Răzvan Scurtu este directorul artistic al Smida Jazz Festival din Parcul Natural Apuseni (25-27 august). Mai multe despre festival la www.smidajazz.ro/ro.

 

De unde pasiunea pentru jazz?

Pasiunea pentru jazz și mai ales pentru jazz-ul modern vine din pasiunea personală pentru muzică, în general, dar pentru stilurile muzicale mai experimentale, în mod special. Muzica este una dintre cele mai importante componente ale vieții mele și mă însoțește mereu, peste tot.

De ce în Apuseni? A existat un festival-model? Care ar fi elementul definitoriu al acestui festival – dat fiind că festivalul de jazz de la Gărîna, tot open air, şi tot în munți, a ajuns anul acesta la a 21 a ediție?

Smida Jazz a ajuns să se desfășoare în munți pentru că am considerat că un astfel de mediu amplifică experiența unui concert cu astfel de muzică. În Apuseni, pentru că a fost conjunctura prin care m am mutat din Iași în Cluj acum aproximativ trei ani, iar acum un an și jumătate am descoperit Smida și locul unde organizăm festivalul. Era o idee mai veche, s au aliniat mai multe elemente la un moment dat și așa s-a născut festivalul.

Pentru că m-ai întrebat despre Gărîna, festival pe care îl respect, consider că sînt diferențe în ceea ce privește, în primul rînd, viziunea pe care o avem asupra programului muzical, toți artiștii de la Smida Jazz abordînd stiluri de jazz modern, contemporan. Sînt și alte diferențe și consider că este benefic pentru public să aibă cît mai multe ocazii de a asculta jazz în natură.

Există în acest moment festivaluri mari de jazz la București (Green Hours Jazz Fest, Jazz in Church), la Timișoara, la Cluj (Jazz in the Park), la Castelul Bran şi altele mai mici în alte orașe. Cum vedeţi scena de concerte de jazz de la noi? Ce-i lipsește, ce-i prisosește?

Mă bucur să observ că apar festivaluri noi, mai ales din postura de agent de booking, o altă activitate a mea. În ultimii ani s-a dezvoltat destul de mult acest segment în România, mai ales pe segmentul de festivaluri de vară, în aer liber, și observ că apar și festivaluri noi de jazz. Din punctul meu de vedere, este potențial să apară și mai multe, mai ales unele festivaluri mai mici, locale, în diferite zone ale țării. Consider că publicul consumator de jazz este în dezvoltare și de aceea e nevoie și de concerte sau festivaluri mai mari sau mai mici care să ofere acces la o astfel de muzică. Pentru concertele din sezonul rece, una dintre principalele probleme o constituie lipsa unor săli adecvate pentru concerte. Din păcate, nu prea există acele spații mai mici – cluburi de jazz, unde să se poată cînta în mod constant.

În ce relație vă aflați sau vreți să vă aflați cu restul organizatorilor de festivaluri de jazz din țară?

Cu unii organizatori ne cunoaștem și mai discutăm diferite aspecte, cu alții nu. Ne dorim o colaborare bazată pe respect reciproc față de munca depusă de fiecare și de conceptul fiecărui eveniment.

Cum s-a conturat line-up-ul acestei ediții? Ce criterii luaţi în calcul și care este cel mai dificil lucru în munca depusă pentru festival?

Anul trecut, din motive de disponibilitate a artiștilor și de resurse financiare, nu am reușit să aducem chiar toți artiștii pe care ni i-am fi dorit. Dar chiar și așa, a fost un prim line-up apreciat de către public. Anul acesta, în schimb, mă bucur pentru că ceea ce mi-am dorit să avem pe scenă se va și întîmpla, și vom avea artiști în premieră, dar și în exclusivitate la Smida Jazz. Mă bucur în mod special pentru că îi avem pe Gogo Penguin și pe Bugge Wesseltoft, dar toți artiștii din program sînt foarte buni și sînt sigur că vor avea concerte foarte apreciate de public.

Sînt mai multe criterii pe care le am în vedere în momentul în care construiesc programul cu artiștii. Trebuie să fie un mix între artiști cu sunet mai alert, cu mai mult ritm, alături de artiști cu sunet mai ambiental sau abstract.

Ca dificultăți, partea ce ține de buget nu este deloc ușor de acoperit, iar alt aspect ține de producția festivalului. Fiind poziționați într-o zonă izolată, trebuie să aducem acolo toate echipamentele și resursele umane, iar asta implică niște costuri și dificultăți logistice semnificative.

Alt aspect ține de viziunea noastră privind organizarea festivalului din punct de vedere al impactului pe care îl avem asupra zonei. Sîntem foarte atenți la toate acțiunile noastre și ne dorim să protejăm zona și să ajutăm la dezvoltarea ei în mod responsabil. După ediția de anul trecut am fost felicitați de participanţi, care au revenit ulterior în zonă, că nu am lăsat nici o urmă după ce festivalul s-a încheiat.

Există interes dinspre sponsori pentru jazz?

Unii sponsori sînt atrași de conceptul pe care îl prezentăm, alții mai degrabă de expunerea pe care o primesc. Sînt mulțumit de partenerii care ne sînt alături în acest an, avem planuri să facem lucruri frumoase de acum încolo și vreau să le mulțumesc și pe această cale.

Ce condiții de acomodare oferiți celor care vin din țară? Şi cum se ajunge cel mai ușor?

Principala modalitate de cazare este campingul, localizat chiar lîngă festival și amenajat cu toate condițiile pentru o ședere cît mai confortabilă. Vor fi dușuri, toalete, spațiul va fi iluminat, păzit, vom amenaja locuri unde cei care stau în camping pot lua masa. Altă opțiune de cazare este la pensiunile din zonă, față de anul trecut am luat legătura cu un număr și mai mare și am pus la dispoziția celor interesați datele de contact. Sînt disponibile pe smidajazz.ro, pe pagina de Facebook sau la cerere.

Accesul, mai facil, se face prin Cluj-Napoca, apoi pe direcția Oradea, din Huedin se urcă spre Răchițele, IC Ponor și apoi Smida. La fel, dacă se vine din direcția Oradea.

Vom pune la dispoziția celor interesați și transport public din Cluj-Napoca, autocarele vor pleca în fiecare zi spre Smida și se vor întoarce după terminarea concertelor și la încheierea festivalului.

Spre ce ideal tindeţi cu acest festival?

Cumva, idealul l-am atins de la prima ediție, pentru că ne-a ieșit așa cum ni l-am imaginat, iar publicul ne-a dat feedback-ul pe care ni l-am dorit. Organizarea ne-a ieșit foarte bine, iar publicul, artiștii și toți cei care au participat s-au bucurat foarte mult de combinația de natură și muzică, ne-au transmis că au trăit experiențe memorabile și că abia așteaptă să revină. Desigur, ne dorim să mai creștem, să aducem artiști și mai mari, să îmbunătățim logistica și producția festivalului. Urmărim o dezvoltare organică, firească, pe care să o putem susține și vom vedea pînă unde putem ajunge. Momentan sîntem încă în faza în care mai lucrăm la construcția unei baze solide pentru festival.

Printre invitați aveți și trei trupe românești; cum vedeţi scena de jazz de la noi? Avem artiști pe măsura publicului?

Scena se dezvoltă, deși nu ne putem compara cu țări apropiate de noi, cum ar fi Polonia sau Ungaria. Mă bucur să descopăr proiecte noi și proaspete cu abordări mai avangardiste în jazz. Grupurile din România sînt și vor fi binevenite pe scena Smida Jazz și le recomandăm să ne contacteze cu încredere, dacă nu i-am contactat deja noi. Nu avem multe locuri în program, precum festivalurile cu mai multe scene, dar dacă considerăm că un grup se potrivește pe scena Smida Jazz, mai devreme sau mai tîrziu va fi acolo.

Ce înseamnă „diverse activități educative și recreative“? Și de ce şi literatură?

Pe timp de zi ne dorim să oferim publicului diferite metode prin care să își petreacă timpul pe spațiul festivalului și astfel pregătim diferite activități recreative, dar și unele prin care participanții să rămînă cu ceva. Pregătim ateliere, workshop-uri alături de partenerii noștri. Literatura a venit la propunerea prietenilor de la Cărturești, am discutat, am considerat că se potrivește cu conceptul festivalului, anul trecut această activitate a fost foarte apreciată de participanți, așa că o vom repeta. Există destule legături între autori de literatură și muzica jazz, așa că integrarea se face firesc și natural.

Acum, cînd muzica se ascultă mai mult în streaming şi pe YouTube, cum credeţi că se va schimba relația noastră cu muzica în viitor?

Asta cred că depinde și de relația pe care și-o dorește fiecare dintre noi cu muzica. Totul este mult mai accesibil și mai facil acum, dar există și modalități mai profunde pentru a consuma muzica. Personal, mă regăsesc în ambele variante, prefer să îmi cumpăr muzică pe vinil, pentru că apreciez vinilul pentru calitate, dar și ca pe un obiect de design. În plus, încerc să-i susțin așa cum pot pe aceia care creează muzică de calitate. Dar în același timp, folosesc și diferite platforme pentru conținut digital, apreciez accesul rapid la informație.

Care este cel mai prețios disc de jazz pe care-l aveţi acasă?

În acest moment, este Istanbul Underground, LP-ul cu autograful celor de la Istanbul Sessions, supergrupul lui Ilhan Ersahin, pe care îl am de la primul concert în organizarea căruia am fost implicat (cel de-al doilea fiind la Smida Jazz 2016).

a consemnat Marius CHIVU