Maneaua Reloaded & MNAC-ul listat

A.l.ş.
Publicat în Dilema Veche nr. 129 din 13 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Întorcîndu-mă de la Roma, în aeroportul Ciampino, am auzit - la un moment dat - o manea: provenea de la soneria unui celular şi, da, posesoarea lui era româncă şi lua acelaşi avion cu mine... Vreţi să vă spun cum era îmbrăcată? În două vorbe, totul sclipea pe ea: sclipici pe tricou, pe curea, pe blugi, pe sandale, aur (nu mă-ndoiesc!) la greu pe mîini, la gît, în urechi şi, ca o-ncununare definitivă a "status"-ului, o geantă de lamé. Această "întîlnire de gradul trei" cu maneaua la Roma mi-a amintit de dosarul pro-Manea făcut, în Suplimentul de cultură (trei numere consecutive: 81-82-83), de colegul de pagină Cristi Neagoe. Concluzia dosarului (simplific ca să scurtez) era că maneaua are dreptul să trăiască şi că anti-maneliştii care au lansat chemarea "Să dăm Mozart la tot cartierul" sînt nişte fascişti... Oops, piano-piano; aş zice că ultima afirmaţie nu e în regulă. Nimeni nu i-a făcut "fascişti", la-nceputul anilor ’90, pe tinerii depeşări sau rockări care se confruntau (uneori, contondent) în spatele scenei muzicale de la noi: astfel de sectarisme sînt fireşti în lumea tinerilor, iar "cluburile" de aia sînt cluburi, ca să fie închise-n nas celor de altă culoare muzicală. Să mai amintesc şi furibunda campanie anti-disco, de prin anii ’80, în SUA - pe lîngă care campania anti-manele e floare la ureche -, cînd, totuşi, nimeni nu i-a făcut pe anti-discari "fascişti"?... Sau să-nţelegem că, virusaţi de corectitudine politică, sîntem mult mai dispuşi, astăzi, să aruncăm cu cuvinte grele? Al doilea lucru este că (e-aproape jenant să precizez...), evident, "maneaua are dreptul să trăiască". Doar că ar trebui să-i mai lase şi pe alţii să trăiască. Căci agresiunea vine dinspre manea, nu invers. De vină sînt decibelii bezmetici, playlistarea non-stop din locuri publice, sau amîndouă - cert este că reacţia anti-manea are motivaţii simple care, la rigoare, ar putea pune în mişcare Oficiul pentru Protecţia Consumatorului: Daţi muzica mai încet - şi mai schimbaţi-o, frate! În al treilea rînd, nu cred (şi aici sînt de acord cu dosarul din Sdc) că reacţia anti-manea este numai la muzică; nu respingi maneaua numai din motive de ritm. Maneaua vine la pachet cu o întreagă atitudine şi un întreg set de valori - care sînt, s-o spun pe şleau, insalubre. În fond, "becalizarea" merge mînă-n mînă cu "manelizarea" - sînt ramuri (uneori rivale) ale aceluiaşi trunchi... Personal, valorile lor (macho-patriarhale) îmi repugnă, gusturile lor (vestimentare ş.cl.) mă resping. Unii manelişti pot fi simpatici (vezi Adi Minune), dar Maneaua, ca "filozofie de viaţă", este antipatică fiindcă se bazează pe un set de valori profund primitive şi vulgare. Doar că este - iată - (încă) un sport intelectual acela de a apăra chiar şi ce nu trebuie apărat - şi care, la rădăcină, este anti-intelectual: acest sport se numeşte "masochism". Unii intelectuali se autoculpabilizează că maneaua, vezi Doamne, ar fi "discriminată". Unii tineri (şi mai puţin tineri) consideră că e trendy, cool ş.a.m.d. să "apere" o "minoritate" "agresată" de... de cine? De o altă (adevărată) minoritate - aceea a oamenilor de gust? Despre ce vorbim aici!? În România, maneaua este majoritară - tot restul este minoritar! Apărătorii manelei (care mă tem că nu mai văd pădurea din cauza copacilor...) au lansat o contra-chemare sub forma unei întrebări: "Crezi că Mozart n-ar fi ascultat manele?". Răspuns: Poate că Mozart ar fi ascultat, într-adevăr, manele; dar maneliştii sigur nu ascultă Mozart! l Apropo de manele (semn că nu scăpăm, cu una-cu două, de ele!): L.M. - cu care împart aceeaşi zi de naştere şi aceeaşi lipsă de prejudecăţi în privinţa Codului lui Da Vinci - îmi răspunde la SMS-ul aniversar (în care îi/ne uram "Să ne moară duşmanii!") cu aceste înţelepte cuvinte: "De ce să moară, că mai avem nevoie de ei?". l În suplimentul cotidianului La Reppublica din 1.07 a.c., un dosar (de şapte pagini) cu titlul "Il salto di Bucarest", semnat de Flavia Capitani şi Emanuele Coen. E genul acela de material care se face atunci cînd o ţară e "pe val" - şi România, care în 2007 ar putea intra în UE, este în această situaţie. Articolul (amplu ilustrat de fotografiile lui Samuel Zuder) se concentrează asupra Bucureştiului, văzînd în acesta, pe bună dreptate, un indicator spectaculos al creşterii ţării. Tonul este OK, nu există gafe majore, iar informaţiile sînt culese exclusiv din zona artistică - interviuri "topite în text" cu Ruxandra Balaci, directoarea Muzeului Naţional de Artă Contemporană (în paranteză fie spus: într-un recent "Top 50" al instituţiilor de artă de avangardă din lume, publicat de prestigioasa revistă britanică Art Review, MNAC-ul este pe poziţia 16 - în timp ce Centrul Pompidou sau Tate Modern abia ocupă poziţiile 28, respectiv 21!), Romelo Pervolovici, Cristi Puiu şi Florin Tudor. Singura inadvertenţă (datorată, poate, transcrierii sau traducerii interviului) este afirmaţia că filmul lui Puiu, Moartea domnului Lăzărescu, ar fi fost "ridicat în slăvi afară, dar foarte criticat în ţară", unde ar fi fost obiectul unor "polemici dure" legate de (veşnica) "imagine a României". Nu-mi amintesc să se fi întîmplat aşa ceva - iar dacă a fost criticat (şi a fost, dar mai ales de neprofesionişti), aceasta a avut legătură cu estetica filmului, şi nu cu subiectul lui... l În Ziua din 26.06, ziaristul Octavian Hoandră îmi dedică un editorial cu titlu salingerian ("Domnului Leo, cu dragoste şi... multă abjecţie"), din care eu ar trebui să înţeleg că dl Hoandră ar vrea să polemizeze cu mine. Îmi pare rău, dar eu nu polemizez cu oricine: pentru asta trebuie să-ţi respecţi partenerul - or, pe O.H. eu nu-l mai pot respecta cîtă vreme scrie "Bowels" în loc de Bowles, "domnului Leo" în loc de dlui Şerban şi recurge la "argumente" atît de ignare şi de rudimentare precum cele din editorialul său: pentru mine, sînt lucruri mai grave decît că mi-au apărut nişte poze într-un ziar de 2 lei. Şi-apoi, cum ar suna "Polemica Hoandră-Şerban"?! Daţi-mi voie să prefer un nume ceva mai sonor... Alt fel de sonor! (a. l. ş.)

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cînd o să se oprească?
Într-unul din articolele precedente, pomeneam în treacăt de o casă "închisă şi pustie" din Piaţa Romană, chiar lîngă Academia de Studii Economice. Acolo, la nr. 7, a fost casa profesorului Lalu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Prin biblioteci (II)
Iată, aşadar, cîteva din temele pe care le dezvoltă Alberto Manguel (folosesc versiunea franceză, La Biblioth
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În pat
O revistă lunară (bogat) ilustrată, care se prezintă - cam ambiguu - drept "cea mai curajoasă revistă de femei", publică în numărul din luna aceasta o mică anchetă pe tema "Ce faci în pat cînd nu dorm...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Atenţie! Pericol de prăbuşire
Ce-şi poate dori cineva mai mult decît să i se ridice o statuie chiar în faţa casei în care a trăit?...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pasolini şi lupta de clasă
Cinematograful se numea, la început, Studio Cujas, după numele străzii pe care se află (în plin Cartier Latin, între Sorbona şi grădina Luxembourg)....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Parcul Bordei
Cînd scriu aceste rînduri nu ştiu încă soarta Parcului Bordei, pe care era vorba să o decidă ieri Consiliul municipal, la a treia reexaminare a unei situaţii extrem de încîlcite....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Spiritul sărbătorilor de iarnă
Anul acesta am hotărît, ca şi anul trecut, că nu voi "face" brad....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Acum o suta de ani în Bucureşti
Alături de observaţii de fiecare zi privind degradarea oraşului nostru, aici va fi vorba, măcar uneori, de cărţile care au ceva de spus despre înfăţişarea de altădată a Capitalei....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Proprietatea intelectuală în Europa Centrală
La Brno, în mijlocul Europei, a avut loc conferinţa despre legislaţia ciberspaţiului, la care am avut, şi eu, un cuvînt de spus. Am văzut acolo că spaţiul fizic, tangibil, este deja bine legiferat....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Încă un incendiu suspect?
Se răspîndeşte sistemul de a distruge casele vechi pentru a reintroduce terenurile în circuitul imobiliar. Se pare că, de mai mulţi ani, el se practică şi la Moscova....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Regia Autonomă de Tîlhărie Bucureşti
- scrisoare deschisă dlui Gheorghe ARON, director RATB - Bună ziua, mă numesc M. Chivu şi sînt dependent de transportul în comun....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Skyline
Ce ne lipseşte într-un oraş ca al nostru? Un răspuns la care nimeni nu pare să se gîndească ar fi: dangătul clopotelor, măcar duminica dimineaţa, şi cerul de deasupra noastră....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre o umbrelă
Masă în bucătărie. Într-un colţ al ei stă un personaj numit Eu. În colţul opus, alt personaj, cu un nume la fel de spectaculos ca al primului, Tot eu. În alt colţ, stă cuminte o umbrelă....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa colonelului
Scopul în care sînt scrise, de la o săptămînă la alta, aceste rînduri, este dublu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Tărăşenii
"Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom. Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înşelătoare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O ticăloşie
Acum două săptămîni, în nr. 145 al Dilemei vechi (3-9 noiembrie), am scris despre Casa părăsită. Adresa ei este nr. 1 de pe strada Theodor Ştefănescu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
C(in)e mai e britanic?
Discuţia despre clişeele şi stereotipurile din cinematografia Regatului Unit, care a urmat ultimei proiecţii de la cinema Studio din cadrul Festivalului de Film Britanic, a evoluat spre tema identităţ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
După prima şedinţă
În Bucureşti şi în ţară, soarta vechii arhitecturi româneşti, atît de vulnerabilă, interesează doar pe cei, puţini şi încă răzleţi, care au înţeles că forma cea mai expresivă a identităţii noastre naţ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
N-am nici o scuză
Mă scuzaţi că vă deranjez, sper să nu vi se pară exagerat dacă o să vă rog să vă faceţi puţin timp să citiţi această rubrică, acest articol, vreau să zic, ştiţi, nu e chiar o rubrică, adică, sigur, ar...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa lui Rapino
În această dimineaţă însorită, una din ultimele ale toamnei, un bărbat în salopetă albastră sapă în grădină....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Google reorganizează informaţia erotică
Considerînd, pe bună dreptate, că dragostea este, în esenţa ei, o simplă problemă de căutare, Google a anunţat cu cîteva luni în urmă că va lansa versiunea beta a noului său produs, Google Romance (ww...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa părăsită
Numai Dumnezeu ştie cîte case din Bucureşti sînt părăsite şi lăsate să se macine în mizerie....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
To blog or not to blog
Îndemnată să-şi noteze fragmentele de existenţă cotidiană, fără nici o preocupare stilistică, fără efort analitic sau dorinţă de transfigurare, cu automatismul care ar fi, chipurile, garantul autentic...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mărcuţa
Ascunsă în dosul unei cortine de blocuri, în stînga şoselei Pantelimon, cum apucăm drumul spre ieşirea din Bucureşti, bisericuţa pe care o caut iarăşi, după ani şi ani, apare la capătul străzii Biseri...

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.