"În pat cu..." reclama

Gabriel MARIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 135 din 25 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ce-ar fi să invităm pe divanul virtual al psihanalistului amator cîteva din reclamele difuzate intensiv pe ecrane şi să explorăm fantasmele şi complexele ce colcăie în subtextul sau inconştientul lor vizual? Întîi de toate însă, ucenicul vrăjitor-analist nu poate decît să se bucure de calitatea în creştere constantă a "esteticii" mobilizate de unele adevărate scurtmetraje publicitare, comparativ cu primitivismul (vizual şi mental) cu care ne obişnuiseră epoca de aur şi primii 15 ani de tranziţie. Uneori, subtilitatea lor devine chiar prea absconsă pentru ochiul neatent, mai puţin exersat sau care, pur şi simplu, nu face parte din target: mama a înţeles foarte greu povestea cu "fără steluţe" de la Vodafone (într-o reclamă asemănătoare din Franţa, respectiva steluţă, devenită personaj, ajungea să se spînzure). Relaţia pe care o întreţine reclama cu noi e, prin definiţie, dublă şi vicioasă: ne imită obiceiurile, ticurile şi idiosincraziile, apoi ne hipnotizează prin repetiţie - pînă ajungem chiar noi să o imităm, progresiv. De aici provin cîteva probleme, după cum vom vedea din exemplul cu şampoanele Sunsilk. O duduie se laudă în faţa unui grup de prietene cum reuşeşte ea să-şi "ţină iubitul mulţumit", cu ajutorul unor deghizări patetice care constau mai ales în a-şi schimba coafura şi a imita diverse animale sau personaje-clişeu ce se vor "exotice". Nu e prea clar dacă micul film se mulţumeşte să preia o stare de lucruri (universală?, românească?) sau, din contră, încearcă să sugereze că şi noi ar trebui să o adoptăm ca să trăim fericiţi. Pe scurt, e vorba de un "machism" sau sexism insuportabile, în care rolul şi poziţia femeii evocă situaţia dintr-un harem, ba chiar un harem de primate (cf. National Geographic TV sau Animal Planet). Cînd nu e mulţumit de femelele sale, care se mai şi ciondănesc, masculul de gorilă cu spatele argintiu se repede să le tragă scatoalce, pînă le calmează. Poate ar trebui să-şi martirizeze şi ele părul şi apoi să folosească şampon Sunsilk. După cum arată statisticile violenţelor conjugale, reclama nu face decît să reflecte eufemistic situaţia multor cupluri din România. Chiar dacă reclama nu e realizată de o agenţie din ţară, difuzarea ei dovedeşte un subtil cinism. În sens invers, proporţia e net inferioară: cu rare excepţii, doar reclamele la Gillette mai sugerează că bărbaţii ar trebui să facă vreun efort (altul decît financiar) ca să-şi "ţină iubitele mulţumite". Să trecem la copii: aţi observat că în reclame copiii au devenit de o insolenţă de-a dreptul siderantă, demnă de "idealul" american, în care fiul nu ezită să-şi acuze pe nedrept mama de abuz sexual, doar ca să obţină emanciparea legală şi contul bancar aferent (vezi ultimele episoade din Neveste disperate). E drept că aceleaşi statistici familiale româneşti deplîng şi violenţele împotriva copiilor, dar ca să ajungi la extrema opusă (în secvenţe iritante ca aceea a fetiţei Lenor Aromatherapy "mami, hai să inversăm rolurile", a fetiţei Hochland "cu Emmenthaler" sau a băieţelului "Danone lapte bătut", ale căror şotii nu mai sînt nici amuzante, nici drăgălaşe) e cale lungă. Aici problema e mai subtilă şi priveşte direct realizatorul de reclame, incapabil să aleagă între artă şi mesaj sau să se situeze de o parte sau de alta a liniei subţiri ce desparte propaganda vizuală de scurtmetraj. Într-un film "artistic" o fi mai interesant să descrii un copil obraznic, e un subiect ce permite dezvoltări narative mai bogate decît cuminţenia. E de presupus că reclamele cu copii încearcă să împace şi capra, şi varza, să devină şi interesante, dar să rămînă şi pragmatice, într-un cuvînt: de două ori mai iresponsabile. Iar copiii (expuşi intensiv şi extensiv la reclame, fără nici un discernămînt sau vreo bulină în colţul ecranului) nu fac decît să-şi urmeze instinctele: imită atent ce le arată "sticla" (acest părinte de substituţie), în absenţa bunicilor sau a altor instanţe demisionare. După cum arată reclamele cu copii azi, ar trebui să vă puneţi deja bani de-o parte pentru un bun avocat, în perspectiva proceselor ce vi le coace "micuţul". În ce priveşte identitatea naţională şi raportul ei cu fizionomia, m-a frapat alegerea celor de la agenţia angajată de concernul Kraft-Jacobs pentru reclama la Ice-Coffee. Pe înotătorul ce urmează să plonjeze de la trambulină îl cheamă Will Johnson, deşi fizionomia lui e incredibil de tipică pentru sud-estul Europei (frunte largă, sprîncene groase, bărbie fină şi ochi mari pe un fond brunet cu ten deschis). Contrastul e atît de izbitor încît devine caricatural. Fără a fi un adept habotnic al interpretărilor fizionomic-ereditare şi chiar ţinînd cont de amestecul actual al fondurilor genetice pe glob, nu poţi totuşi să nu remarci că Will Johnson nu arată nici pe departe a anglo-saxon tipic, şi e foarte probabil un imigrant bulgar sau român. De ce nu-l cheamă Florin, Peter sau Marian? Doar există şi pe-aici campioni la înot. Sau poate numele e evocat doar pentru efectul glamour în urechile postcomuniste? Dacă nu cumva o fi folosit ca să se asorteze cu numele anglofon al produsului: în cazul în care i-ar fi zis "cafea rece Jacobs", pe sportiv l-ar fi chemat "urmează Florin Stoicea"... Sau publicitarii chiar au mizat pe identificarea fizionomică din prima parte a reclamei şi apoi pe efectul de surpriză la auzirea numelui? Demersul rămîne totuşi cam incoerent. În rest, e bine totuşi că mai apar şi oameni banali şi mai "umani" în reclame, nu doar top-modele siliconate şi atleţi dopaţi cu testosteron. Tendinţa, încurajată de reclamele Sprite, s-a accelerat odată cu campania internaţională Dove de anul trecut. Personajele din reclamele la Domestos WC (cu bandă parfumată) şi Blend-a-Med 7 arată ca noi, cei de toate zilele. Aici mai ţinem cont şi de o distincţie între subiectele "seducătoare" şi cele mai "grosiere": în reclamele la bere părea mai normal să vezi bărbaţi cu burtă, chelie şi trăsături asimetrice sau doar oarecare. Acum ei apar şi în contexte erotizate, cum sînt cei din Frutti Juice sau poştaşul uscat de la (totuşi) Jacobs Krönung. Deşi mama îi găseşte pe majoritatea cam prea urîţi, stresul identificării imposibile e mai mic: dacă ai un serviciu şi alte responsabilităţi cronofage, te deprimi rapid cînd constaţi că n-ai nici o şansă să arăţi ca femeia l’Oréal sau bărbatul Ice Coffee. Cam atît deocamdată, să vedem ce ne aduce recolta calupurilor publicitare de toamnă.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cînd o să se oprească?
Într-unul din articolele precedente, pomeneam în treacăt de o casă "închisă şi pustie" din Piaţa Romană, chiar lîngă Academia de Studii Economice. Acolo, la nr. 7, a fost casa profesorului Lalu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Prin biblioteci (II)
Iată, aşadar, cîteva din temele pe care le dezvoltă Alberto Manguel (folosesc versiunea franceză, La Biblioth
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
În pat
O revistă lunară (bogat) ilustrată, care se prezintă - cam ambiguu - drept "cea mai curajoasă revistă de femei", publică în numărul din luna aceasta o mică anchetă pe tema "Ce faci în pat cînd nu dorm...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Atenţie! Pericol de prăbuşire
Ce-şi poate dori cineva mai mult decît să i se ridice o statuie chiar în faţa casei în care a trăit?...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pasolini şi lupta de clasă
Cinematograful se numea, la început, Studio Cujas, după numele străzii pe care se află (în plin Cartier Latin, între Sorbona şi grădina Luxembourg)....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Parcul Bordei
Cînd scriu aceste rînduri nu ştiu încă soarta Parcului Bordei, pe care era vorba să o decidă ieri Consiliul municipal, la a treia reexaminare a unei situaţii extrem de încîlcite....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Spiritul sărbătorilor de iarnă
Anul acesta am hotărît, ca şi anul trecut, că nu voi "face" brad....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Acum o suta de ani în Bucureşti
Alături de observaţii de fiecare zi privind degradarea oraşului nostru, aici va fi vorba, măcar uneori, de cărţile care au ceva de spus despre înfăţişarea de altădată a Capitalei....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Proprietatea intelectuală în Europa Centrală
La Brno, în mijlocul Europei, a avut loc conferinţa despre legislaţia ciberspaţiului, la care am avut, şi eu, un cuvînt de spus. Am văzut acolo că spaţiul fizic, tangibil, este deja bine legiferat....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Încă un incendiu suspect?
Se răspîndeşte sistemul de a distruge casele vechi pentru a reintroduce terenurile în circuitul imobiliar. Se pare că, de mai mulţi ani, el se practică şi la Moscova....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Regia Autonomă de Tîlhărie Bucureşti
- scrisoare deschisă dlui Gheorghe ARON, director RATB - Bună ziua, mă numesc M. Chivu şi sînt dependent de transportul în comun....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Skyline
Ce ne lipseşte într-un oraş ca al nostru? Un răspuns la care nimeni nu pare să se gîndească ar fi: dangătul clopotelor, măcar duminica dimineaţa, şi cerul de deasupra noastră....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre o umbrelă
Masă în bucătărie. Într-un colţ al ei stă un personaj numit Eu. În colţul opus, alt personaj, cu un nume la fel de spectaculos ca al primului, Tot eu. În alt colţ, stă cuminte o umbrelă....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa colonelului
Scopul în care sînt scrise, de la o săptămînă la alta, aceste rînduri, este dublu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Tărăşenii
"Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom. Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înşelătoare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O ticăloşie
Acum două săptămîni, în nr. 145 al Dilemei vechi (3-9 noiembrie), am scris despre Casa părăsită. Adresa ei este nr. 1 de pe strada Theodor Ştefănescu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
C(in)e mai e britanic?
Discuţia despre clişeele şi stereotipurile din cinematografia Regatului Unit, care a urmat ultimei proiecţii de la cinema Studio din cadrul Festivalului de Film Britanic, a evoluat spre tema identităţ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
După prima şedinţă
În Bucureşti şi în ţară, soarta vechii arhitecturi româneşti, atît de vulnerabilă, interesează doar pe cei, puţini şi încă răzleţi, care au înţeles că forma cea mai expresivă a identităţii noastre naţ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
N-am nici o scuză
Mă scuzaţi că vă deranjez, sper să nu vi se pară exagerat dacă o să vă rog să vă faceţi puţin timp să citiţi această rubrică, acest articol, vreau să zic, ştiţi, nu e chiar o rubrică, adică, sigur, ar...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa lui Rapino
În această dimineaţă însorită, una din ultimele ale toamnei, un bărbat în salopetă albastră sapă în grădină....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Google reorganizează informaţia erotică
Considerînd, pe bună dreptate, că dragostea este, în esenţa ei, o simplă problemă de căutare, Google a anunţat cu cîteva luni în urmă că va lansa versiunea beta a noului său produs, Google Romance (ww...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Casa părăsită
Numai Dumnezeu ştie cîte case din Bucureşti sînt părăsite şi lăsate să se macine în mizerie....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
To blog or not to blog
Îndemnată să-şi noteze fragmentele de existenţă cotidiană, fără nici o preocupare stilistică, fără efort analitic sau dorinţă de transfigurare, cu automatismul care ar fi, chipurile, garantul autentic...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mărcuţa
Ascunsă în dosul unei cortine de blocuri, în stînga şoselei Pantelimon, cum apucăm drumul spre ieşirea din Bucureşti, bisericuţa pe care o caut iarăşi, după ani şi ani, apare la capătul străzii Biseri...

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.