"Există, spunea Flaubert, scriitorii care şterg şi cei care adaugă. Eu aparţin celei de-a doua categorii. Sînt un Ťrajutor». Un red.-şef de la New York Herald mi-a făcut cel mai frumos dintre complimente: ŤJust keep it coming.» (...) Eram imens de liberi. Am spart toate codurile. Truman Capote ne-a ajutat, cu primul său roman - non-roman, Cu sînge rece. După asta, fiecare a cîntat pe muzica sa. Eu mi-am găsit-o pe a mea. Am mers cît am putut de departe, ca, de pildă, repetînd de cincizeci de ori, la-nceputul unui articol, acelaşi cuvînt: ŤHernia» - sunetul pe care-l făceau crupierii din Las Vegas. (...) Îl admir pe Philip Roth, îmi plac Richard Price (Clockers) şi Carl Hiassen. Toţi aceştia explorează universuri închise şi neştiute. În rest, nu-i citesc pe ceilalţi. Aici, la Paris, lumea se miră că nu-i cunosc pe MacInnerney, pe Easton Ellis, dar aceştia sînt autorii aceleiaşi cărţi: Ťprimul roman» tipic, tineresc şi rapid, Manhattan. Şi după asta - nimic, doar reluări. Auster? Nu cunosc. Maeştrii mei se numesc Zola şi Balzac. Eu nu sînt satiric. Eu informez. Aş vrea să pot corespunde frumoasei definiţii pe care Balzac şi-a dat-o sieşi: Ťsecretar al societăţii». (...) Nu caut definiţii. Dacă trebuie să găsesc una, nu m-ar deranja să se spună: încearcă să exprime haosul vieţii şi al societăţii aducînd o calitate documentară, cu speranţa de a crea un efect care să fie stupefiant pentru cititor. (...) Bestia umană este convinsă că ea cunoaşte sensul existenţei. Cred că a citit prea mult Jean-Jacques Rousseau. În ce mă priveşte, eu o să-l abordez pe Freud. În fond şi la urma urmei, lui i se datorează faptul că, în acest moment, au loc mii de orgasme în căminele burgheze. O să povestesc această bestie umană şi, cu siguranţă, o să fac din asta materia viitorul meu roman." (Tom Wolfe, în Le Monde, 24 martie 2006)