Toate lucrările despre Horia Creangă menţionează acest imobil ca una din primele opere ale marelui arhitect, o răscruce în creaţia sa. A fost construit în 1929-1930, la scurtă vreme după întoarcerea de la Paris, şi se găseşte în bdul Schitu Măgureanu, la nr. 19, la cîţiva paşi de răspîntia cu străzile Pompiliu Eliade şi Sf. Constantin. Apropierea de Cişmigiu face că, de la etajele superioare, privirea plonjează în marea de verdeaţă a parcului. Avînd în vedere data timpurie, cînd arhitectul abia terminase vila P. Groza de la Deva, este cel dintîi imobil modern de apartamente din ţară. În monografia închinată lui Creangă, prof. Radu Patrulius remarca, în 1980, "rezolvarea impecabilă a funcţiunilor, puritatea volumelor, proporţionarea faţadelor şi stăpînirea detaliilor", trăsături care se recunosc toate la această clădire. Tratarea faţadei (parter + 7 etaje, ultimul în retragere) cu accentuarea verticalităţii denotă o influenţă ART DECO. Fiecare etaj are cîte un bovindou şi cîte trei balcoane cu un graţios desen de fier forjat. În adîncime, construcţia se configurează în jurul a trei curţi, una de serviciu şi două de lumină, cu cîte două apartamente pe fiecare palier. Starea perfectă de conservare se datorează calităţii deosebite a materialelor utilizate: marmura scărilor, fierul forjat şi sticla pentru casa ascensorului, lemnul de nuc alb al uşilor de intrare la apartamente şi al cadrelor lor sculptate. Era evident un bloc de locuinţe pentru establishment. Dintre locatarii de pe vremuri merită amintit avocatul Aurel Leucuţia (1894-1964), ministru al Economiei Naţionale în Guvernele Sănătescu şi Rădescu. Ca membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc, el l-a găzduit adesea pe prietenul său Iuliu Maniu. Amănuntul ne îngăduie să întrevedem silueta rigidă a bătrînului om politic traversînd Cişmigiul în direcţia Palatului Regal sau către garsoniera doctorului Lupu din str. Episcopiei, unde, dacă i-am da crezare jurnalului lui Hudiţă, Maniu a aşteptat vestea arestării lui Antonescu. Aici, în Schitu Măgureanu, a avut loc mai tîrziu, în ianuarie 1946, o întrevedere a lui Maniu cu Averell Harriman şi Sir Archibald Clark Kerr. Vizita celor doi diplomaţi n-a avut însă efectul dorit, de a stăvili ascensiunea comunismului în România. Ceea ce ne-a atras atenţia asupra acestei clădiri este protestul înaintat Comisiei Monumentelor Istorice în numele asociaţiei de proprietari. Blocul avînd nevoie de consolidare, Proiect Bucureşti, cîştigătorul licitaţiei, fără să ia în considerare alte soluţii indicate de expertizele din 1997 şi 2004, a propus un proiect care riscă să desfigureze faţada (prin cămăşuirea externă a bovindourilor cu o diafragmă de beton armat de 25 cm grosime) şi să distrugă delicatele finisări din casa scărilor (prin cămăşuirea internă a acesteia cu altă diafragmă de beton armat). Indiscutabil, dacă s-ar adopta proiectul, el ar asigura clădirea faţă de pericolul seismic, dar valoarea arhitecturală pe care năzuim s-o protejăm ar fi redusă într-atît încît nr. 19 din Schitu Măgureanu ar deveni un banal imobil de raport. Cîtă vreme Comisia Monumentelor Istorice n-a luat încă o hotărîre, mai e posibilă căutarea altor variante, mai cruţătoare, mai puţin degradante pentru fizionomia specială a monumentului.