Merită semnat „Manifestul pentru pace”?

Articolul nr. 17 din Grundgesetz, Legea fundamentală a Republicii Federale, constituția Germaniei, din 23 mai 1949, prevede: „Orice persoană are dreptul, individual sau în asociere cu alții, de a adresa cereri sau plîngeri în scris autorităților competente și organului reprezentativ“.

„Manifestul pentru pace“ ține capul de afiș al mass-mediei germane și bate puternic în sondaje. Astfel se petrece o mare înghesuială la un nou pacifism european, din păcate, ipocrit. Jurnalista, o militantă feministă cunoscută, Alice Schwarze – autoare a peste 20 de cărți, în majoritatea lor bestseller-uri –, alături de Sahra Wagenknecht, membru al Bundestag-ului (parlamentul german) pentru LINKE – partid politic parlamentar în Germania din 2009 –, alături de alte presonalități publice: artiști, oameni de litere, profesori universitari; au reușit să polarizeze masiv cu petiția lor publică, semnată – în primele zece zile de la apariție – de peste jumătate de milion de oameni. 

Textul, apărut în limba germană, frapează, provoacă și e un alibi perfect pentru unii, de la stînga sau de la dreapta eșichierului politic german, doritori a-și aroga imediat visatul „porumbel al păcii“, la reverul redingotei politice, evident printr-o voită simplificare a mesajului: „Astăzi este cea de-a 352-a zi a războiului din Ucraina (10 februarie 2023). Peste 200.000 de soldați și 50.000 de civili au fost uciși pînă acum. Femeile au fost violate, copiii speriați, un întreg popor traumatizat. Dacă luptele continuă așa, Ucraina va fi în curînd o țară depopulată, devastată. Și mulți oameni din întreaga Europă se tem și de o escaladare a războiului. Se tem pentru viitorul lor și al copiilor lor. Populația ucraineană atacată cu brutalitate de Rusia are nevoie de solidaritatea noastră. Dar ce ar fi acum solidaritatea? Cît timp vor mai fi lupte și moarte pe cîmpul de luptă al Ucrainei? Și acum, un an mai tîrziu, care este de fapt scopul acestui război? Ministrul german de externe a spus recent că „noi” ducem un „război împotriva Rusiei”. Serios? (...) Este de temut că Putin va lansa un contraatac masiv cel mai tîrziu dacă Crimeea va fi atacată. Vom aluneca atunci fără de ales către războiul mondial și războiul nuclear? Nu ar fi primul război major care a început așa. Dar poate fi ultimul. Sprijinită de Occident, Ucraina poate cîștiga bătălii individuale. Dar nu poate cîștiga un război împotriva celei mai mari puteri nucleare din lume. (...) Atunci de ce nu acum? Imediat! Negocierea nu înseamnă capitulare. A negocia înseamnă a face compromisuri de ambele părți. Cu scopul de a preveni alte sute de mii de decese și ceea ce e mai rău. Așa gîndim și noi și așa crede jumătate din populația germană. Este timpul să ne ascultați! Noi, cetățenele și cetățenii Germaniei, nu putem influența direct America și Rusia sau pe vecinii noștri europeni. Dar putem și trebuie să cerem guvernului nostru și cancelarului să răspundă și să-i reamintim de jurămîntul său: „Daunele să fie ținute departe de poporul german”. Facem apel la cancelar să oprească escaladarea livrărilor de arme. Acum! El ar trebui să conducă o alianță puternică pentru o încetare a focului și negocieri de pace atît la nivel german cît și european. Acum! Pentru că fiecare zi pierdută costă cu pînă la 1.000 de vieți omenești în plus - și ne aduce mai aproape de al treilea război mondial, vezi https://www.change.org/p/manifest-für-frieden.

Și dacă tot vorbim despre pace, în vremuri de război, există se pare un punct orb pe harta lumii... Rüdiger von Fritsch, fostul ambasador al Germaniei la Moscova (2014-2019), se întreba la televiziunea publică germană ARD, referindu-se la lipsa de activitate a Națiunilor Unite, acea instanță postbelică a păcii europene a mileniului trecut: „Unde este secretarul general al ONU?” Pînă acum António Guterres a fost doar o dată în capitala Ucrainei de la începutul războiului. „Dacă ar dori, ONU ar avea la dispoziție un set puternic de instrumente și ar putea lua inițiativa”, crede von Fritsch. Abil diplomat, von Fritsch știe că ONU a fost și este o tribună controlată de membrii Consiliului de Securitate, unde Federația Rusă mai joacă bineînțeles un rol important.

„Manifestul pentru pace“ este tocmai bun pentru a inflama dezbaterea publică în Germania. Carlo-Antonio Masala, profesor de științe politice la Academia Militară a Bundeswehr-ului (armata germană) din München împreună cu Rüdiger von Fritsch au participat în urmă cu cîteva zile la o discuție în celebrul talk-show „Maischberger”, difuzat în prime-time de către postul german de televiziune ARD. Ambii au subliniat ipocrizia și cinismul limbajului folosit în petiția publică germană pentru a descrie realitățile războiului: este adevărat că se relatează despre civilii, copii, care sînt omorîți și violați în Ucraina dar fără a se numi și autorii. Fără a numi clar agresorul, adică Federația Rusă, manifestul pentru pace devine futil. Ambasadorul nu este de acord cu pasajul din manifest care afirmă cum că Ucraina nu poate cîștiga războiul împotriva Rusiei, deoarece Rusia este o putere nucleară: este cunoscut faptul că puterea nucleară Uniunea Sovietică nu a cîștigat în Afganistan, iar SUA, o altă putere nucleară nu a cîștigat nici ea războiul din Vietnam. 

Darvinismul social, termen sociologic învechit, dar ușor inteligibil pentru mai oricine la citirea manifestului, contribuie la creșterea exponențială a numărului de semnături. Aproape jumătate din populația germană este sceptică față de sprijinirea continuării războiului din Ucraina, deoarece există o tradiție a pacifismului, nu doar în Germania de Est, precum și o afecțiune a multora din frumoasa Germanie unită și recunoscătoare pentru Rusia, cu sursele ei ieftine de energie, pentru că energia nucleră proprie să poată rămîne închisă, pusă la index, spre satisfacția tuturor acelor arguși naivi, poate orbi, probabili bine intenționați, de ce nu și slujitori ai păcii, indiferent de contextul istoric, care, astfel, se lasă ușor manipulați prin demersuri emoționalem precum cel inițiat de Schwarzer și Wagenknecht. Dacă s-ar întîmpla ceea ce-și doresc petiționarii, adică Occidentu ar înceta să susțină Ucraina, cancelarul german s-ar implica deîndată activ în salvgardarea păcii, înțeleasă drept un bun moral și tangibil prin simpla voință deliberativă a poporului. S-ar trimite lumii largi semnalul că războiul rus de agresiune dă roade și astfel legea celui mai puternic se aplică. 

„Manifestul pentru pace“ merită citit și chiar faptul că probabil milioane de germani îl vor semna dă mult de gîndit. Poate semna oricine, cu nume și prenume și o adresă valabilă de e-mail. Manifestul va duce la discuții aprinse în Bundestag și se va lăsa cu urmări politice greu de prevăzut în economia de război a politicii interne germane. Semnarea lui nu poate fi decît o opțiune personală, demersul fiind unul socialmente util, dar gîndit cu premeditare, cu o mult prea mare indiferență față de morală, dînd astfel curs, din motive diferite, dorinței agresorului – a celui care nu-și dorește pacea, a lui Putin – de a avea o Europă slabă și dezbinată. Pacea are un preț moral.

 Alex Todericiu este analist politic și trăiește la Viena.