Decapitaţi şi jupuiţi două livre de broaşte verzi. Maceraţi-le o jumătate de zi într-un vas, cu ceapă, ghimbir, sos de soia şi vin de orez. Frigeţi-le apoi în untură pînă se rumenesc; scoateţi-le şi scurgeţi-le de grăsime.
Înmuiaţi în apă rece, peste noapte, a zecea parte dintr-o baniţă de bobi (candou – literal, „boabe vierme-de-mătase“). A doua zi, puneţi bobii la scurs, într-o sită. După cîteva ore, clătiţi-i abundent cu apă, fără a-i scoate din sită. Repetaţi operaţiunea de 4-5 ori.
Scoateţi pipotele, ficăţeii, inimile şi plămînii de la două păsări, spălaţi-le cu apă rece, şi fierbeţi-le ca pentru supă (pipotele, ceva mai mult). Tăiaţi apoi măruntaiele în bucăţele şi puneţi-le la prăjit în 2 uncii de grăsime bine încinsă. După cîteva momente, adăugaţi o jumătate de uncie de pastă de soia fermentată, o ceaşcă de supă de pui şi puţin oţet.
Decorticaţi două livre de creveţi frumoşi din specia shuijing („cristal de stîncă“). Bateţi cinci albuşuri de ou, amestecaţi-le cu o mînă de frunze de ceai yuqian („de dinaintea ploii“), cu puţin vin galben de orez şi sare, după gust. Cufundaţi creveţii în compoziţie şi prăjiţi-i apoi în ulei încins. Cînd s-au rumenit, scurgeţi-i bine de grăsime şi mîncaţi-i fierbinţi.
Pregătiţi un bojoc de porc după cum urmează: umpleţi-l cu apă rece, puneţi-l pe un fund de lemn şi loviţi-l cu palma, pînă se scurge toată apa. Repetaţi operaţiunea de 3-4 ori pentru fiecare parte a plămînului. În felul acesta, plămînul se va albi şi va rămîne gonflat.
Sînt ani, deja, de cînd nenumărate ONG-uri din domeniul protecţiei animalelor militează împotriva recoltării pe viu a aripioarei de rechin (temuta înotătoare dorsală). Preţul unei porţii de supă de aripioare a ajuns, între timp, să coste în jur de o sută de dolari.
Îmi imaginam că supa din „cuib de rîndunică“ se înscrie – alături de „puiul îndrăgostit“, „furnicile în copac“, „urechile de lemn“ sau de „vita amorţită“ – în stilistica metaforelor idilice ale gastronomiei chineze. Pînă am dat de această reţetă.
La începutul lui noiembrie 1971, prim-ministrul Pierre Trudeau îl invită pe Tito cinci zile în Canada. Vizita începe cu un prînz la Ottawa, cu somon afumat, unt şi pîine prăjită, consommé de legume, friptură de căprioară cu afine, găluşte pragheze (knedlíky), piersici californiene cu îngheţată, whisky canadian şi Merlot franţuzesc.
După căderea în dizgraţie din timpul Revoluţiei culturale maoiste, Deng Xiaoping este reabilitat, începînd cu anul 1976, şi numit, cu ocazia celui de al XI-lea congres al Partidului Comunist Chinez din 12-18 august 1977 (primul ţinut după moartea lui Mao), vicepreşedinte al Comitetului Central.
Pe 19 martie 1976, Tito vizitează, la invitaţia regelui Carl XVI Gustaf, Suedia. Cina frugală – cu somon în sos de fructe, zucchini umpluţi, friptură de căprioară cu sos dulce, salată de conopidă, tartă suedeză cu frişcă şi sucuri de fructe – a fost servită la Palatul Regal din Stockholm.
Acest antreu se prepară doar în ţările în care racii abundă, ţinînd cont că, pentru a umple un timbal, e nevoie de cel puţin 600 de cozi de rac. După ce fierbeţi 600 de raci de mărime medie, separaţi şi curăţaţi cozile. Ungeţi bine cu unt o mulă în formă de cupolă şi puneţi pe fundul ei două cozi de rac mai arătoase, cu partea stacojie în jos.
Sotaţi 200 gr de orez basmati, cu o linguriţă şi jumătate de sare şi un vîrf de şofran, în 3 linguri de ulei de măsline. Adăugaţi 300 ml de apă clocotită, amestecaţi bine, acoperiţi şi lăsaţi să fiarbă, la flacără cît mai mică. Închideţi apoi focul şi lăsaţi orezul să se răcească.
Robert Peel, întemeietorul partidului conservator britanic, a fost cel care a reorganizat şi modernizat, în timpul celui de-al doilea mandat al său ca ministru de interne (1828-1830), întregul sistem poliţienesc la Marii Britanii. De aceea, poliţiştilor englezi li se spune şi în ziua de azi peelers sau bobbies (după diminutivul lui „Robert“).
Dezosaţi şi umpleţi 5 fluierari cu un pateu de vînat, amestecat cu foie gras şi trufe tăiate în cubuleţe. Coaseţi păsările umplute într-o pînză şi puneţi-le la fiert. Cînd s-au făcut, desfaceţi pînza, spălaţi-o şi legaţi fluierarii din nou, într-o formă cît mai rotundă. Lăsaţi păsările să se răcească şi tăiaţi-le în felii, pe care le reuniţi apoi, fixîndu-le pe o ţepuşă.
Preparaţi un pateu de foie gras după reţeta clasică, fără însă a-i mai adăuga ornamentele din cubuleţele de trufe şi uger de vacă. Fierbeţi pateul într-o formă rectangulară şi răciţi-l apoi pe gheaţă. Tăiaţi pateul întărit în felii de cca 1 cm grosime şi împărţiţi fiecare felie în două-trei bucăţi, pe care le decupaţi în forme ovale, cît mai egale, de cotlet.
Franţuzoaica prin adopţie Josephine Baker se numără printre artistele care îl simpatizau şi îl vizitau frecvent pe Tito în insulele Brioni. În plus, pe ambii îi lega experienţa comună a Rezistenţei franceze, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În iunie 1954, la scurtă vreme după vizita din Turcia, Tito soseşte, la bordul reşedinţei sale plutitoare, vasul Galeb, în Grecia. Regele Paul al II-lea al Greciei îl întîmpină la Maximo Palace, în Atena, cu o cină bogată, cu legume umplute, gustări din insula Rhodos, feta de capră şi de oaie, miel uscat la vînt, măsline, vinete, zucchini, musaca de viţel.
Pentru a condimenta orice fel de mîncare, o bună parte din populaţia lumii folosea, din vremuri imemorabile, un sos cu totul aparte. Vechii greci îl numeau gáros, romanii – garum, chinezii – yúlù, vietnamezii – nuoc-mâm, thailandezii – nam pla. Asiaticii îl folosesc pe scară largă, şi în ziua de azi.
Pe 30 septembrie 1970 preşedintele SUA soseşte la Belgrad. Richard Nixon e astfel primul preşedinte american care vizitează Iugoslavia, la şapte ani după prima vizită în SUA – în octombrie 1963, pe vremea lui John F. Kennedy – a unui şef de stat din blocul estic, în persoana lui Tito.
Tito îl vizitează pe prinţul Norodom Sihanouk al Cambodgiei, între 17 şi 22 ianuarie 1968. Prinţul organizează un picnic printre vestigiile vechiului oraş Angkor, în preajma templului Angkor Wat, cu supă de ţestoasă la ceaşcă, peşte cu orez, raţă la frigare cu cartofi copţi, file de viţel la grătar, mazăre, salată din muguri de bambus şi nucă de cocos verde.
Pregătiţi 8 porumbei, îndepărtaţi-le vîrfurile aripilor, umpleţi-i cu slănină, afumătură şi legume, şi înfăşuraţi-i strîns, cu sfoară. Puneţi-i apoi într-o oală, acoperiţi-i cu fîşii de slănină şi adăugaţi o legătură de verdeaţă şi 3 pahare de vin de Sauternes.
Alegeţi şi jumuliţi un curcan mic, dar cît mai cărnos. Înveliţi pasărea cu fîşii de slănină şi înfăşuraţi-o bine cu sfoară. Aşezaţi curcanul într-o oală şi puneţi-l la copt o oră şi jumătate. În acest timp, pregătiţi o umplutură dintr-un pateu de pasăre la care adăugaţi 6 trufe crude mijlocii, cojite, tocate şi pasate prin sită.
Pe 12 aprilie 1954, Tito soseşte, la bordul vasului său Galeb (pescăruş), la Istanbul, pentru a petrece şase zile în Turcia. Ministrul de externe Mehmet Fuat Köprülü îl întîmpină în portul istanbulez, iar preşedintele Turciei îl aşteaptă, o zi mai tîrziu, la Ankara, cu masa pusă, astfel: salată de creveţi, ravioli genevezi, şiş-kebab cu pilaf, mere zaharisite „vizir“, alune caramelizate.
Între 20 şi 23 octombrie 1970, Tito a vizitat Olanda, pentru a discuta cu prim-ministrul şi cu ministrul de Externe teme curente ca Orientul Apropiat, Asia de Sud-Est şi implementarea rezoluţiilor ONU. Regina Juliana a Olandei i-a făcut o primire fastuoasă şi cordială.
Oferă-i cuiva o tequila şi ai toate şansele să te compromiţi. Vei părea un ins juvenil, un amator de beţii crîncene şi iuţi, neîngrijorat de perspectiva migrenelor cumplite şi nici de alte consecinţe, în general. Tequila a ajuns să fie un simplu catalizator de beţie, un drink de bar zgomotos şi aglomerat, băut în grabă, la tejghea, şi parcă în silă.
Bateţi cinci ouă (dan) cu zece linguri de apă. Curăţaţi bine un intestin subţire de porc (zhu xiao chang). Legaţi maţul la unul dintre capete, umpleţi-l cu ouăle bătute şi legaţi şi celălalt capăt. Fierbeţi-l apoi, îndelung, în zeamă de supă.
Avem, aici, o reţetă de pui „fals“ (din soia), prăjit. În treacăt fie spus, „a prăji“ şi „a copia/plagia“ sînt redate, în chineză, prin două ideograme şi pronunţii similare ale aceluiaşi sunet: chao. Cum e şi în română paronimia lui „a (se) frige/ prăji“.
Pentru cine credea că omniprezenţa usturoiului chinezesc pe piaţa mondială e recentă şi întîmplătoare, aflaţi că, de fapt, e vorba de o invazie îndelung şi minuţios pregătită încă din prima parte a secolului trecut. Aceste două reţete din 1925 stau mărturie.
Pregătiţi o tocătură din trei livre de carne proaspătă de porc, un pahar de făină de soia, două uncii de vin galben de orez (huangjiu), una de sare, ceva ceapă tocată şi ghimbir. Formaţi din această compoziţie găluşte mici, sferice. Căptuşiţi fundul coşului de fiert la abur (zhubizi) cu frunze de lotus sau de bambus, puneţi deasupra găluştele, fără să le atingeţi între ele.
Ceremonia celei de-a XXV-a aniversări a AVNOJ (Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei) a avut loc la Jajce, pe 29 noiembrie 1968. Masa a fost organizată de Asociaţia Veteranilor de Război, care au pregătit brînză de Travnik, caimac în burduf, Túrós czusza , păstrăv fript din rîul Piva, cartofi boulangère, salate, baclavale.
Curăţaţi şi dezosaţi cincisprezece becaţe şi umpleţi-le cu un pateu de vînat, la care aţi adăugat jambon fiert, trufe şi uger de vacă tăiat în cubuleţe. Coaseţi păsările, rulaţi-le strîns, pe fiecare în parte, în fîşii de hîrtie de copt unse cu unt şi puneţi-le la fiert într-o tingire, în supă de legume.
Pe 11 octombrie 1967, în timpul primului ei mandat de prim-ministru al Indiei, Indira Gandhi vizitează Belgradul. Masa de întîmpinare a avut loc la Beli Dvor din elegantul cartier belgrădean Dedinje. Caviar de Kladovo en bloc‚ supă-cremă de sparanghel, rulouri cu brînză à la Zagorje, friptură de curcan, mlinci, plăcintă cu mere şi sucuri de fructe.
Prima vizită a Reginei Elisabeta a II-a într-o ţară socialistă – împreună cu prinţul Filip, Duce de Edinburgh, şi cu fiica sa, prinţesa Ana – a avut loc în Iugoslavia, între 17 şi 21 octombrie 1972. Chiar dacă vizita a avut o mare însemnătate politică, nu au fost aduse în discuţie teme politice.
Pe 14 mai 1966, Tito îl invită pe Branko Ćopić – fost camarad de arme şi autor de literatură de front şi de aventuri – la un prînz, la Hotelul Park din Bihać. Oraşul din Bosnia-Herţegovina de astăzi a fost un important centru al rezistenţei antifasciste, în anii ’40, şi teatrul de luptă al Războiului Bosniac, cincizeci de ani mai tîrziu.
Curăţaţi şi lăsaţi întregi 20 de morcovi mici, 15 cepşoare, partea albă de la 4 praji frumoşi, o duzină de inimi de lăptucă, 2 căpăţîni mititele de varză de Milano (creaţă), 4-5 napi, 4 tije de pătrunjel, 2 căpăţîni de ţelină şi de gulie – acestea din urmă, tăiate în bucăţele.
Ţăranii turci – spetiţi, vîrtoşi, pletorici, cu braţe noduroase, asemeni celor de acasă – te îmbiau, strigînd buyrun! (poftiţi!), să cumperi, pe lîngă mere, cartofi, ardei şi roşii de tarla (grădină), halvale dulci de casă, rodii cît căpăţîna, smochine moi, răscoapte, măsline stafidite, dude uscate, lămîi şi mandarine verzi, toate, din propria ogradă.
Plecasem în căutarea pieţei de miercuri din Selçuk (odată, Efes), alta decît cea turistică, de zi cu zi, din centru, spre care eram îndrumat de îndată ce spuneam pazar, adică „piaţă“. Gata să renunţ, mai întreb totuşi doi bătrîni aşezaţi la intrarea vechii moschei.
Iată cel mai amplu meniu din artileria bucătarilor Urbain Dubois şi Émile Bernard, pus în practică la jumătatea secolului al XIX-lea, la marile recepţii din Paris, Viena, Roma sau Varşovia: „Supeu de bal, pentru 3, 4 şi 5 mii de persoane“.
Luaţi o pulpă mai mică de porc şi puneţi-o la desărat. Dezosaţi-o apoi cu totul, rulaţi carnea într-un şervet, ca pe o galantină, şi fierbeţi-o 3 ore într-o supă de legume cu vin alb. Cînd e gata, scurgeţi-o bine, desfaceţi şervetul şi legaţi carnea din nou, dîndu-i, de data aceasta, o formă rotundă; puneţi-o într-o formă de pămînt şi lăsaţi-o să se răcească.
Pe 12 februarie 1979, Tito îl vizitează pe Regele Hussein al Iordaniei. Regele organizează prînzul chiar la reşedinţa lui Tito – tot mai bolnav şi greu deplasabil –, pentru a-l scuti de trambalări obositoare. Ceea ce nu înseamnă că masa a fost de regim.
În secolul al V-lea î.Ch., Anaxagora din Clazomene îşi imagina, ca particule ultime din care este alcătuită materia, nişte „seminţe“ sau „particule omogene“ care conţin, fiecare în parte, toate însuşirile întregului pe care îl alcătuiesc; cam la fel cum firimiturile păstrează toate proprietăţile bucăţii de pîine din care provin.
În august 1976 a avut loc la Colombo a cincea conferinţă a şefilor de stat şi a prim-miniştrilor ţărilor nealiniate. Sirimavo Bandaranaike – preşedinta, aleasă în acelaşi an, a Mişcării de Nealiniere şi prim-ministrul Sri Lankăi – a organizat o masă pentru cei 23 de şefi ai delegaţiilor.
La întoarcerea din SUA, Tito face o escală de 2 zile la Londra, de pe 10 pe 11 martie 1978, unde va fi găzduit la faimosul Hotel Claridge’s. Protestele zgomotoase ale emigranţilor din Iugoslavia au tulburat în cîteva rînduri cina la care Tito a fost invitat de regină singur, fără suită.
Dizolvaţi 40 gr de drojdie în 200 ml de lapte călduţ şi strecuraţi totul printr-o pînză; amestecaţi laptele cu făină, pînă obţineţi un aluat moale, de consistenţa celui pentru brioşe; daţi-i o formă şi lăsaţi-l să se coacă la foc mic. Cînd e pe jumătate făcut, încă încruzit, adăugaţi-i 6 ouă întregi, 6 gălbenuşuri, un vîrf de sare şi destulă făină pentru a forma o cocă.
Penultima vizită de stat a lui Tito a avut loc în Cuba, cu ocazia celei de-a şasea conferinţe a statelor nealinate, la începutul lui septembrie 1979. Prînzul de lucru, la care au participat mai mult de 400 de persoane, a avut loc la Palacio de las Convenciones din Havana, cel mai mare centru de conferinţe cubanez, construit special pentru acest eveniment şi inaugurat cu această ocazie
Tito a fost primul preşedinte de stat socialist care a vizitat SUA în octombrie 1963, la numai un an după criza rachetelor cubaneze. L-a întîlnit pe John F. Kennedy la Washington şi pe U Thant, secretarul general al ONU, la New York. Cina de la Hotelul Waldorf Astoria a fost tulburată de protestele emigranţilor din Iugoslavia, în majoritate croaţi, tolerate de poliţia newyorkeză.
Existau în Bucureşti cîteva restaurante turceşti remarcabile. Cînd mă întreb ce anume aveau în comun, îmi amintesc că, pe lîngă mîncarea excelentă, galantarul bine garnisit, firea hazlie şi ospitalieră a cîte unui şef de sală turc, mai era ceva: toate se întîmpla să se afle în preajma unei linii de tramvai.
Pe 9 ianuarie 1968, Tito îşi începea turul de o lună al ţărilor nealiniate din Asia şi din Orientul Mijlociu cu o vizită la Kabul, la invitaţia lui Mohammed Zahir – ultimul şah afgan înainte de abolirea monarhiei, în 1973.
Sutjeska este cel mai costisitor film realizat în fosta Iugoslavie, despre una dintre cele mai crîncene lupte care a avut loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Iugoslavia. Filmul a fost turnat în vara lui 1971 şi lansat în 1973, la împlinirea a 30 de ani de la carnagiul de la Sutjeska – bătălia dintre partizanii iugoslavi conduşi de Tito şi puterile Axei.
Pe 11 octombrie 1970, Tito ateriza la Bonn, fiind astfel primul şef de stat socialist care vizitează R.F.G. Willy Brandt, cancelarul german, l-a întîmpinat la castelul Röttgen, în apropiere de aeroport. Vizita are loc după o lună de frămîntări şi de discuţii menite să reducă colectivul prezidenţial la numai nouă membri şi să asigure astfel o funcţionare cît mai eficientă a ţării.
