Halloween cu veselie
În lumea noastră românească mai veche, Halloween-ul este măcar bodogănit, dacă nu certat de-a binelea. ”Ce ne trebuie nouă să luăm de la americani prostia asta ? Să evoci toți monștrii și monstruleții, la vreme cenușie de toamnă, să vorbești cu spirite de morți, sau cu vrăjitoare, sau cu cine știe ce ființe ce dau fiori? Barem dacă tot importam ceva de la americani, poate importam Thanks Giving,. Să creștem și noi curcani, să-l scăpăm pe unul, dar să-i mîncăm pe ceilalți! Unde ați mai văzut voi curcani în ultima vreme? Doar slăninuța de porc cu care sărbătorim perioada Nașterii Domnului! ”
Ei bine, nu este așa ! Mai mare veselie ca la noi la Mogoșoaia ca de acest Halloween n-am mai pomenit!
Mai întîi vremea. Toamnă cenușie? Așa ceva nu există ! De pe vremea lui cuptor, în iulie, cerul este curat ca lacrima. Zi-de-zi-de- zi, ca în reclama de la Aspenter, dar aici, zi de zi - zilele senine au depășit de mult numărul consecutiv de una sută. Iar canicula de sfîrșit de octombrie are cam 30 de grade. Doar puțin sub cea de iulie, care avea vreo 37.
Apoi monștrii oferiți cumpărărtorilor. Parcă niciodată în alt an nu i-am văzut mai simpatic ciopliți ori desenați cu markeri din cei care nu se șterg. Ici colo mai apre și o vrăjitoare. Dar și astea sînt simpatice și oricînd își vine să inviți pe cîte una la un ceai.
La intrarea în Mogoșoaia sînt cîteva tarabe unde la început de primăvară sînt căpșuni, apoi cireșe, apoi struguri și tot timpul multe flori. Este incrdibil, în aceste zile, cîte ghivece cu crizanteme mici au apărut. Culori dulci, dar de toamnă, deci culori pline, dense. Flori cu zecile într-un singur buchet. Cum or reuși oare crescătorii de flori să le facă să înflorească toate odată, toate la fel? Pe aceștia trebuie să-i numim”crescători de flori”, cu trucuri neștiute de altcineva. Și nu îi putem numi grădinari. Aceia fac să trăiască o grădină, nu cîteva ghivece.
Și prin jur, pe tarabe, mai sînt și funii de ceapă, funii de usturoi, vinete, cartofi, țelină, varză, mărar înalt de 1 metru. E doar vremea toamnei.
Vă arăt cîteva din aceste toate în fotografii făcute zilele trecute.
Acasă, Iris și Șerbănel au dat o fugă în pod și au luat cîteva capete de dovlecei din anii trecuți.Din cei de ceramică, pictați. Pentru anul acesta și-au cumpărat fiecare un dovleac nou. Iris a luat unul cioplit, Șerbănel unul pictat haios. Îi avedeți pe amîndoi în poză, împreună cu aleșii lor.
Iar eu m-am bucurat cel mai tare de seara de Halloween. Prietenul meu de jumătate de secol, Domnul Doctor Șerban, doctor de dinți, m-a programat în această seară să-mi scoată un dinte stricat.
Zis și făcut. Cu atingere de zînă a cleștilor, dintele m-a părăsit. Iar portretul meu a devenit, brusc, ca a unui personaj de Halloween!
Ar fi fost simpatic să mă fotografiez zîmbind lîngă dovleacul cioplit, cel ales de Iris. Păream frați.
Prefer să vă trimit totuși o poză mai elaborată, eu cu gura închisă și cu aspectul de Halloween al gingiei doar la mine în suflet.
Niciodată n-am avut un Halloween mai vesel.
