Profesoară vs Sistem
Adela Stan, respectată profesoară de limba şi literatura română de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“ din Turda, le-a recomandat elevilor de clasa a X-a filmul Total Eclipse, care prezintă, printre altele, relaţia dintre scriitorii Paul Verlaine şi Arthur Rimbaud. Părintele unui copil a depus la direcţiunea şcolii o plîngere în care o acuza pe profesoară că „le-a dat temă pentru acasă un film cu homosexuali, cu sex şi săruturi între bărbaţi“, copiii fiind astfel „îndrumaţi spre homosexualitate prin metode pedagogice subtile“. Consiliul de Administraţie al şcolii a votat sancţionarea cu avertisment a profesoarei, care a declarat: „Am recomandat elevilor mei acest film pentru a se familiariza cu atmosfera în care se naşte simbolismul, care face obiectul studiului nostru în clasa a X-a, doar că noi studiem simbolismul reprezentat doar de Bacovia. Filmul era o mică «extensie»“. Toate acestea se întîmplau în urmă cu cîteva luni şi am scris atunci o notă în Dilema veche în care-mi exprimam admiraţia şi respectul meu pentru doamna profesoară Adela Stan.
Fosta noastră colegă Luiza Vasiliu a urmărit însă desfăşurarea cazului şi a publicat în urmă cu două săptămîni un amplu material pe platforma scena9.ro, intitulat „Profesoara care n-a stat în banca ei“, unde face şi un portret acestei admirabile profesoare care, în cei 22 de ani de cînd se află în învăţămînt, spune că a văzut cum profesorii sînt transformaţi în funcţionari lipsiţi de personalitate, constrînşi să predea mecanic, fără judecăţi critice în afara programei şcolare. Spune profesoara Adela Stan: „Dacă e să vorbim despre scene de sex (discrete în acest film), să avem în vedere că literatura clasei a X-a abundă în acestea: Ion și Ana se iubesc pe cuptor în prezența tatălui, țăranul Petre Petre o violează pe Nadina, personajele lui C. Petrescu discută despuiate filosofie sau citesc scrisori de dragoste, Maitreyi inițiază subtile jocuri erotice, iar Arghezi scrie licențioase și delicioase poezii despre sex. Sărutul dintre doi bărbați sau amorul lor nu înseamnă mai mult decît celelalte scene erotice pe care nu le mai judecăm pentru că țin de tradiția arhicunoscută. Dar nu mai sîntem în 1800 să-l închidem pe Verlaine pentru pasiunea lui. Și să nu uităm că unii dintre elevii noștri actuali sînt gay. Ce să facem cu ei? Să-i alungăm din cetate?“
Pusă la curent cu acest caz, Agnieszka Holland, regizoarea filmului Total Eclipse (ale cărei filme au fost nominalizate la Oscar, Emmy, BAFTA, Veneția), consideră că filmul este potrivit vîrstei de 17 ani pentru că „aceasta este exact vîrsta la care sufletul și mintea sînt suficient de deschise încît să exploreze complexitățile naturii umane. Și să înțeleagă că arta e un spațiu al libertății, al experimentelor. Dacă nu se întîlnesc cu asta cînd sînt tineri, au mai puține șanse s-o înțeleagă mai tîrziu. Toată literatura lumii e plină de acest tip de explorări. Chiar și viețile sfinților.“ Mircea Cărtărescu, el însuşi profesor de limba și literatura română în anii ’80 într-o școală din București, a comentat cazul cu multă indignare: „Nimic mai primitiv și mai dezonorant decît sancționarea unei profesoare pentru «delictul» de a le recomanda elevilor ei acest film, în condițiile în care pornografia reală și gratuită e la îndemîna fiecăruia dintre ei. Ar trebui ca elevii noștri să nu mai aibă voie să privească picturile și sculpturile lui Michelangelo, pentru că artistul a fost gay. Să nu mai citească Sonetele lui Shakespeare, pentru că au fost scrise, cele mai multe, pentru un iubit. Să nu mai studieze marele roman al lui Marcel Proust, pentru că autorul a fost gay, iar romanul cuprinde scene de dragoste homoerotică. Să nu mai citească poemele lui Verlaine, Rimbaud, Federico García Lorca, Max Jacob, romanele lui André Gide sau Truman Capote, să nu mai asculte muzica lui Ceaikovski sau a trupei Queen, să nu mai vadă filmele lui Jean Cocteau, Pasolini sau Almodóvar. Să nu mai studieze autorii antici și nici istoria lumii antice în general, pentru că practic toate personalitățile acelei lumi au fost măcar bisexuale.“
Profesoara Adela Stan a contestat sancțiunea la Inspectoratul Școlar din Cluj, și-a expus punctul de vedere în fața Colegiului de disciplină, alcătuit dintr-un jurist, o învățătoare și inspectoarea adjunctă, fostă profesoară de matematică, pentru ca în cele din urmă că primească prin poștă decizia că sancțiunea se menține din aceleaşi motive.
Ancheta Luizei Vasiliu merge mai departe şi arată, de fapt, incompetenţa, dacă nu chiar prostia, celor care activează şi iau astfel de decizii în sistemul nostru de învăţămînt care produce cel mai mare procent de analfabeți funcțional din Uniunea Europeană şi care şi-a găsit un ministru pe măsură în persoana agramatului Liviu Pop, susţinător al aberaţiei manualului unic. Ca-ntr-o satiră de Ilf şi Petrov, comisia de disciplină a Colegiului „Mihai Viteazul“ a folosit argumentele şi descrierea unui alt film (Full Eclipse) pentru a motiva sancţiunea (aşadar, comisia de disciplină nici măcar n-a văzut vreunul dintre cele două filme între care s-a şi încurcat); mai mult, Mariana Pop, inspector general adjunct la Cluj și președinta Colegiului de disciplină care a hotărît menținerea sancțiunii, a declarat că rolul Inspectoratului era să analizeze pașii urmați de școală, nu să verifice argumentele sancțiunii (deşi regulamentul de funcționare al colegiului pe care îl conduce o contrazice: „Membrii sînt obligaţi să stăruie în aflarea adevărului în vederea soluţionării contestaţiei“ și „au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză“); iar Alexandra Zamfir, directoarea Colegiului „Mihai Viteazul“ din Turda, a cărui reputaţie va fi mereu legată de aici încolo de acest ruşinos caz de ignoranţă şi abuz, s-a ascuns în tot acest timp de presă.
De partea „adevărului în cauză“ pare să fi fost doar Horia Corcheș, inspector de limba română al Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, dar care, deși era inspectorul specializat pe materia limbă și literatură română, n-a fost consultat, iar între timp şi-a dat şi demisia, declarînd că sancțiunea e „un abuz incredibil“. Între timp, Adela Stan s-a adresat Tribunalului din Cluj şi a trimis și o petiție către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, semnalînd „discriminarea de opinie legată de abordarea subiectului homosexualității într-un material didactic auxiliar“.
Excelentul material al Luizei Vasiliu se încheie într-o notă de amărăciune care surprinde, probabil, dezamăgirea, demotivarea şi deznădejdea oricărui profesor de limba şi literatură română cu conştiinţa meseriei bine făcute, prins într-un sistem nereformat, cu instituţii conduse incompetent de indivizi fără viziune: „«E o problemă de mare mare putreziciune. Din nefericire, trebuie să mă pliez pe programă. Pentru că sînt niște cerințe și niște dorințe ale bieților elevi, presiuni și mai mari din partea părinților. Întotdeauna am acuze după simulare, cînd notele nu-s prea grozave, și părinții zic: Mai multe exerciții! Dați-le acasă exercițiile mecanice! Pînă cînd finalitatea asta, care este Bacul reproductiv, n-o să ne mai preseze, n-o să avem ce să facem»… Adelei Stan i se pare că s-a creat o prăpastie între generațiile de profesori: cei care-și prelungesc vîrsta de pensionare sînt din ce în ce mai mulți și mai tracasați, în vreme ce profesorii tineri au ajuns minoritari într-o cancelarie: «Uzura e foarte mare în meseria asta. Riști să devii acru cu cît te apropii de 60 de ani, iar predarea e robotizată»… În septembrie, Adela Stan s-a întors la Colegiu. După o săptămînă, directoarea a chemat-o și a avertizat-o: «Nu vorbești nimic în plus, te rog să-ți faci lecțiile și atît, nimic mai mult». Profesoara de română simte că nu-și mai găsește locul, că lucrurile în care credea ea sînt niște mofturi pentru ceilalți. Se gîndește să-și ia o pauză, pentru că nu se asortează în peisaj și nu e dispusă la compromisuri.“
Între timp, ministrul Liviu Pop se pregăteşte pentru a da învăţămîntului românesc lovitura de graţie şi, judecînd după eforturile sale din ultima vreme, caută cu asiduitate, în chip de epitaf, perla finală.
