Ostpolitik, varză, sîngerete

Pe 11 octombrie 1970, Tito ateriza la Bonn, fiind astfel primul şef de stat socialist care vizitează R.F.G. Willy Brandt, cancelarul german, l-a întîmpinat la castelul Röttgen, în apropiere de aeroport. 

Vizita are loc după o lună de frămîntări şi de discuţii – încheiate cu o revizuire a constituţiei iugoslave cu privire la preşedinţia RSFI – menite să reducă colectivul prezidenţial la numai nouă membri şi să asigure astfel o funcţionare cît mai eficientă a ţării, în perspectiva retragerii sau dispariţiei lui Tito. 

Întîlnirea celor doi şefi de stat a fost un gest de deschidere şi de reconciliere – între două ţări inamice aprige, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial – în spiritul Ostpolitik (politicii „pro est“) a lui Brandt şi al politicii de „non-aliniere“ a lui Tito. Ce doi aveau, de altfel, multe în comun, ţinînd cont de trecutul lui Brandt: social-democrat pursînge, activist de stînga prigonit de Gestapo în anii ’30, membru, la 16 ani, al Tineretul Socialist Muncitor, iar de la 17 ani, al Partidului Socialist Muncitoresc. 

Şefii de stat au luat masa la castelul medieval Röttgen, refăcut în 1866 în stil romantic. Mai puţin romantic, dar pe gustul lui Tito, a fost prînzul bavarez dat de Brandt: sîngerete pe varză murată, cotlete de mistreţ, napi muraţi şi cartofi. 

Puneţi într-o tingire 2 kg de varză murată tăiată fîşii, o frunză de dafin şi piper măcinat. Adăugaţi o jumătate de litru de ulei şi puneţi totul în cuptorul fierbinte, pentru trei sferturi de ceas.