O voce emblematică a radioului

5 iulie 2021
O voce emblematică a radioului jpeg

Dispariţia lui Ion Ghiţulescu a reactivat un adevăr aţipit: există, în viaţa publică, prezenţe şi există imagini. Marii actori le îmbină pe amîndouă. În urma celor mai multe figuri publice însă, după debitarea rolului, se instalează pustiul. În schimb, în pofida distanţei, se încheagă prezenţe resinţite atît de viu, că nu au nevoie de imagine. Radioul are privilegiul de a putea oferi astfel de exemple, de a trăi prin voci care umplu orizontul, inventînd totodată o lume de culori şi de forme. Îmi vine greu să spun „radiojurnalistul”, findcă Ion Ghiţulescu a fost mai mult decît atît. Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii. Fără abuz de inflexiuni, cu o intonaţie deprinsă parcă pe marile scene ale Italiei, glasul acesta venea cu o emisie de lumină menită să dizolve orice asperitate. Numai alţi doi tenori, George Nicolescu şi Julio Iglesias, mai sînt înzestraţi cu un asemenea dar. În reportajele fotbalistice, sporea fără-ndoială intensitatea vocală la iminenţa golului şi la gol, dar nu ajungea niciodată la stridenţă. Marcarea golului încununa relatarea ca o floare a exuberanţei.

Generaţia mea a crescut cu vocea acestui bucureştean născut la 27 august 1930. Nu visam că tocmai dumnealui va ajunge să-mi examineze şi mie vocea conform criteriilor radiofoniei. Mă găseam în biroul său în vederea semnării unor documente. Mă miram că o conversaţie aparent simplă se prelungeşte, că mă plimbă de la un subiect la altul. Mi-a spus pînă la urmă că dispuneam de o voce adecvată prezenţei pe unde şi că, dacă nu voi ceda anumitor excese, ea nu se va altera. A avut dreptate. Realizez din 1992, la Radio România, o emisiune pentru care, ca responsabil de programe, dînsul a depus ultima iscălitură de aprobare a includerii ei în grila de la Actualităţi.

Am avut şansa de a-l întîlni şi în afara clădirii Radioului Public. Dorind să-i iau un interviu şi primind acordul, am constatat că sîntem, pe harta cartierului, vecini. Ca să ajung de la mine în Amiral Murgescu, nu aveam decît să traversez Şoseaua Pantelimon şi să purced către Gara Obor pe una dintre străzile pitoreşti cu case flancate de grădini mărunte şi de curţi. La Ion Ghiţulescu, creştea un smochin din fructele căruia am savurat o dulceaţă ca-n Bucureştiul de altădată. Şi nu se putea ca o imagine de epocă să nu se desprindă din vorbele gazdei mele. Locuia acolo din copilărie. Mă miram că în tinereţe jucase baschet, nu fotbal. Mi-a mărturisit că tocmai în parcul de pe strada de alături se apucase de fotbal şi tot acolo renunţase la el. Într-o zi, a apărut unul din Spătarul Milescu, a vrăjit mingea în aşa fel încît le-a înnodat tuturor picioarele, le-a legat de nu mai ştia nimeni cum să şi le despleticească. Iar băiatul ăla se numea Titi Ozon şi pe mulţi i-a lecuit de fotbal. Dar, apropo de fotbal: în cartier, la capătul dinspre Gara de Est a străzii Baicului, se ridica pe vremuri un stadion cu tribune de lemn, putea găzdui zece mii de spectatori. Aparţinea formaţiei Unirea Tricolor, cel mai frumos nume de echipă de pe la noi, susţinută de negustorii din Obor şi Colentina. Copiii erau trimişi înainte de meci să arunce cu mărunţiş în poarta adversă, ca, aşa cum zboară spre plasă monedele, să intre şi golurile. După partidă, suporterii acestui colţ de Bucureşti se regăseau la grădina de vară purtînd numele patronului, La Drăghici, la un grătar şi o bere, două, trei, la un pahar de vin.

Am vorbit despre multe. Mi-a povestit cum, la începutul anilor ’60, în Cupa Campionilor Europeni, Dinamo a căzut cu Real Madrid. În lotul acestuia, figura Ferenc Puskás, refugiat în Spania după înăbuşirea revoltei anticomuniste a Ungariei din 1956. Ghiţulescule, i-a ordonat  partidul, în relatarea ta, nu joacă Puskás! Fireşte că fotbalistul nu a venit la Bucureşti, dar la Madrid, în retur, a marcat un gol din cele trei. Reporterul i-a evitat numele pe parcursul jocului, dar, la gol, n-a avut încotro, aşa că a spus că „a marcat numărul 8”. Partidul a strîmbat din nas, dar faptul era împlinit. Dinamo pierduse cu 0-3. Reporterul avea un caiet studenţesc, poate mai multe, în care-şi notase detalii relevante de la fiecare meci transmis. Nu avea acolo decît 1750 de partide. Greu fusese la început cînd se făcea legătura telefonică pe stadion, iar, din acel moment, crainicul, lăsat singur la capătul firului, trebuia să se descurce orice s-ar fi întîmplat.

Am rămas cu vecinul Ion Ghiţulescu într-o relaţie de prietenie susţinută mai mult de afecţiunea reciprocă reală, decît de reîntîlniri. Pe Facebook, ne comentam postările, iar, din cînd în cînd, mai vorbeam la telefon. Acum, că a plecat, numai în vis mai am şansa de a-i auzi vocea, un ideal al radiogeniei.    

Radu Sergiu Ruba este scriitor. Cea mai recentă carte publicată este volumul de proză scurtă Un mic arhipelag, Editura Tracus Arte, 2019.

Foto: Radio România Actualităţi

AV jpg
Din nou despre claritatea morală
Pretenția „clarității morale” se întemeiază nu doar pe o logică bivalentă, ci și pe principiul terțului exclus (pe care bivalența singură nu-l presupune).
George Cornila jpeg
O preascurtă istorie a vergeturilor
Perfecțiunea rămîne o iluzie pentru că este redefinită o dată la cîțiva ani.
Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.
Declicul sinelui jpeg
Declicul sinelui
Se zice că doar în situații de criză, cînd simțim vuietul dezacordurilor, contradicțiilor (auto)impuse, se dă în vileag cu adevărat caracterul uman.
Ancora imparo jpeg
Ancora imparo
Nu există moment în care să nu învăț că frumusețea lumii e nesfîrșită și mereu străbătătoare prin neguri.
Un an mai tîrziu jpeg
Un an mai tîrziu
Cînd și cînd, mușcă frica asta din mine cu o foame care nu se mai potolește.
Nu mă îndoiesc jpeg
Nu mă îndoiesc
Nu poate exista frumusețe fără certitudine. Aleg pentru că pot să aleg, pot să nu mă îndoiesc.
A little older, a little more confused jpeg
A little older, a little more confused
Ieșirea din adolescență a coincis cu o destabilizare a terenului pe care mă aflam.
Jurnal de pandemie: 360 de zile jpeg
Jurnal de pandemie: 360 de zile
Dacă vom aștepta ca virusul să abandoneze lupta... putem aștepta pînă la sfîrșit.
Odisee de mamă jpeg
Odisee de mamă
Viața mea de mamă e în regim de „tocmai”.
Pus pe „silent” jpeg
Pus pe „silent”
Invidia, rîvnirea posesiilor celuilalt, clipelor trăite de el, care mereu le împing pe ale noastre în umbră, devenea inflaționară odată cu postarea pozelor de Revelion.
Dincolo de mîine jpeg
Dincolo de mîine
Cred că e timpul să ies din bucla temporală unde m-am ascuns.
Revoluția virtuală jpeg
Revoluția virtuală
Crăciunul, prin tradiție, este o sărbătoare cu un spor însemnat de intimitate.
Unele mame plîng ușor jpeg
Unele mame plîng ușor
Emoțiile au fost adunate cu grijă și ascunse adînc, foarte adînc.

Adevarul.ro

Serbia Belgrad harta FOTO Shutterstock jpg
Se întoarce povestea de sânge a Balcanilor? Amenințări deschise și tensiuni grave
După Ucraina, în apropierea României este extrem de aproape momentul deschiderii (sau redeschiderii) unui conflict care se poate extinde instantaneu și să cuprindă Balcanii.
Pavel Popescu/ Facebook
Lider PNL: Angajați ai ambasadei ruse la București culeg informații la evenimente oficiale
Pavel Popescu, fost șef al Comisiei de apărare din Cameră, a avertizat că angajați ai Ambasadei Rusiei la București merg la unele evenimente oficiale neinvitați, pentru a „culege informații”.
politisti germani polizei pixabay
Bătaie generală cu 90 de români la un loc de joacă din Dortmund. Scânteia care a aprins scandalul
Incident violent la un loc de joacă din Germania. Protagoniștii scandalului care s-a iscat din senin au fost 90 de români care s-au îmbrâncit, insultat și bătut. Încăierarea a pus pe jar forțele de ordine.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.