Urbanul nu blochează intersecţia
Sînt frumoşii nebuni care s-au plictisit să urască marile oraşe, sînt cei care nu se mai simt relegaţi în contextul urban, sînt prima generaţie de ţărani încălţaţi cu Converşi chinezeşti cumpăraţi de la "Europa", sînt tot mai mulţi şi se simt din ce în ce mai bine, mulţumesc de întrebare. Urbanii citesc reviste glossy şi semi-glossy ca Re:publik (www.publik.ro), Omagiu (www.omagiu.ro), Oricum (www.oricum.ro), Dazed & Confused (www.confused.co.uk) sau iD - cea internaţională, de la www.idonline.com, nu cea românească de la www.ideiindialog.ro. Cînd iese în oraş, urbanopterul intră pe www.feeder.ro sau, mai nou, pe www.metropotam.ro, ca să afle unde se întîmplă lucruri. Dacă e abonat la lista începem (http://groups.yahoo.com/group/incepem/), ştie deja unde, cine, ce, cum. În după-amiezele cu soare, merge la www.mnac.ro, pentru o gură de wireless pe terasa Palatului Parlamentului, cu vedere spre viitoarea Catedrală a Mîntuirii Neamului. În viitorul suprarealist în care MNAC se va învecina cu pioasa construcţie, întrebarea "De ce trag clopotele, Mitică?" va căpăta un răspuns demn de calamburul de acum 100 de ani: "E un performance, monşer". Dacă locuieşte în Bükreş, urbanul e abonat la www.bukresh.org, a blog about a city we all love to hate ("un blog despre oraşul pe care ne place să-l detestăm") şi vizitează regulat urbanoteca virtuală de la www.2020.ro, unde Vlad Nancă adună stencil-uri din Bucureşti şi din alte şapte oraşe. Mania asta de a colecţiona efemeride valorează cît un efort muzeografic, chiar dacă şcolile n-au organizat pînă acum excursii online cu clasa pe www.2020.ro. Tot o schimbare de perspectivă propune şi Mişcarea de Regenerare Urbană şi Culturală pe www.VaUrma.ro. Animalul urban are organ pentru discursul teoretic, cu condiţia ca acesta să poată trece dincolo de bariera solzoasă. Două tipuri de scriitură reuşesc s-o facă: deconstrucţia relaxată sau derriziunea sălbatică. Exemple pe www.gigel.org/urbanul sau pe blog-ul lui Miron Ghiu (http://miron-ghiu.blogspot.com/), dacă nu s-a apucat să scrie în franceză, cum tot promite de ceva timp. Arhitectura abrazivă a discursului academic creează o reacţie alergică la nivelul solzilor şi trimite bestia în refugiu pe blog-ul Cultura Vura (http://culturavura.fourhooks.com/), unde o ard urbanii de la Litere. Pentru că subminează un întreg edificiu de macrameuri şi lamentaţii sub care citadinii şi-au ascuns oraşul agresiv, murdar şi cenuşiu (cum alfel?), veselia urbanului beneficiază, de la bun început, de o sănătoasă suspiciune de clasă. Urbanul vede blocuri colorate şi ziduri, care-i vorbesc, pentru că poartă ochelari de soare şi are ochi pentru stencil-uri, iar asta orăşeanului i se pare amendabil din start: "Nu te uiţi, dom'le, pe unde mergi?". În contrapartidă, orăşenii văd numai praful din marele oraş pentru că au ochelarii prăfuiţi sau nervii făcuţi praf. Dacă urbanul blochează străzi (http://strada-arthur-verona.blogspot.com/), orăşenii blochează intersecţii. Cei care reuşesc să-şi schimbe lentilele sau să-şi depăşească nevrozele nu devin neapărat urbani, dar cu siguranţă zîmbesc mai mult cînd ies pe stradă şi înjură mai puţin la volan.
