"Ca şi"
Se dedică dlui Claudiu Sfinţescu "Tehnic, este un mister. Logic, este un nonsens. Genealogic, se pierde în negura ultimilor ani ai tranziţiei. Geografic, se pare că vine din Ardeal - dar este o simplă presupunere (grevată de rasism). Cert - şi empiric - este doar că cei care uzează & abuzează de "ca şi" în loc de "ca" există, sînt printre noi, oameni ca (şi?) oricare, n-au nimic deosebit. Alibiul lor este că cacofoniile există şi ele, şi sînt ceva nasol. Ei bine, uite o veste naşpa pentru ei: cacofoniile pot fi nasoale, dar şi mai nasoale sînt încercările de a le evita cînd ele nu sînt! Ca să spui "ca şi om", trebuie să ai o părere într-adevăr foarte proastă despre omenire, în general, şi omul care eşti, în particular - sau să-l/să-i confunzi cu ceea ce, în jargonul internetic, urmează inevitabil după yahoo., hotmail., pcnet., fx. etc. Ca "şi" spaţiu, Internetul suportă multe - dovadă şi transformarea lui "ca" în "k". Ca "şi" obiect, şi computerul suportă orice - nu degeaba scriu acum ceea ce scriu. Dar ca şi omul (sau Omul) să suporte ceea ce pare să fi devenit noul tic lexical ("deci" e deja fumat...) al românului recent, este totuşi prea mult. Nu de alta, dar mîine-poimîine s-ar putea să ne trezim cu "biserica şi catolică", "Ion Luca şi Caragiale" ş.a.m.d. Ce se ascunde - căci nimic nu este întîmplător în limbaj - în spatele acestei "caşialmale"? La un nivel de suprafaţă, acelaşi impuls care-i face pe unii să ţină mîna căuş peste gură cînd se scobesc între dinţi şi pe unele să spună "plovăr" în loc de "pulover": o căutare (acolo unde nu e) a "eleganţei". La un nivel mai profund - probabil -, un prost raport cu fecalitatea: o "miroşi" peste tot şi, terifiat de gîndul că aceasta ar putea deborda de oriunde, încerci s-o conţii... "Ca şi"-ul este totalitarismul autoamăgitor de extracţie freudiană. Este semnul revelator al unei refulări exprimate prin viol lexical. Este cenzura care te dă de gol: vorbeşti "cu perdea", numai că perdeaua este transparentă. Nu văd decît o soluţie: repetarea, pînă la saţietate, a propoziţiei "caca is cool ". Iar cînd nu va mai fi cool, va rămîne ce-a fost, şi chiar mai mult decît atît - profund necesară. (în Dilema veche nr. 1) (a.l.ş.)
