Am citit cu deosebită încântare articolul dumneavoastră, stimată doamna Simona Sora, dedicat lui K.G. Durckheim. O valoare poate să zacă neştiută undeva mult şi bine dacă nu sunt ochi s-o vadă, să detecteze sapienţa de fond, reală, mult dincolo de cuvinte, şi totuşi atât de aproape de fiecare dintre noi…

M-au bucurat aspectele evidenţiate de dumneavoastră privitoare la autor şi la avantajul posibil al cititorilor lui de a afla ceva esenţial, răspunsul căutat timp o viaţă, pe care nu-l mai credeam posibil: sensul.

Ceea ce propune Durckheim este la mii de leghe distanţă de evadarea din realitate şi din dificultăţile ei, şi tot la fel de departe de negarea vieţii cu bucuriile ei. Ceea ce propune el este o aprofundare şi o regăsire a Sursei. Calmul, seninătatea şi bucuria de a trăi îşi au sursa în adâncul nostru. Şi la fel şi lipsa acestora.

Dar nu este vorba doar de câştigul pe plan individual. Pentru că omul maturizat, transparent pentru transcendenţă, este ancorat în realitate, deschis pentru societate. Noi aşteptăm oameni care să iniţieze schimbări durabile în societate. Îndrăznesc să cred că aceştia pot fi dintre cei care se „califică” pe ei înşişi în maturitatea umană, accesând resurse mai profunde.

Şi tot cu încântare am remarcat zilele trecute întâlnirea organizată de DILEMA VECHE pe tema întâlnirii religiilor şi mi-am zis că remarcarea lui Durckheim nu este un fapt izolat, ci ţine de o preocupare de fond, este mai ales o speranţă…

Vă mulţumesc,
Cu deosebită consideraţie,
Viorica Juncan