O cronotopie atonită

Cristian Marius DIMA
1 noiembrie 2023
image

Cînd ai mers ultima dată prin codru, pe jos, în susul unui izvor, fără să aștepți să mai treci vreo punte, lăsînd lumea și ale ei pe malul celălalt? Cînd ai simțit că susuru-i îți asurzea reculegerea și că ochiurile-i croșetate cu lumină, pe pietrele înviorate dimineața, îți înșirau înainte rîndurile poeților ce au inventat pluralul cuvîntului „soare”? Cînd ai urcat ultima dată un munte tivit cu văzduh, umbrit tainic de păduri nestingherite, dar pline de pustnici și șoapte de pocăință, fără să te tulburi de gîndul iminenței sălbăticiunilor ori a gunoaielor lăsate de sălbatici? 

Cînd – îți mai amintești cînd? – „sfîntul aer” al gîndului smerit ți s-a așezat ca o piatră de mormînt peste grijile vieții tale de dincolo de ape? Cînd povestea ta și marile narațiuni ale istoriei recente, la care ești atît de grav conectat și pe ecranele căreia joci diferite roluri, au făcut loc, ultima dată, epopeii fără timp a propriei tale existențe, spusă lin de Cuvîntul Dumnezeului tău?

Cînd ai intrat ultima dată pe poarta cea mare a unei mănăstiri cît o cetate, pe la chindie, lăsîndu-ți gloria și certitudinile pe lespezile pragurilor ei? Cînd ai metabolizat rostul asumat, cu precizia unui ceas elvețian, de fiecare dintre membrii unei comunități, precum și frumusețea lor încărunțită, dar nepămîntească parcă, păzită sub platoșa cea grea a fecioriei? Cînd te-ai așezat, ultima dată, la masă cu alte sute de oameni, supunîndu-ți pornirile locvace, obiceiurile culinare și canoanele propriilor simțuri unui ritual discret al despătimirii cotidiene, unde cumpătarea bucatelor, ecoul lecturii și ospitalitatea tăcută a casnicilor dădeau fior, candoare și solemnitate momentului cinei? Cînd ai pășit, cu recunoștință, ultima oară, pe cernita pardoseală multiseculară a unei odăi de oaspeți ce a fost, odată, antecamera spre cer a multora dintre monahii care s-au nevoit, pe rînd, acolo, simțindu-i de altfel, cu tălpile goale, asprimile pietrei rotunjite de metaniile genunchilor care au deprins treptat elanul spre veșnicie? Cînd ți-ai spus, ultima dată, mulțumirile, păsurile și dorințele, în fața unor icoane și racle înnegrite de vreme și vremuri, ce deschid ferestre spre ipostasuri sfinte, lăsînd lumina harului dumnezeiesc să pătrundă în istorie prin nenumărate raze nestrivite de oamenii care le-au numit și mărturisit ca minuni? 

Cînd te-ai îndreptat spre pristoluri și amvoane, înălțate după lecția divină a turnului Babel, cu nădejdea învățării limbajului comun al rugăciunii și a împreună-tăcerii în comuniune? Cînd ai făcut, ultima dată, recapitularea propriilor căințe și a motivelor de bucurie că ești din neamul nostru și că te-au îmbrăcat părinții, trupești și duhovnicești, în Hristos? Cînd ai scris un pomelnic, fără grabă, constatînd încurcat că nu încap în el toți cei care umplu camerele inimii tale? Și cînd – da!, iarăși, cînd? – ți-ai cumpănit atîta vorbele și gesturile, ca înaintea unui drept judecător, de teamă să nu le strivești mesajul? 

În fiecare zi pornim, și eu, și tu, într-o călătorie mai mult sau mai puțin plănuită, prin propria lume – mai mult reprezentată decît dată – din care mai și evadăm cu grație, la propriu și la figurat, atunci cînd îi întîlnim poezia ori pe cei pe care ni-i apropie – adică pe bunii care ne inspiră și ne pomenesc – sau atunci cînd îi zărim, în puținele clipe de răgaz, pacea. Și cînd pierdem pacea din simțiri ori din proximitate, din sufletul sau din ecosistemul nostru, am da orice să ne întoarcem la începutul unui drum al datoriei noastre pe acest pămînt, punînd în desagă și în tolbă doar cele necesare pentru a răzbi, cît mai pașnic, spre ținta noastră finală. Ne și rătăcim, deși credem că am învățat pe de rost vocea „GPS-ului” care ne arată Nordul existenței noastre, Hristos; însă obosind, ne încredințăm din nou călăuzirii și ocrotirii sfinților. Iar, apoi, mereu – da` mereu, din nefericire – ne întoarcem „acasă”, însă nu direct la cei iubiți și la leagănul sufletului nostru, ci zăbovind, puțin sau odiseic, pe la temerile și judecățile noastre, pe la planurile și visurile noastre, prin furtunile și praful propriei viteze... 

Iată de ce cred că îngăduie Dumnezeu zile frumoase, pentru tine, pentru mine și pentru cei aproape nouă, ca să ne îngăduim răgaz de întoarcere și de învățare prin întîlnirea spontană generată de vohodul pelerinajului! Răspundem – cînd ne facem timp, din păcate – la chemarea șoptită, dar neamăgitoare a Domnului, de a ne ostoi un dor ce crește odată cu vîrsta – nu doar pe cel de ducă! – și de a ne îngădui, de a ne călăuzi și de a ne întări unii pe alții, ascultîndu-ne, citindu-ne și dezlegînd alte sensuri ale cuvintelor, potrivite în rebusul pe care-l completăm împreună! Problemele reperate și filtrate cu tact și atenție distributivă vor face loc sobrietății frescei și aerului nepoluat din pridvorul unei chilii nu prea des vizitate, iar canafii, faldurile și culorile vii ale costumelor ce încropesc vremelnice personaje ale zilei vor păli în fața simplității vieții în pace și a obrazului demn, conturat de asceza propriei deveniri.

Atunci vom porni iar, tot împreună, spre altarul din luminișul pădurii de pe muntele nevrăjit, ci sfințit, al Athosului din viața interioară a fiecăruia, mînați de pilda cea vie a isihaștilor și de adierea cea proaspătă a Duhului!

Dar... Cînd?

Pr. prof. Cristian Marius Dima este directorul Seminarului Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul” din Buzău.

23 JPG
Halloween cu veselie
Ar fi fost simpatic să mă fotografiez zîmbind lîngă dovleacul cioplit, cel ales de Iris. Păream frați.
image png
Umbra morții peste Israel
Unde am greșit? Căci undeva s-a greșit grav.
image png
Scurte observații despre șampania făcută sifon pornind de la unele „Pagini bizare” de Cosmin Ciotloș, din Dilema veche, nr. 1015, septembrie 2023
Urmuz nu era menșevic, mai degrabă nu era îndrăgostit de Lizica Codreanu, mai degrabă nu citea/ cita din Fundoianu etc. etc.
20230505 112507 jpg
După treizeci de ani. Orașul de pe Bega
Ca tot românul însetat de cultură în anul de grație 2023, am pornit-o și eu, acum o săptămînă, către orașul culturii europene, Timișoara.
Présidence Française du Conseil de l'Union Européenne 2022  The French Presidency of the council of the European Union 2022    51827990636 jpg
Merită semnat „Manifestul pentru pace”?
Manifestul va duce la discuții aprinse în Bundestag și se va lăsa cu urmări politice greu de prevăzut în economia de război a politicii interne germane.
index jpeg 3 webp
Interceptări în numele „adevărului“?
Cazul de la Frăsinei, cu finalul acesta mi-a lăsat un gust amar. Gustul înfrîngerii asupra rostului la care sîntem chemați, fiecare din noi.
IMoroianu jpg
De Crăciun, fii mai bun!
Reflectăm imagini de Narciși îndrăgostiți și înduioșați de propria mortalitate de care Isus sărbătoritul este dator să ne izbăvească
Last photo before the game with Gheorghe Hagi jpg
Hagi vs. Mutu sau despre respectul datorat adversarului
Apoi, cu politica speculativă a lui „dacă” şi a lui „poate”, atît de dragă mioriticului, nu vom ajunge nicăieri.
640px British museum greatcourt jpg
Activismul anti-petrol în muzeele europene
Marile companii petroliere au căutat, de-a lungul timpului, să-și asocieze imaginea cu acțiuni caritabile, dar mai ales cu instituții culturale.
AV jpg
Din nou despre claritatea morală
Pretenția „clarității morale” se întemeiază nu doar pe o logică bivalentă, ci și pe principiul terțului exclus (pe care bivalența singură nu-l presupune).
George Cornila jpeg
O preascurtă istorie a vergeturilor
Perfecțiunea rămîne o iluzie pentru că este redefinită o dată la cîțiva ani.
Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
O voce emblematică a radioului jpeg
O voce emblematică a radioului
Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.
Declicul sinelui jpeg
Declicul sinelui
Se zice că doar în situații de criză, cînd simțim vuietul dezacordurilor, contradicțiilor (auto)impuse, se dă în vileag cu adevărat caracterul uman.

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.