi copii, au fost ucişi în camerele de gazare. Mulţi alţii au fost omorîţi înainte şi după noaptea aceea. Pe 2 şi 3 august se comemorează Ziua Internaţională a Holocaustului împotriva Romilor, sau "Porajmos". Etimologia cuvîntului este, încă, dezbătută, dar acesta este mult folosit, însemnînd "decimare", cum spun romii cînd se referă la genocid. Cît de lungă este călătoria de la "ştiţi dumneavoastră..." pînă la excluderea socială, privarea de drepturi cetăţeneşti şi, în cele din urmă, pînă la decimare? Zsuzsanna Ardó este scriitoare şi fotografă de origine maghiară. V. www.ardo.org

Gabriel Liiceanu sedus de Isus jpeg
Gabriel Liiceanu sedus de Isus
Cel care crede în Dumnezeu nu este neapărat mai bun decît fratele său fără credință.
Ritualul senescenţei – reguli pentru îmbătrînirea fizică, sufletească şi intelectuală jpeg
Ritualul senescenţei – reguli pentru îmbătrînirea fizică, sufletească şi intelectuală
În privinţa scrisului, nu uitaţi: după 69 de ani vine neîndoios vremea să concepem romane cu cheie în stilul lui Dan Brown, ca să ne dăm singuri fiori – oricum nu ni-i mai dă nimeni altcineva.
De Ziua Armatei… despre militarul român jpeg
De Ziua Armatei… despre militarul român
Pe 25 octombrie 1996, fiind anul I la Academia Tehnică Militară, am depus jurămîntul militar. Nu îmi mai amintesc formula exactă, dar juram credinţă „patriei mele, România“, să-mi apăr ţara „chiar cu preţul vieţii“ şi mai juram să respect „legile ţării şi regulamentele militare“. Şi parcă, la final, nu mai sînt chiar sigur, Îl invocam pe eternul bunul Dumnezeu, rugîndu-l „aşa să-mi ajute“.
De ce mă întorc acasă jpeg
De ce mă întorc acasă
Sînt de un an în Irlanda şi abia aştept să revin acasă, în România. Unii – puţini – mă înţeleg, majoritatea nu. E dificil de explicat de ce, dar nu imposibil. Mai greu e de asimilat aşa ceva, în special dacă ai o structură interioară „croită“ altfel decît a mea şi a celor – puţini – asemenea mie.
O călătorie în jurul teatrului – interviu cu regizorul Alexander HAUSVATER jpeg
O călătorie în jurul teatrului – interviu cu regizorul Alexander HAUSVATER
Dincolo de luminile scenei se află un personaj nevăzut, cunoscut cel mai adesea din scrierile cercetătorilor şi postum. Spectacolele pe care le-a montat îi poartă un timp numele şi amprenta inconfundabilă, i se dedică studii şi biografii, criticii încearcă să descifreze un mesaj după percepţia fiecăruia.
Pedagogia românească, domnul Vucea şi domnul Trandafir jpeg
Pedagogia românească, domnul Vucea şi domnul Trandafir
Nu cred că este o noutate pentru nimeni faptul că sistemul de învăţămînt românesc traversează o perioadă de criză identitară fără precedent. Cauzele acesteia trebuie căutate nu doar în ograda statului, ci şi în cea a beneficiarilor.
Cultura, o dezbatere pe fonduri (III) jpeg
Cultura, o dezbatere pe fonduri (III)
Este necesară revizuirea urgentă a legii şi îmbunătăţirea ei prin nişte modificări de substanţă. În primul rînd, cred că timbrul cultural ar trebui să fie colectat atît de uniunile de creaţie cît şi de AFCN, CNDB şi alte organizaţii/instituţii de interes naţional.
Cultura, o dezbatere pe fonduri (II) jpeg
Cultura, o dezbatere pe fonduri (II)
Continuăm ancheta pe tema proiectului legislativ cu privire la timbrul literar. Astăzi vă prezentăm punctul de vedere al „taxaţilor“, al celor care percep şi apoi virează contravaloarea timbrului cultural către uniunile de creaţie. I-am întrebat care sînt obiecţiile lor legate de lege.
Cultura, o dezbatere pe fonduri (I) jpeg
Cultura, o dezbatere pe fonduri (I)
Timbrul cultural provoacă polemici aprinse despre rostul acestei taxe şi, mai ales, despre cum se va aplica. Dilema veche vă propune o dezbatere pe tema acestei legi. În acest număr, am lansat aceleaşi trei întrebări unor reprezentanţi ai uniunilor de creaţie care beneficiază de fondurile provenind din timbrul cultural.
Despre „mîndria de a fi român“ sau despre criza de identitate la români jpeg
Despre „mîndria de a fi român“ sau despre criza de identitate la români
Vorbind despre cultul identităţii noastre, Julia Kristeva ne atenţiona că sîntem pe un drum greşit, pentru că identitatea nu este un cult, ci o căutare continuă, susţinută de totalitatea întrebărilor pe care ni le punem despre cine sîntem.
Revenirea Rusiei la vechiul tipar png
Filozofii regi vs filozofii preşedinţi
Regii de azi sînt educaţi să fie oameni obişnuiţi, în concordanţă cu rolul lor diminuat în viaţa naţiunii. Dar, pentru a nu se scufunda într-o permanentă mediocritate, ţările democratice au nevoie de simboluri ale excelenţei.
O viziune greşită asupra preşedintelui jpeg
O viziune greşită asupra preşedintelui
S-au adunat cîţiva ani de cînd trăiesc în Austria şi încă nu ştiu cum arată preşedintele acestei ţări. N-am televizor, ce-i drept, dar nici în România n-aveam şi asta nu mi-a protejat cortexul de contaminarea imagistică cu figurile politice importante ale ţării. În Austria, preşedintele apare pe sticlă de Crăciun, de Ziua Naţională şi la cîteva rare ocazii cînd mai mustrează derapajele grupurilor cu ambiţii de extremă dreapta.
Reconsiderarea omului stăpînitor jpeg
A alege moartea
Gillian Bennett ştia de trei ani că suferă de demenţă. În august, demenţa progresase pînă în punctul în care, după cum a spus-o chiar ea: „Aproape că m-am pierdut pe mine. Vreau să scap înainte de ziua în care nu-mi voi mai putea evalua situaţia sau face ceva ca să-mi pun capăt zilelor.“
Uşurătatea de a fi prost în România jpeg
Uşurătatea de a fi prost în România
Rareori mai întîlneşti oameni care să se surprindă în vecinătatea prostiei şi să caute a se distanţa de ea. Dar nu fiindcă s-ar fi deşteptat miraculos peste noapte, ci din pricină că au ajuns să vadă în ea un companion atît de plăcut, încît, în loc a o ascunde ruşinaţi, preferă să se afişeze împreună ca un cuplu de succes.
Presa locală, între embargoul informatic şi cel economic, „parţial liberă“ jpeg
Presa locală, între embargoul informatic şi cel economic, „parţial liberă“
Cînd nu se vorbeşte despre ea, presa locală supravieţuieşte făcînd slalom printre probleme financiare, presiuni politice, iar uneori se confruntă şi cu lipsa de pregătire a celor care scriu la gazete sau fac emisiuni la televizor. Cu alte cuvinte, cam aceleaşi probleme pe care le are şi presa centrală.
Cui îi (mai) e frică de LGBT? jpeg
Cui îi (mai) e frică de LGBT?
Îmi amintesc şi acum ziua cînd am văzut întîia dată doi bărbaţi ţinîndu-se de mînă pe stradă. Se întîmpla în Berlin, prin 2008. Totuşi, era ceva uimitor în felul în care îşi asumau gestul de tandreţe. Şi chiar mai şocant era că dragostea lor nu stîrnea nici o mirare, nici o ameninţare în preajmă...
Oligarhizarea universităţilor jpeg
Oligarhizarea universităţilor
Una dintre marile minciuni pe care o repetă mereu cei care ne conduc se referă la pretinsa apartenenţă la valorile democratice. Nu sînt democraţi şi nu au nimic în comun cu lumea democratică. Se vede asta cel mai bine din lipsa lor de respect faţă de lege şi normă în general.
Eoierparlamentarul în lumea diplomatică png
Eoierparlamentarul în lumea diplomatică
Deşi e-n puşcărie, celebrul euroiparlamentar se lăfăie constant în pagini de reviste serioase, pretins serioase sau vădit neserioase. Recent, a ajuns şi-n Le monde diplomatique. Numărul din iunie al cunoscutei publicaţii se ocupă şi de subiectul de pe prima pagină a planetei, le grand marché fotbalistique.
Ne relaxăm moral jpeg
Ne relaxăm moral
S-ar putea ca expresia „ne relaxăm moral“ să vi se pară stranie. E posibil ca ea chiar să fie stranie, dacă luăm în calcul faptul că dezbaterea etică, dezbaterea în jurul unor teme de morală, dezbaterea serioasă şi bazată pe argumente, lipseşte aproape cu desăvîrşire din spaţiul românesc.
Conspiraţia transparenţei jpeg
Conspiraţia transparenţei
Unul dintre cele mai îngrijorătoare efecte ale crizei financiare actuale a fost prăbuşirea nivelului de încredere în politicieni şi în instituţiile democratice. Într-adevăr, în 2012, studiul „Trust Barometer“ („Barometrul încrederii“), realizat de firma globală de relaţii publice Edelman, a indicat cel mai mare declin dintotdeauna, cînd vine vorba despre guverne.
O biserică din Rîmnic sub domnia specialiştilor! jpeg
O biserică din Rîmnic sub domnia specialiştilor!
Au existat momente în ultima vreme cînd gîndeam că nu este posibil ca lucrurile să rămînă aşa strîmbe cum au ajuns. Ceva trebuia să se întîmple! Au existat momente, şi nu puţine, cînd raza de speranţă mi-era adusă nu de întrevederea vreunei vizibile ameliorări a situaţiei, ci de certitudinea, la momentul respectiv, că „am ajuns la fundul sacului“.
Se caută o strategie politică jpeg
Se caută o strategie politică
Nu trebuie să fi citit multe cărţi ca să cunoşti conceptele de bază pe care ar trebui să le conţină o strategie politică. Este de ajuns să cauţi pe Google „citate politice pline de cinism“, de exemplu, şi vei găsi o mulţime. Iată unul pe care îl consider potrivit în cazul de faţă: „În politică, doamnă, este nevoie de două lucruri: de prieteni, dar, mai presus de orice, de un duşman“.
Goe în veacul XXI jpeg
Goe în veacul XXI
De la o vreme, întîlnirile potatorice, chiolhanurile de tot soiul, bacanalele chiar sînt confiscate – năucitor – de o droaie de pici. Timizi şi bombănitori la început, lăsaţi, la scurt timp, de capul lor, micuţii aglutinează eficace şi devin aversă, invazie, diluviu.
Noua marfă de lux: securitatea personală jpeg
Noua marfă de lux: securitatea personală
Cînd dau lovituri, delincvenţii obişnuiţi respectă trei principii, şi anume, să nu depună un efort prea mare, să evite riscul de a fi prinşi şi să obţină un beneficiu imediat. Ei ştiu că cel mai profitabil este să spargi locuinţa unei persoane înstărite, dar, urmare a „feudalizării“, riscul creşte, şi ei procedează altfel. Se duc în cartierele sărace şi cu puţini poliţişti, sparg mai multe case, de unde fură valori modeste, dar, în final, beneficiile sînt comparabile cu cele obişnuite dacă

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.