De remarcat este şi performanţa noului partid condus de mai vechiul activist al protejării patrimoniului bucureştean, Nicuşor Dan. Acesta a obţinut mai multe voturi decît candidatul liberal. Ce contează mai mult este că USB intră falnic în consiliul general al Capitalei.
Deşi nu foarte lungă, experienţa politică a anilor de după 1990 furnizează deja patru exemple de premieri “independenţi” sau “tehnocraţi”, chemaţi să încheie un ciclu electoral în locul politicienilor de profesie, uzaţi şi obosiţi.
Cum cui?! Șefului SRI, domnul Eduard Hellvig. Acesta a părut singurul abilitat să îl invoce, într-un cadru festiv prezentat public chiar așa: Bilanțul SRI pe 2015.
Citesc azi - pe surse, căci în lipsa transparenţei doar ele ne rămân - că domnul Oprea a făcut anul acesta 1500 de deplasări cu coloana oficială. O publicaţie online a făcut imediat socoteala: cinci pe zi.
Apare rar și cîte un demers de popularizare a temei comunismului care încearcă și să acrediteze la nivelul publicului unele observații obiective despre perioada comunistă. Un exemplu în acest sens este și cartea istoricului Lucian Boia lansată la Bookfest: Strania istorie a comunismului românesc.
Istoria se repetă, dar are prostul obicei de a o face parcă pe ascuns. Cînd ne prindem că am fost noi înşine subiecţi într-o buclă de-a ei, e de multe ori prea tîrziu şi deja ne-am irosit timpul şi energiile bătătorind aceeaşi cale înfundată.
Cînd un cunoscut din Canada a avut nevoie de o cartelă de mobil, a rămas cu gura căscată: convorbiri incluse și net de calitate la discreție, la prețuri uimitor de mici. „Păi, la noi pînă și netul pe cablu de-acasă e limitat, iar aici ai net pe mobil nelimitat!”, se minuna el, cîntărind ofertele de la operatorii din România.
Demers mai serios şi mai amplu de documentare a acţiunilor şi efectelor regimului comunist decît cel făcut de Academia Civică e greu de găsit în România.
A fost un an aparte, cu o olimpiadă, două concursuri pentru titlul mondial, seria Grand Prix organizată sub egida FIDE şi seria Grand Chess Tour în organizarea privată a unor promotori ai şahului.
Clasamentele Elo în șah se fac din deceniul opt al secolului trecut, aproximativ de cînd Fischer a ieșit din scena competițională. De atunci, doar 12 jucători au trecut de bariera de 2.800 de puncte
În magazin, colecţie de cozi. La crenvurşti, la parter, dar şi la cantina de la etaj, unde se servesc vestitele chifteluţe suedeze „cu sos cremos şi gem de merişoare”.
În această seară, la New York, e programată ultima partidă din cele 12 ale meciului pentru titlul mondial la șah dintre norvegianul Magnus Carlsen și rusul Serghei Karjakin.
S-a petrecut sîmbătă, și nu undeva într-o fostă republică sovietică, ci la New York. La un moment dat, coada era de peste 100 de oameni, toți încercînd să intre la cea de-a doua partidă a meciului dintre Magnus Carlsen și Serghei Karjakin.
Din cînd în cînd, auzim de cîte un copil-minune. În șah, supratitlul a fost purtat de-a lungul timpului de Samuel Reshevski sau de Capablanca, sau mai de curînd de Fabiano Caruana, Serghei Karjakin sau de actualul campion mondial Magnus Carlsen.
Cum se poate urmări meciul: Pe lîngă biletele pentru meci (care pot costa între 150 și 3.000 de dolari, în funcție de numărul de partide vizionate și de condiții - loc în sală, lojă etc.), organizatorii permit preluarea live a unui stream video de către site-urile partenere.
A fost o vreme când, zile întregi la rând, știrile de la Radio București citau pe larg Radio Budapesta. Se întâmpla acum 60 de ani, pe când la unguri se redeșteptase speranța unei detașări, dacă nu chiar delimitări față de comunism.
La Moscova sunt prezenți foști campioni mondiali - Vladimir Kramnik, actualmente numărul 2 mondial, și Viswanathan Anand - dar și alți șahiști de top, printre care Levon Aronian, Anish Giri sau Shakhriyar Mamedyarov.
Să zicem că ai între 15 și 30 de ani. Ceea ce înseamnă că te numeri printre cei puțin peste 3,5 milioane de tineri rezidenți în România – potrivit celui mai recent recensămînt. Și mai înseamnă că nu ai nici cea mai vagă idee obținută din experiență directă despre ceea ce a însemnat comunismul.
S-a încheiat etapa a treia a circuitului Grand Chess Tour, cîștigată oarecum surprinzător de Wesley So, filipinezul naturalizat în America, care a încasat cu această ocazie și un cec de 75.000 de dolari.
Am să mă folosesc de un argument cam răutăcios: pentru că pe lîngă regele fotbal, şahul şi sumo par aproximativ la fel de exotice, mă ocup din nou de sumo la rubrica “În alb şi negru”.
Nu ştiam că există şi aşa ceva. Dar dacă se întîlnesc o asociaţie de binefacere, un patron de cofetărie, cîţiva oameni sufletişti, Federaţia română de şah şi Facebook-ul, s-a dovedit empiric că se poate şi o gală constînd într-un turneu de şah în scop caritabil.
Ce fel de şahist era Caragiale? Nu se ştie, şi nu am întîlnit vreo referinţă despre eventualele veleităţi de şahist ale dramaturgului. Pentru noi e însă suficientă fie şi numai postura de chibiţ de lux în care s-a complăcut fulgurant Caragiale, rezultînd aşa o pitorească și simultan exactă descriere a pasiunii pentru jocul de şah.
Luna şahului rapid continuă. Nici nu s-a terminat bine Grand Chess Tour Rapid and Blitz din Paris de care aminteam într-un articol din 13 iunie, că trupa de elită a şahului mondial s-a deplasat cu 300 de kilometri mai la nord, la Leuven, lîngă Bruxelles.
Lyon, 19 iunie 2016, finala campionatul european de fotbal. România - Albania 0 - 1. Cînd i se întîmplă așa ceva fotbalului autohton este greu să scrii despre șahul internațional. Dar o legătură între șah și fotbal tot există. Fotbalul e sportul rege, și în România, ca și în alte țări, cînd fotbalul răcește, șahul strănută
În cazul lui Viktor Korcinoi, a fost o viață de luptător. Nu cunosc un luptător mai tenace și mai neînfricat decît acest șahist rus, stins din viață luna aceasta. La apogeul luptelor sale, Viktor Korcinoi s-a încăierat cu KGB-ul și cu întreg sistemul sovietic de propagandă și anihilare profesională și umană.
Ce credeți că fac șahiștii de top cînd toată lumea bună se adună la Paris pentru campionatul european de fotbal? Fac și ei un concurs tot la Paris, și împușcă astfel doi iepuri deodată!
Învățați să pronunțați: Pragg-na-nan-dhaa. S-ar putea să auziți de el mai des decît v-ați fi așteptat. Este numele unui băiețel de 10 ani și 10 luni care pe 1 iunie, de ziua copilului, a doborît un record mondial: a devenit cel mai tînăr maestru internațional la șah.
La Mamaia e în plină desfășurare campionatul european individual feminin, o competiție organizată de federația mondială de șah (FIDE) în premieră în România. Toată lumea bună e de față, cu o singură - dar notabilă - excepție.
De această dată, în 2016, nu mai avem de-a face cu partide sau politicieni, ci cu un compost inedit, alcătuit din enoriașii-alegători. Aici e pusă la bătaie de la început artileria grea a cultelor, expuse acum, pe bună dreptate, la acuza atentării la laicitatea statului.
Întrerupem transmisiunea despre șah de la această rubrică cu un breaking news din sumo. Doamnelor și domnilor, cine se plînge că din Mongolia nu apar știri se înșală. Luptătorul mongol de sumo Hakuho a scris duminică istorie la Tokyo, cîștigînd Cupa Împăratului pentru a 37-a oară.
Mereu am avut senzația că la alegerile locale sînt luat pe sus și făcut să votez la repezeală. În timpul lor parcă plutesc într-o mare de necunoscute. Alegerile locale sînt revelatorul unei anumite superficialități civice personale, dar și dovada dezinteresului general pentru un vot exercitat în cunoștință de cauză.
La cei 57 de ani ai săi, Constantin Ionescu a văzut multe în șah. În timpul comunismului, mergea cu un coleg cu Oltcit-ul prin țările socialiste, ba chiar și prin cele capitaliste, în turnee de șah pe care le legau unul după altul.
Mircea Pârligras e unul dintre șahiștii profesioniști din România. Nu l-am putut întîlni față în față pentru că era în cantonament la Snagov, pregătindu-se pentru campionatul european individual, care a început pe 11 mai în Kosovo. Dar pe e-mail tot i-am dat vreo două șahuri, de care însă s-a ferit cu eleganță.
