Lipscani, Richter, Almodóvar
● Eugen Istodor, Lipscani, ghid turistic de chefuri (Editura ART, 2011). Cu sobrietatea bine cunoscută a bucureşteanului înrăit, cu grija intensă de a nu fi entuziasmat de un confrate, pe deasupra şi colaborator permanent la Dilema veche, obsedat, meschin – să nu fac publicitate gratuită, zic: despre nici o stradă din capitală, în vînzoleala ei exhaustivă, nu s-a mai făcut o asemenea carte. (Radu Cosaşu)
● Aruncaţi un ochi pe site-ul lui Gerhard Richter, cel despre care se crede că este ultimul mare pictor în viaţă: www.gerhard-richter.com. (Marius Chivu)
● Despre filmul lui Almodóvar, La piel que habito (Pielea în care trăiesc), s-a scris în fel şi chip. Unii i-au reproşat excesul de visceralitate, alţii au comentat că Antonio Banderas (care joacă pentru a şasea oară într-un film de-al lui) ar fi prea bronzat. Dincolo de toate astea, La piel que habito merită văzut pentru nebunia cu care Almodóvar îşi duce obsesiile pînă în pînzele albe. Şi nu e deloc puţin lucru. Cam acelaşi lucru spunea despre el şi Banderas, într-un interviu în Les Inrock: „Ceea ce m-a impresionat cel mai mult e că, după toţi aceşti ani, Pedro e încă pe cîmpul de bătaie şi îşi explorează propria artă“. (Ana Maria Sandu)
