"FW: FW: FW: Vă rog, daţi-l mai departe!!!"

Ţineţi minte scrisorile pe care le găseai în cutia poştală, sub preş sau în tocul uşii şi care începeau cu o poezie ieftină - "Cu dragoste totul e posibil"? Autorul scrisorii îţi povestea păţania lui John Doe (34 de ani, agent de vînzări din Chicago) care a trimis scrisoarea mai departe şi a cîştigat la loterie 24,500 $, amintea drama lui Jane Doe (27 de ani, avocată stagiară din New Orleans) care a rupt lanţul şi a sfîrşit călcată de maşină, şi se încheia inevitabil cu îndemnul: "Trimite această scrisoare mai departe şi în trei zile ţi se va întîmpla ceva pozitiv, iar în şapte zile vei cîştiga o sumă mare de bani şi vei avea noroc în dragoste!". Problema e că scrisorile-în-lanţ s-au mutat cu poezia lor ieftină, cu poveştile şi cu naivii lor cu tot pe Internet. Iar aici au luat în ultimii ani o formă agravantă: e-mail-urile cu subiect umanitar. Poate că aţi auzit de Ola Kuczma, fetiţa care zace în comă cu arsuri de gradul III într-un spital din Cracovia. Sau de pisicuţele crescute de mici în borcane de sticlă pentru a lua forma recipientului şi a fi vîndute unor colecţionari sadici (nu se poate să nu fi auzit, există şi un site cu fotografii!). Sau de fetiţa nou-născută a Kristei, Natalie, care are cancer la creier. În toate aceste e-mail-uri ţi se spune că Yahoo sau AOL sau Nokia sau altă companie va dona un cent pentru fiecare e-mail trimis mai departe. Cum ar veni: un copil are cancer la creier şi o mare corporaţie, urmărind beneficii de imagine, are cinismul să pornească, în legătură cu asta, un joc de-a mailu' şi de-a centu'. Cît de naiv trebuie să fii ca să crezi asta? Ei bine, nu foarte naiv - vă spun eu - judecînd după numărul prietenilor şi cunoscuţilor mei, despre care am o bună părere şi care, totuşi, propagă asemenea trăznăi. Cînd oamenii trimit mai departe mesajele ăstea gîndesc (dacă o fac) în termenii pariului lui Pascal: dacă e adevărat şi-l trimit mai departe, fac un lucru foarte bun, iar dacă-l şterg, fac un lucru foarte rău, în timp ce, dacă povestea nu e adevărată şi o dau totuşi mai departe, nu fac nici un rău, iar dacă o şterg, nu fac nici un bine. Aşa că mai bine apăs butonul Forward. Ei bine, lucrurile nu stau chiar aşa. În primul rînd, că se poate verifica foarte uşor o astfel de informaţie - căutaţi pe Google numele principalului subiect din e-mail (Ola Kuczma, kitten sau Krista, de exemplu) şi adăugaţi substantivul hoax, care înseamnă în engleză "păcăleală". Vă garantez că primele trei link-uri vor fi către site-uri unde "păcăleala" este riguros demontată de oameni care şi-au făcut din activitatea asta o meserie. În al doilea rînd, este greşit să-ţi închipui că firele şi sateliţii care leagă calculatoarele de pe tot globul au o capacitate nelimitată de transport a informaţiei. A trimite e-mail-uri inutile către zeci şi sute de destinatari nu e un lucru inofensiv, aşa cum nici zecile de pungi de plastic pe care românii le primesc gratis şi le cară după ei de la supermarket nu constituie doar un deranj de estetică urbană. Creşterea necontrolată a traficului pe Internet este o problemă a cărei simptomatologie o urmează îndeaproape pe cea a încălzirii globale şi a găurii din stratul de ozon: ne vom da cu adevărat seama de gravitatea ei cînd va fi prea tîrziu ca să mai facem ceva. De fiecare dată cînd primesc mesaje despre fetiţe care au cancer la creier şi pisicuţe crescute în borcane, mă gîndesc că expeditorii lor sînt prea naivi sau au prea mult timp la îndemînă. Mă bucur să-i somez la luciditate pe cei care au citit acest text. De acum, fraţi internauţi, nu mai aveţi nici o scuză! Apăsaţi cu încredere Delete sau spuneţi sincer că, de fapt, vă plictiseaţi teribil la serviciu!