1. Nu alt partid decît cel al domnului Iliescu a fost cel care a deturnat sensul anticomunist al Revoluției din decembrie 1989 (cît timp s-a strigat Jos Ceaușescu!, a fost în regulă. Din momentul în care a început să se strige Jos Comunismul!, Iliescu și oamenii lui au intervenit decisiv și au deturnat sensul anticomunist al Revoluției – este momentul 0 al așa numitei „democrații originale”, de fapt momentul 0 al evoluției ulterioare a acestei țări, care astăzi ne dezamăgește pe toți);

2. Nici un partid din România postcomunistă nu a beneficiat în măsura în care a beneficiat „partidul” lui Iliescu de infrastructura și de logistica Partidului Comunist Român (de care s-a folosit din plin pentru a cîștiga alegerile din mai 1990, alegeri la care, deși inițial promisese că nu va participa, a decis, cu nerușinare tipic bolșevică, să participe, cîștigînd zdrobitor o luptă total inegală);

3. Nici un alt partid nu a atras în rîndurile lui un număr atît de mare de securiști fanatici, turnători, în general cadre formate și instruite de Partidul Comunist Român, în spirit antidemocratic și implicit antinațional;

4. Nici un partid din România în afară de PSD (pe vremea aceea FSN) nu a contribuit în vreun fel la umilirea și alungarea (pentru a doua oară) din țară a familiei regale, a regelui Mihai, singurul om politic de la acea vreme crescut și educat în spirit democratic occidental care și-ar fi putut asuma rolul de șef de stat și singurul care în acea vreme ar fi putut să pună România pe drumul democrației autentice, așa cum a fost ea concepută și aplicată în Occident;

5. Nici un alt partid din România nu a instigat și provocat prin acțiunile lui barbarii ca cele care s-au petrecut în iunie 1990, care puteau declanșa un război civil și care au distrus imaginea României în lumea occidentală;

6. Nici un alt partid din România nu a contribuit atît de consistent la procesul de degradare morală și de dizolvare a capacității de discernămînt a poporului român, inclusiv (și poate mai ales) prin defăimarea și umilirea foștilor deținuți din închisorile comuniste (Coposu etc.), adică tocmai a celor care avuseseră curajul să lupte pînă în ultima clipă împotriva instaurării bolșevismului în România;

7. Nici un alt partid din România nu și-a creat și nu a avut la dispoziție un organism media de tipul Antena 3, prin care să fi aplicat cu atîta perseverență și persuasiune, după modelul bolșevic, dezinformarea și minciuna pe o perioadă atît de lungă de timp;

8. Nici un alt partid din România nu a avut și nu are legături atît de strînse și de directe cu lumea interlopă, cămătari, bătăuși etc.;

9. Nici un alt partid din România nu a mers pînă acolo cu nepotismul și cu numirea în funcții de oameni incapabili și analfabeți încît să se ajungă la tragedii naționale ca cea de la Colectiv;

10. Nici un alt partid din România nu a acționat atît de brutal și de direct împotriva luptei anticorupție, mergînd pînă la destituirea din funcție și umilirea celui mai capabil și eficient procuror român în acest domeniu și nici un alt partid din România, în calitate de partid de guvernămînt, nu a mers pînă acolo încît să retragă susținerea statului român pentru un român care candidează la o funcție europeană atît de înaltă ca cea de Procuror general european;

11. Nici un alt partid din România nu a acționat într-o manieră atît de directă și de coordonată pentru subminarea statului, prin slăbirea Justiției, prin introducerea de legi care să-i apere pe infractori și în primul rînd pe cei din acest „partid” sau apropiați ai acestui „partid”;

12. Nici un alt partid nu a avut și nu are atît de mulți reprezentanți, inclusiv de prim rang, care să nu cunoască, să nu vorbească și să nu scrie corect în limba națională, principalul act de identitate al unei națiuni.

Pentru motivele de mai sus, susțin nu doar că PSD nu este un partid ca toate celelalte, ci și că ceea ce numim astăzi PSD, și ceea a ce am numit în trecut FSN, FDSN, PDSR, nu a fost și nu este un partid democratic în adevăratul sens al cuvîntului, ci doar o formațiune politică hibridă care a maimuțărit de la bun început, și maimuțărește pînă în ziua de azi, ideea de democrație, cu un scop foarte precis, și anume: nu doar de a-i proteja pe oamenii vechiului sistem de pedepsele pe care le-ar fi meritat, ci și de a-i impune și menține, pe ei și pe discipolii lor, pe poziții cît mai înalte și pentru cît mai mult timp. 

Această diversiune politică toxică, creată și perpetuată de oameni cu abilități politice de tip bolșevic, care a reușit, așa cum și-a propus de la bun început, să înșele marea majoritate a unei națiuni întregi, ținînd-o în mod premeditat în întuneric, timp de mai bine de 30 de ani, ar trebui să iasă definitiv de pe scena politică a țării, dacă vrem ca această țară să aibă un viitor decent.

Șerban Georgescu este jurnalist și, uneori, poet. Ultima și prima carte publicată: Scrisori dintr-o piramidă, Editura Paralela 45, 2017.

Foto: wikimedia commons