Citit Auzit
Nimic nu se compară cu acele lungi zile de weekend cînd te retragi în coconul casei tale, cu telefoanele închise (vorba vine), cu televizorul închis (idem), în faţă cu un vraf de reviste, şi te dedai, voluptuos, sportului tău preferat: Cuburtapecarte (aici, reviste)!... În "meniul" meu de săptămîna trecută - tot ceea ce nu reuşisem să parcurg între timp; reviste noi (Le Monde diplomatique); numere noi (Dilema, ID, Rom. lit....); numere restante (aLtitudini...); numere semnificante... * S-o iau cu cel mai recent Obs. cult. (59), în care Vladimir Tismăneanu explică de ce a acceptat să fie coordonatorul "Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste în România" (scuzaţi, aşa e titlul complet!). (În paranteză fie spus, este paradoxal - şi comic - că oarecum aceiaşi care-i critică lui Traian Băsescu puseurile autoritare i s-au adresat, nominal, pentru a-l convinge să condamne comunismul... Or, înfiinţarea acestei comisii este răspunsul instituţiei prezidenţiale.) Pour une fois (dar şi: une fois n'est pas coutume!), sînt de acord şi cu răspunsurile pe care Laurenţiu Damian - care a fost preşedintele juriului UCIN pentru recentele "premii" de tot rîsul, unde Moartea domnului Lăzărescu a fost şuntat big MihneaGheorghiu time - i le dă dlui Valerian Sava; mai ales că - asta am mai spus-o - L.D. vorbeşte & scrie mai bine decît regizează. (Revista condusă de Carmen Muşat mai conţine şi un dosar "Fotbalul - bucurie, drog, şpriţ", dar aici, sincer, îmi declin orice competenţă...) * Suplimentul de cultură (condus de foarte tînărul George Onofrei) bifează recenta Gală UNITER, faptul că "Romaniţa a lansat bestseller-ul Primăverii" (dar ce caută ştiruţa asta pe copertă?!) şi, mai ales, două materiale despre dezbaterea de la Muzeul Ţăranului Român (legată de Barometrul de Consum Cultural), respectiv despre Barometru însuşi... Concluzia dezbaterii sună perfect & compact politic-corect: "Românii nu sînt inculţi, doar diferiţi." Mă rog, că sînt "diferiţi", asta ştiam de mult... Incisiv (ca întotdeauna), Radu Pavel Gheo nu se-mpiedică-n concluzia de la MŢR şi o spune răspicat: "...producţia culturală a ţării (e vorba despre perioada Ceauşescu, n.m.) ajunsese să semene tot mai tare cu cea din agricultură - mare şi multă pe hîrtie, dar firavă şi nu prea hrănitoare în realitate. Iar asta se mai vede şi azi." * Din Le Monde diplomatique, ediţia românească - al cărui prim număr s-a lansat săptămîna trecută -, am citit editorialul lui Cristian Teodorescu (redactorul-şef al publicaţiei), documentatul şi foarte necesarul survey al Ioanei Avădani despre "Problemele economice ale presei din România", dosarul despre OMG-uri (nu, nu "ONG"-uri: e vorba despre "organismele modificate genetic") şi, deocamdată, cam atît... Ah, ba nu: am citit şi editorialul lui Ignacio Ramonet (directorul ediţiei franţuzeşti a lui Le Diplo ), care se întreabă: "Franţa, bolnavă?". Dl Ramonet se întreabă, restul lumii . răspunde (în cor): "DA!". În rest, revista arată bine, iar articolele sînt interesante şi provocatoare (pentru intelectualitatea noastră, preponderent de dreapta). * Apropo de "provocare": trebuie citit neapărat eseul lui Traian Ungureanu din cel mai recent Idei în dialog. Se intitulează "Renaşterea Barbariei" şi este ex-tra-or-di-nar! * Şi apropo de titluri noi: aLtitudini (revista condusă de Ion Bogdan Lefter) nu mai este la primul număr, a ajuns chiar la al doilea, dar, pentru că este lunar, este foarte dens: parcă ar fi patru Observatorculturale într-unul singur! Şi această publicaţie are un look aerisit şi occidental (c/o Vlad Arghir & Florin Iaru); în plus, numărul 2 este într-adevăr foarte: consistent (dosarul despre "Păcatele tinereţilor"), contondent (o reîntoarcere la "dosarul" Evangheliştilor, cu poză shocking pe copertă cu tot!) şi deloc complezent (excelentul articol despre filmul românesc post-'89, "Poţi fugi, dar nu te poţi ascunde"). Există şi un accent comic, ca să zic aşa: un fel de "scrisoare", semnată de dl Gabriel Andreescu, cu titlul: "Amintiri despre Mihaela Miroiu, pentru cititorii lui Mircea Mihăieş"; comicul nu stă, neapărat, în faptul că dl Andreescu se referă la soţii Miroiu cu "cei doi Miroi", ci în acela că... * ...dacă deschidem nr. 15 al României literare, acolo Mircea Mihăieş - de astă dată sub forma unei scrisori clare, de bine ce începe cu "Dragă Gabriel"! - spune/scrie negru pe alb: "unde e, rogu-te, trimiterea la Mihaela Miroiu?". Se pare că e vorba de o "confuzie de persoană": dl Gabriel a crezut c-o descoperă pe dna Mihaela în articolul (din Cotidianul) al dlui Mircea, dar dl Mircea neagă că s-a referit la dna Mihaela... (Sau la vreunul din "cei doi Miroi".) În acelaşi nr. din Rom. lit., un interviu cu Gh. Grigurcu (la împlinirea vîrstei de 70 de ani), o frumoasă pagină de poeme semnată Marius Chivu (al nostru Marius Chivu!), o cronică la Femeia de la miezul nopţii şi alte povestiri desculţe a lui Radu Albala, apărută în "Cartea de pe noptieră" şi - pour la bonne bouche, deşi e-n pag. 3 - "Cum să bîrfim despre cărţi", relatarea lui Gabriel Liiceanu despre cum a eşuat proiectul unei emisiuni TV (cu "Realitatea" dlui Tatulici)... * Cum mi-am petrecut sfîrşitul săptămînii? Cu cele de mai sus. La care trebuie să adaug răsfăţul suprem: aşa, la vreo 10 numere din revista People! Vechi, veeechi - iaca, de-acu' fix un an! Dar în orice revistă, oricît de veche, poţi găsi lucruri vesele - lucruri înţelepte... Aşa c-am găsit şi eu, în rubrica mea preferată din People, aceea de scrisori de la cititori numită "MailBag", pe aceasta (recunosc că mi-a fost greu să aleg numai una!): "Paris Hilton dă dovadă de multă imaturitate aruncînd la gunoi prietenia ei cu Nicole Richie. Nu va trece mult şi o s-o regrete, pentru că nu există prieten mai bun ca prietenul vechi." Şi ce prieten mai bun ca o revistă şi mai vechi ca acest People din 23 mai 2005?! (a. l. ş.)
