Ioana POPESCU
Otium versus Negotium
Ioana POPESCUUnii și-au luat un petic de pămînt și l-au semănat cu grîu. L-au săpat, l-au udat, au înțeles de-a lungul vremii că e nevoie mai întîi de toate chinurile prin care trecea bobul de grîu (și omul care-l bătea-scutura-măcina-frămînta-cocea la foc) ca să devină pîinea cea de toate zilele. S-au așezat pe lîngă cîmpul pe care-l munceau an de an și acolo au rămas. Sedentarii. Alții, oamenii muntelui, s-au suit pe cai, și-au strîns avutul în desagi, au adunat cirezi sau turme de ani
» Citește tot
Copilăria tăietorului de frunză la cîini
Ioana POPESCUÎn ciuda intimității cotidiene cu arborii de oraș, nu prea știam mare lucru despre ei. Puteam să-i recunosc și să-i numesc, știam să deosebesc în parc conurile de brad lungărețe și lipicioase de cele de pin, în formă de con geometric, zdravene
» Citește tot
Satorașul, o lume ajurată
Ioana POPESCUÎmi plac casele cu fațade albe, peste care vibrează umbrele frunzelor la fiecare adiere de vînt. Văruiesc în fiecare an. Vecina din capul drumului zice: mai bine dați cu lavabilă, noi dăm cu asta și pe pomi. În cealaltă casă, trebuie împrospătați puțin pereții interiori. Șeful de echipă mă întreabă: dăm cu valabilă sau vreți tapet?
» Citește tot
În drum, Crăciunul
Ioana POPESCUDin perspectiva etnologului, zicala aceea despre călătorul căruia îi stă bine cu drumul nu înseamnă un îndemn la umblet, nu înseamnă mergi, mergi, numai mergi, ci, dimpotrivă, grăbeşte-te să ajungi la capăt, nu te opri, nu adăsta, reintră în ordinea cunoscută.
» Citește tot
Tradiţiile bat pamfletul
Ioana POPESCUUneori, sîntem învăţaţi de mici să ne purtăm firesc, pentru ca imediat după aceea, să auzim nu atît de tare, nu în văzul lumii, puţină discreţie! Îmi amintesc că la şcoală, înainte de teze, nici unul dintre premianţi nu avusese timp să înveţe, cu toţii pretindeau că nu ştiu mai nimic, pentru ca apoi să primească 10 cu felicitări.
» Citește tot
Mă mir şi mă întreb
Ioana POPESCULa români, 1 aprilie e Ziua Nebunilor, la alţii, se confundă cu Ziua Inocenţilor, dar oricum s-ar numi, luna debutează cu un timp al jocului, al păcălelii, e un fragment de lume pe dos, în care lucrurile nu sînt aşa cum par şi în care nu e bine să te superi pe ce ţi se întîmplă, ca să nu se petreacă de-adevăratelea.
» Citește tot
Fără pitici, reni şi spiriduşi
Ioana POPESCUDin nou Crăciunul. Din nou un post prea indulgent, dar nu destul cît să nu-i exaspereze pe ai mei, la mesele de duminică. Din nou întrebări prematur repetate – tu ce cadou îţi doreşti de Crăciun? –, la care niciodată nu am un răspuns şi sînt dojenită că nu mă învăţ să fac o listă din vreme.
» Citește tot
"Asuprirea copiilor la ţară"
Ioana POPESCUProfit de o scurtă vacanţă la ţară ca să studiez satul de munte, copleşit de muncile de vară. Toată lumea geme sub povara fînului şi a animalelor, despre care toţi povestesc pe lung, în jur de 30 de minute, de fiecare dată cînd îi întîlneşti pe uliţă.
» Citește tot
„Un grund comun“
Ioana POPESCU"Totul a pornit cu cercetări bibliografice şi de teren foarte amănunţite. Am încercat să stabilim temele pe care ar trebui să se dezvolte acest muzeu. Am vrut pe cît posibil să acoperim toate problemele care vizează copilăria."
» Citește tot
Spleen, loisir, fun şi metafizică
Ioana POPESCUCaut o explicaţie scurtă şi la îndemînă a plictiselii. Dacă nu e pur şi simplu efectul inactivităţii, atunci ar trebui să fie apanajul celor sătui de propria viaţă. În familia mea s-a transmis prin tradiţie orală sintagma „lene cu slăbiciune“. Ori de cîte ori vreun copil se văita de plictiseală, era tratat cu empatie, „da, ştiu cum e, simţi o lene cu slăbiciune“
» Citește tot