Ştiţi, desigur, acel moment cînd dai peste o carte care fusese scrisă pentru tine, care-ţi fusese destinată direct. Jurnal în fărîme cu Ionescu al lui Lucian Raicu a fost, pentru mine, o asemenea carte, cum a fost, fără îndoială, Critica-formă de viaţă sau Scene din romanul literaturii.
Simona SORA | biograffiti
O ultimă lectură
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
După Corina Dumitrescu, aspiranta care şi-a trecut înnotul în propriul CV, USL a nominalizat la Ministerul Educaţiei un profesor universitar, senator PSD, cu un CV didactic şi profesional stufos, Ioan Mang. Şi acest CV are însă o problemă, descoperită de Alin Fumurescu, care a scris pe Vox Publica despre o diplomă oferită de American Biographical Institute.
citiţi
Se pare că în timpul somnului sîntem cu toţii mai înalţi cu 6 mm. Păcat că nu ne vede nimeni. (M. C.)
Capitala s-a mai procopsit cu o operă de artă: latinitatea poporului român transpusă în imaginea unui Traian nud, ataşat unei vietăţi, un simulacru de Lupoaică. Chintesenţa latinităţii: i-au plasat lupoaica şi l-au lăsat în fundul gol. (S. G.)
„Ocrotiţi vînatul!“ scrie pe nişte panouri plasate strategic la intrarea în pădure (pădurea de argint ş.a.). Înţeleg şi nu înţeleg în acelaşi timp. Cum poţi să ocroteşti ceva ce e trecut deja la categoria „vînat“? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Ortografia: un fleac?
La început a fost „înnotul“. Aşa scrisese în CV dna Corina Dumitrescu, rector de universitate privată şi candidată la funcţia de ministru al Educaţiei. Presa s-a „agăţat“ de acest dublu n şi a mers pe fir, descoperind şi alte greşeli. Inclusiv un aşa-zis curs urmat la Universitatea „Standford“ care a rămas încurcat.
citiţiV-am înţeles, a spus generalul De Gaulle...
Odată consumată frumoasa şi dramatica aventură napoleoniană, cel de-al doilea imperiu colonial francez începea după 1830, odată cu progresiva cucerire a Algeriei. De la începutul secolului al XVI-lea, acest teritoriu era formal sub suzeranitatea Imperiului Otoman.
citiţiO dumirire cu Tarangul
Din cînd în cînd, îmi place să deschid la întîmplare o anume carte şi să citesc pagina care mi se deschide sub ochi. Cu unele cărţi, mă port aşa din dragoste. Le iubesc atît de mult, încît simt nevoia să le mîngîi uneori şi o fac în acest mod. De la altele, aştept provocări pentru că ştiu cît de multe lucruri spectaculoase zac în ele şi aşteaptă să fie surprinse.
citiţiBăsescu sau/şi Ponta?
„Constat cu dezamăgire absenţa dvs, ca prim-ministru al României, de la Consiliul European de la Bruxelles din aceste zile, eveniment la care participă doar preşedintele Traian Băsescu. Consider că România ar fi fost mai bine reprezentată la acest nivel, precum şi cu ocazia semnării acestui tratat interguvernamental, dacă ar fi fost prezent şi prim-ministrul în funcţie“.
citiţiSocietate
Prima putere în stat
Bombăn, de ceva timp, împotriva şcolii româneşti. Bombăn fiindcă mi se pare că reformarea ei se mişcă încet, pentru că instituţiile de învăţămînt bine dotate şi văruite sînt doar în centrele oraşelor mari, iar la periferia ţării pun în pericol viaţa copiilor, pentru că statul îi plăteşte prost pe cei care se ocupă de educaţia generaţiilor viitoare etc.
citiţiSingur/cu oameni
Pentru mine, una, singurătatea nu a fost, în mod real, o opţiune. În ciuda a ceea ce mi-au spus unii şi alţii – oameni de încredere... – despre avantajele şi valorile ei, pentru mine nu a fost o stare fericit-productivă. Şi, cu toate acestea, parcă special pentru a-mi face pe invers, în mod involuntar, am ales mereu situaţii în care să trebuiască să mă războiesc cu ea.
citiţiCartea şi bucatele
„După ce pătrunseră înăuntru, văzură atîrnat de perete un splendid portret al stăpînului lor, aşa cum îl văzuseră doar cu cîteva ceasuri mai înainte, în întreaga minunăţie a tinereţii şi a frumuseţii sale. Pe podele zăcea un mort, îmbrăcat în haine de seară, cu un cuţit împlîntat în inimă. Era gheboşat şi zbîrcit şi avea o faţă cumplit de respingătoare.“
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Vă mulţumesc!
adăugat de yuliya_gingikovna la data de 22 Decembrie 2011 03:12:12
Vă mulţumesc pentru articolele minunate pe care le publicaţi despre/pornind de la Lucian Raicu ! Ȋntr-adevăr, şi eu am simţit, când mi-a căzut în mână, întâmplător, “Scene din romanul literaturii” că am dat peste o carte scrisă pentru mine – a fost o întâlnire salvatoare – tocmai terminam anul I la Litere şi eram profund dezamăgită. Îmi pierdusem încrederea în cărţi, în critică, în literatură, şi, aşa cum spune Lucian Raicu deseori, asta dusese la o deziluzie foarte dureroasă în plan intim, existenţial. Mă dizolvam . :-) Lectura “Scenelor...” în acel moment foarte dur pentru mine nu a fost, nu avea cum să fie o “lectură ultimă”, dar a fost ceva poate la fel de important: o lectură ‘de început’, de ‘re-început’ mai bine zis, care a servit la crearea unui nou ‘pact cu literatura’, o decizie de a ‘nu mă lăsa de literatură’, cu orice preţ. Vă mulţumesc, şi aştept cu nerăbdare pe următorul. :-)
raicu
adăugat de simonasora la data de 23 Decembrie 2011 11:12:46
Si eu ma bucur de cite ori aflu ca Lucian Raicu este citit, inteles, iubit asa cum merita! Va multumesc pentru comentariu.