Mazarin cu angelică

Dizolvaţi 40 gr de drojdie în 200 ml de lapte călduţ şi strecuraţi totul printr-o pînză; amestecaţi laptele cu făină, pînă obţineţi un aluat moale, de consistenţa celui pentru brioşe; daţi-i o formă şi lăsaţi-l să se coacă la foc mic. Cînd e pe jumătate făcut, încă încruzit, adăugaţi-i 6 ouă întregi, 6 gălbenuşuri, un vîrf de sare şi destulă făină pentru a forma o cocă, de data aceasta, mai fermă; frămîntaţi-o bine, pînă e perfect netedă. Adăugaţi la urmă 175 gr de zahăr şi 175 gr de unt solid, frămîntat – vara, sau topit – iarna.

Umpleţi cu acestă compoziţie o treime dintr-un timbal cu pereţi netezi, uns cu unt şi nu foarte înalt; lăsaţi aluatul să crească la cald, pînă i se dublează volumul, şi puneţi apoi timbalul în cuptorul încins. Între timp, preparaţi o macedonie din angelici frumoase, coji de chitră confiate şi ananas: maceraţi mai întîi fructele într-un sirop de zahăr vanilat şi ţineţi-le la cald. Scoateţi după aceea fructele şi topiţi în restul de sirop 250 gr de unt tăiat în bucăţi mici. După ce scoateţi prăjitura de la cuptor, tăiaţi-o în felii transversale şi recompuneţi-o apoi pe un platou, alternînd fiecare felie cu un strat de macedonie şi stropind fiecare strat cu puţin sirop. Cînd prăjitura s-a întărit, turnaţi deasupra restul de sirop şi ornaţi-o de jur-împrejur cu prune reine-Claude, adică renclode. 

Din angelică, angelica archangelica, viguroasa plantă montană, se extrage acidul angelic, cunoscut pentru efectul calmant, şi se distilează, în mînăstirile cartuziene, faimosul lichior Chartreuse. Nu-i de mirare că o astfel de prăjitură poartă numele unui cardinal.