Comunismul: faceți cunoștință
Să zicem că ai între 15 și 30 de ani. Ceea ce înseamnă că te numeri printre cei puțin peste 3,5 milioane de tineri rezidenți în România – potrivit celui mai recent recensămînt. Și mai înseamnă că nu ai nici cea mai vagă idee obținută din experiență directă despre ceea ce a însemnat comunismul. Pentru că, evident, nu se poate spune că primul an de creșă le-a dat celor mai bătrîni din această grupă o idee despre societatea în care se născuseră.
Și să mai presupunem că ești interesat de genealogia lumii în care trăiești. Din însăși condiția grupei de vîrstă în care te plasezi, nu ai cum afla ceva despre comunism, societatea din care ne tragem momentan, decît prin alții. Prin cei mai în vîrstă sau prin cărți. Și iată ideea de la care pornesc aici: care anume ar fi lista minimă de cărți scrise sau traduse în românește pe care ar trebui să le citești ca să afli lucrurile importante despre lumea în care au trăit părinții și bunicii tăi?
Înainte de a trece la listă, două observații. Una de bun-simț, dar pe care totuși o menționez în clar: lista e subiectivă, adică e influențată de propriul bagaj de lecturi, care poate fi incomplet. Cea de-a doua se referă la componentele listei: încerc pe cît e posibil să le prezint într-o ordine recomandabilă a lecturii.
Despre prima carte de care aș aminti am mai pomenit tangențial în Dilema Veche. Este vorba de volumul de memorii al lui Constantin Pavlovici – Tortura, pe înțelesul tuturor. Cartea nimerește un ton unic în literatura concentraționară românească, ba chiar în literatura mai largă despre comunism din România. Nu e un ton vindicativ, nici de autocompătimire, nici didactic, nici mistico-spiritual, de care abundă în general memoriile din închisorile comuniste. Acțiunea e plasată în epicentrul comunismului românesc, în lagărele de muncă silnică, acolo unde spiritul și conceptele noii orînduiri puteau fi întîlnite în toată goliciunea lor. Printre ele, printre personajele-tip ale lagărului și momentele-tip ale vieții din lagăr, undeva între persoana I și persoana a III-a, autorul-personaj se plasează ideal, încît scrierea lui poate fi lesne confundată cu un roman. Din această tentantă confunzie te scoate doar amănuntul grotesc, crud, pe care doar realitatea îl poate plăsmui, ci nu o imaginație de autor, oricît de bogată ar fi ea. De aceea, cartea lui Pavlovici e poate cea mai bună introducere în comunism disponibilă. Mai mult, la Pavlovici poate fi detectată una dintre cele mai fine ironii din literatura românească. Nu te-ai aștepta să rîzi în hohote citind literatură concentraționară, dar tocmai asta se întîmplă la lectura Torturii..., fără a se pierde nimic din gravitatea momentului. Ceea ce îi dă cărții un atu suplimentar în calitate de deschizătoare a listei: nu te obligă să continui. Poți pune punct cu ea, zici că ai citit o carte bună, întîmplător despre comunism, dar ai libertatea să nu te mai încarci mai departe cu întrebări de genul „cum de a fost posibil”.
După o asemenea introducere în atmosferă, nesolicitantă și elegantă în egală măsură, poate totuși urma probabil pofta unei sistematizări a cunoștințelor aflate. E indicată așadar o carte scrisă de un istoric. Aici sînt două variante. Versiunea mai schematică și mai potrivită probabil pentru o introducere strictă în istoria comunismului din România este reprezentată de cartea lui Dennis Deletant România sub regimul comunist. Clară, detașată, reținută în comentarii, ea prezintă clasic-cronologic momentele-cheie și oamenii în contextul potrivit, adică nici prea larg, dar nici prea rarefiat. Cealaltă variantă este volumul respectabil al lui Vladimir Tismăneanu Stalinism pentru eternitate, subintitulat O istorie politică a comunismului românesc” Legăturile sînt mai dezvoltate, liderii politici au parte de portrete personalizate, informațiile sînt bogate și consolidate de experiența și relațiile personale.
România nu a fost singura țară care a trecut prin experiența comunismului. Este una dintre concluziile pe care o aduc lecturile de pînă acum. Dar este și stadiul în care se trezește interesul pentru experiențele similare din estul Europei. Aici însă literatura de profil nu abundă în oferte. Puțini s-au încumetat să prezinte faptele sincron. Dar tentative sînt, și probabil că documentarea propagării de tip seismic, din sursă unică, a comunismului e abia la început și că ea cîndva va fi confirmată complet. Cartea Annei Applebaum Cortina de fier. Represiunea sovietică în Europa de Est, 1945-1956 este un exemplu în acest sens. Mai pasională în abordare decît cele de pînă acum - ceea ce totuși nu se traduce prin lipsă de obiectivitate - ea se ocupă în detaliu de fenomenele asociate instaurării comunismului în trei țări europene, dintre care însă din păcate România lipsește: Polonia, Ungaria și o parte din Germania. Similitudinile identificate de Anne Applebaum sînt mult mai întîlnite (și de aceea frapante) decît soluțiile locale găsite de conducătorii naționali și dau o perspectivă de ansamblu generoasă asupra comunismului din estul Europei.
Parcursul lecturii ajunge astfel suficient de aproape de interogația privind natura comunismului, geneza lui ideatică. A fost el la bază o teorie științifică sau o abordare moral-filozofică? O refacere a traiectoriilor dezbaterilor pe această temă e de găsit în Filozofie și mit la Karl Marx, scrisă de Robert Tucker. Cartea merge pînă la miezul ideii comuniste, pînă la articulația primară a concepției fondatorului său. Violența fundamentală din sintagma „luptei de clasă”, pusă sub lupă de autor, atestă, după cum scrie Vladimir Tismăneanu, „caracterul intrinsec autoritar și despotismul incipient al gîndirii lui Marx”. Bineînțeles că prin această lucrare nu se pune punct dezbaterilor privind natura comunismului, dar e cert că ea reprezintă o bornă de neignorat în domeniu.
Am zis că vorbesc de o listă minimală, dar nu pot să nu adaug la final și o carte care aduce o perspectivă mai concretă asupra perioadei comuniste. Este vorba de Sheila Fitzpatrick – Stalinismul de fiecare zi. Viața cotidiană în Rusia sovietică a anilor 1930. Aparent, ar fi justificată neîncrederea în existența vreunei legături între comunismul de fiecare zi de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, din vremea URSS-ului lui Stalin, și comunismul din România anilor ’80 să spunem. Dar în realitate, cartea Sheilei Fitzpatrick e dovada clară că la introducerea aceluiași set de date în sistem, efectele rezultate sînt asemănătoare, dacă nu identice, indiferent de epocă. Desființarea proprietății private a dus la aceleași contorsiuni sociale și în URSS și în România. Monopolul statului în distribuirea mărfurilor și serviciilor a condus la aceleași crize și în URSS și în România. Sînt doar două dintre numeroasele exemple care pot fi date în acest sens și care pot fi găsite în carte. Citind despre viața cotidiană din Rusia sovietică a anilor ’30 afli - sau retrăiești - și ceva din atmosfera anilor ‘80 din România.
Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.
