Declicul sinelui

Margareta HANEȘ
26 martie 2021
Declicul sinelui jpeg

Pare un truism, dar sîntem ceea ce sîntem. Aforismul nietzschean, să devii ceea ce ești, e ca o învîrteală în jurul cozii, adică o cercuială existențială, un imbold spre o destinație, finalitate, care e în același timp și un punct de pornire, un lansaj spre sine cu dublu sens. Cu cît urci mai sus, cu atît aluneci mai tare. Un efort sisific, nu neapărat zadarnic, ci istovitor, crispant, nu rareori plictisitor și vlăguitor pentru sine (și ceilalți). A deveni ceea ce ești presupune a-ți găsi sinele, dar a-l și ignora, a-l scutura de orice adaos redundant, surplus estetic, țanțoșie intelectuală, pentru ca în final să-l regăsești în forma lui pură, nealterată de circumstanțe exterioare, de fațadele colorate aleatoriu și arbitrar de alții. A te regăsi în toată splendoarea propriei ființe. Devenirea în acest sens e, de fapt, o (re)descoperire de sine.

Nu sînt împotriva acestei deveniri, dimpotrivă. Admir străduiala ambițioasă, absența, impusă ori involuntară a resemnării la fiecare opinteală, cazna muncii continue. Chestionez doar scopul acestui voiaj spre sine, da-urile și nu-urile pe care le rostim răspicat, de multe ori cu o sforțare nonșalantă, zîmbetul hîtru pe care îl afișăm în încercarea noastră de a evada din Zeitgeist-ul sufocant. Ce facem cu sinele nostru, odată trecut prin filtrul purificator? Rămînem încremeniți în el, indulgenți cu toate fasoanele sale autentice, ori, odată revelat, îi dăm un boost intelectual, emoțional și moral? Ce facem cu voința de putere nietzscheană, dezlănțuită de sinele (re)descoperit?

Pentru mulți dintre noi, răzvrătirea împotriva sinelui, că, în principiu, despre asta e vorba cînd ne cufundăm în abisul cunoașterii de sine, e un mod de a ne descătușa, de a ne elibera de frici, vulnerabilități, tribulații emoționale, de tot ce ne împovărează sau credem că e în răspăr cu realitatea noastră. Unii divorțează după ani îndelungați de conviețuire, alții destramă prieteniile care nu mai rezonează cu noul, de fapt veridicul, sine, totul pentru o existență cît mai autentică. Se zice că doar în situații de criză, cînd simțim vuietul dezacordurilor, contradicțiilor (auto)impuse, se dă în vileag cu adevărat caracterul uman. „Căci cine ești pînă la urmă?”, se întreba Noica. „Ești ceea ce rămîne din tine după ce ceilalți te-au desființat.” (citat luat din cartea Despre destin de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu). Unii ajung să se mlădieze smerit la fiecare adiere a voinței celuilalt, alții, din contră, își transcend sinele obnubilat pentru a-și dezvălui adevăratul caracter ori pentru a atinge un nivel superior al eului. Fiecare dintre ei trăiește autentic, în ființarea sa. Doar veleitățile de transformare (în bine) a realității proprii diferă, dacă merită trezite din moleșeală ori lăsate să pribegească prin întuneric.

A deveni ceea ce sîntem e adeseori o petrecere de timp, mai mult sau mai putin agreabilă, un passe-temps pentru a ne valorifica prezența în lume. Cursurile online, de artă, scriere creativă, de leadership, cărțile self-help, multe dintre ele neterminate, sînt văzute ca o investiție în viitorul nostru creativ, o tatonare în necunoscut, o debarasare de convenționalul vieții noastre, o redirecționare a privirii sinelui. Cu cît năzuim mai abitir spre fezabil, spre o revivifiere a potențialului nostru, cu atît avem impresia că evadăm din rutina zilnică, a unei repetiții prozaice, absurde, timpul devenind și el dintr-odată mai prielnic elanurilor noastre.

Necesitatea libertății de alegere devine mai conștientă, imaginarul mai creativ. Însă, adesea, această însuflețire existențială se poticnește în limitele anduranței noastre. Pasul e căznit, plictiseala epuizantă, prăpastia simulacrului tot mai aproape. Sîntem doar ceea ce sîntem, ar părea să zica un sine fragil și culpabil din oglindă. Deocamdată doar atît.

Foto: flickr

23 JPG
Halloween cu veselie
Ar fi fost simpatic să mă fotografiez zîmbind lîngă dovleacul cioplit, cel ales de Iris. Păream frați.
20231026 111623 jpg
O cronotopie atonită
Cînd ai mers ultima dată prin codru, pe jos, în susul unui izvor, fără să aștepți să mai treci vreo punte, lăsînd lumea și ale ei pe malul celălalt?
image png
Umbra morții peste Israel
Unde am greșit? Căci undeva s-a greșit grav.
image png
Scurte observații despre șampania făcută sifon pornind de la unele „Pagini bizare” de Cosmin Ciotloș, din Dilema veche, nr. 1015, septembrie 2023
Urmuz nu era menșevic, mai degrabă nu era îndrăgostit de Lizica Codreanu, mai degrabă nu citea/ cita din Fundoianu etc. etc.
20230505 112507 jpg
După treizeci de ani. Orașul de pe Bega
Ca tot românul însetat de cultură în anul de grație 2023, am pornit-o și eu, acum o săptămînă, către orașul culturii europene, Timișoara.
Présidence Française du Conseil de l'Union Européenne 2022  The French Presidency of the council of the European Union 2022    51827990636 jpg
Merită semnat „Manifestul pentru pace”?
Manifestul va duce la discuții aprinse în Bundestag și se va lăsa cu urmări politice greu de prevăzut în economia de război a politicii interne germane.
index jpeg 3 webp
Interceptări în numele „adevărului“?
Cazul de la Frăsinei, cu finalul acesta mi-a lăsat un gust amar. Gustul înfrîngerii asupra rostului la care sîntem chemați, fiecare din noi.
IMoroianu jpg
De Crăciun, fii mai bun!
Reflectăm imagini de Narciși îndrăgostiți și înduioșați de propria mortalitate de care Isus sărbătoritul este dator să ne izbăvească
Last photo before the game with Gheorghe Hagi jpg
Hagi vs. Mutu sau despre respectul datorat adversarului
Apoi, cu politica speculativă a lui „dacă” şi a lui „poate”, atît de dragă mioriticului, nu vom ajunge nicăieri.
640px British museum greatcourt jpg
Activismul anti-petrol în muzeele europene
Marile companii petroliere au căutat, de-a lungul timpului, să-și asocieze imaginea cu acțiuni caritabile, dar mai ales cu instituții culturale.
AV jpg
Din nou despre claritatea morală
Pretenția „clarității morale” se întemeiază nu doar pe o logică bivalentă, ci și pe principiul terțului exclus (pe care bivalența singură nu-l presupune).
George Cornila jpeg
O preascurtă istorie a vergeturilor
Perfecțiunea rămîne o iluzie pentru că este redefinită o dată la cîțiva ani.
Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
O voce emblematică a radioului jpeg
O voce emblematică a radioului
Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.