De la homeomeri la chiroméri
În secolul al V-lea î.Ch., Anaxagora din Clazomene îşi imagina, ca particule ultime din care este alcătuită materia, nişte „seminţe“ sau „particule omogene“ – numite homeomeri (de la homós/la fel, asemenea, şi méri/părţi, particule) – care conţin, fiecare în parte, toate însuşirile întregului pe care îl alcătuiesc; cam la fel cum firimiturile păstrează toate proprietăţile bucăţii de pîine din care provin.
Dacă elenii puneau la începutul lumii homeomerii, grecii de azi pun la începutul mesei chiroméri, un alt fel de particule elementare. În Cipru, un antreu clasic se cheamă chiroméri (din chíros/porc şi acelaşi méri de mai sus). E vorba de nişte bucăţele de carne, care se fac din jambon de porc degresat, maturat în saramură de vin 20 de zile, lăsat apoi să se scurgă sub presă 2 zile şi afumat, în cele din urmă, vreme de 3 luni. Merge cu vin, bere sau zivania (tescovină cipriotă).
Chiroméri sînt astfel particule originare de două ori: în raport cu masa – fiind antreul, partea de început a mesei, şi faţă de porc – fiind cea mai mică particulă dintr-un porc care îi păstrează încă însuşirile; savoarea, mai ales.
