Parcul copiilor

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Parcul copiilor jpeg

● Pororoca (România, 2017), de Constantin Popescu. 

Pentru cel mai recent film al său, regizorul Constantin Popescu adoptă o structură narativă „brevetată“ la începutul anilor 2000 de tandemul scenaristic Cristi Puiu – Răzvan Rădulescu: acțiunea este condiționată de izbucnirea – și necesitatea soluționării – unei crize. În cazul de față, criza e cum nu se poate mai presantă: Maria, fiica de cinci ani a lui Tudor și a Cristinei (o familie din upper -middle class-ul bucureștean) dispare într-o zi din parcul în care se juca, incident care aruncă în aer tihna celulei familiale.

În 2017, un alt film, al rusului Andrei Zviaghințev, se construia în jurul dispariției unui copil; spre deosebire însă de trama moralistă (și, în mare parte, monocordă) propusă de Loveless/Nelyubov, care miza pe culpabilizarea fără echivoc a părinților, prea angrenați în mecanismele meschine ale unui divorț violent pentru a observa că le-a dispărut odrasla, Pororoca acționează mai subtil. Aici, vina tatălui (jucat inspirat de Bogdan Dumitrache, desemnat Cel mai bun actor la San Sebastián) nu iese explicit la suprafață pînă spre final, filmul mulțumindu-se să ofere spectatorilor indicii discrete cu privire la presiunea sufletească care apasă pe umerii bărbatului: la început, Tudor este schițat ca un tată grijuliu și iubitor, dar și ca un soț o idee prea gelos (îl pune violent la punct pe un presupus amant al nevestei chiar în dimineața dispariției); tot Tudor este cel care îi acompaniază în parc pe Maria și pe fratele ei, iar în momentul cînd fetița dispare, tatăl pare preocupat de o conversație telefonică etc.

Nu la fel de tributar față de formula Puiu – Rădulescu se dovedește Constantin Popescu atunci cînd vine vorba de estetica filmului. Pororoca (denumirea unui bizar fenomen vizibil pe Amazon, cînd apele fluviului înaintează cu putere dinspre vărsare către izvor) optează de obicei pentru un montaj convențional, privilegiind prim-planurile pentru a înregistra reacțiile personajelor aflate parcă în descompunere, măcinate de vină și remușcări. Cu toate astea, scena dispariției se „joacă“ într-un lung plan-secvență virtuoz, în care obiectivul evită să urmărească cu precădere un subiect anume: copiii aleargă încolo și-ncoace, tatăl stă pe o bancă și vorbește la telefon, locul este animat de trecători, totul într-o orchestrare abilă. De apreciat este tentația aproape documentară pe care Popescu o manifestă față de acest spațiu deschis al parcului copiilor, un spațiu opus intimității familiale, cartografiat cu atenție pentru detaliu: în timp ce durata planului contribuie la acumularea tensiunii („cînd va dispărea Maria?“), filmul găsește răgazul să rețină și un potențial conflict (fără vreo anume incidență asupra desfășurării ulterioare) între un posesor de cîine și două doamne cu chef de scandal. De asemenea, Popescu se amuză să dezamorseze pistă după pistă (amantul insultat de Tudor nu pare să aibă vreun amestec în cazul dispariției), nu o dată detaliile la care camera are acces neavînd tangențe cu firul narativ (cîte un insert cu privire la job-ul lui Tudor, de pildă). Interesante sînt și momentele pe care părintele, căzut pradă confuziei și neputinței, le împarte cu inspectorul însărcinat cu cazul său: în Pororoca, imaginea autorităților nu se livrează facil unei etichete – ici îndărătnic, colo legat de mîini și de picioare din lipsă de indicii, inspectorul acționează și ca un apel binevoitor la rațiune pentru Tudor, rezultînd un schimb de ostilități ofertant în care cei doi își nuanțează treptat, de-a lungul mai multor întrevederi, statutul (Tudor are tendința să nesocotească munca de altfel aparent eficientă a Poliției, inspectorul îl consideră pe Tudor orbit de durere).

La un moment dat, Tudor crede că dibuiește în cîteva poze făcute în parc, grație zoom-ului, un potențial suspect pentru dispariția Mariei, într-o scenă în care filmul face cu ochiul Blow-up-ului antonian. Faptul că tatăl, nemulțumit de ancheta oficială, ia problema în propriile mîini e însă departe de a fi ceva nou în cinema (dăm peste așa ceva și în producții apropiate mainstream-ului cinematografic, precum Prisoners, al lui Denis Villeneuve). Cum nici investigația individuală nu avansează, iar zilele trec și barba lui Tudor capătă proporții, tatăl se însingurează și pare că își pierde busola. În aceste pasaje, inspirația regizorală nu mai e atît de proaspătă, apelînd în schimb la o serie de locuri comune: aceleași cadre animate de la început (o masă, bicicleta folosită de cei doi puști) apar acum, în viniete specifice filmelor de gen, goale, inutile, pustiite; Tudor trebăluiește stîngaci prin casă, scapă pe jos un știulete de porumb abia cumpărat ș.a. Și chiar dacă Pororoca arborează voit o estetică a lentorii și a acumulării mohorît-dedramatizate, pentru un timp de rulare de 153 de minute, s-ar fi putut lesne lipsi de astfel de secvențe. Pe la jumătatea filmului, scenariul scurtcircuitează personajul promițător al Cristinei (Iulia Lumânare, convingătoare), care decide să se izoleze alături de celălalt copil departe de Tudor, culpabilizînd totodată bărbatul: „Ai fost răutăcios cu ea [cu Maria, n.m.]. Te-ai răstit la ea.“ Dispariția cotește, oarecum artificial, dinspre drama familială înspre o afacere personală a lui Tudor.

Precedentele două eforturi în lungmetraj ale lui Constantin Popescu (Principii de viață și Portretul luptătorului la tinerețe) au cam lăsat de dorit. Pororoca, deși nu duce la capăt toate promisiunile reperabile după prima oră de rulare, e cel mai bun film al său.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.