Marele Kamo

Publicat în Dilema Veche nr. 358 din 23 - 29 decembrie 2010
Un concert de colinde din iarna lui '68 jpeg

● Béla Kamocsa, Blues de Timişoara. O autobiografie, volum îngrijit de Tinu Pârvulescu, Editura Brumar, 2010.

Am scris săptămîna trecută despre volumul de poezie al lui Nicu Vladimir (1950-1995), unul dintre cei mai mari, dar şi cei mai necunoscuţi folkişti români, rămas fidel pînă la capăt underground-ului, şi închei incursiunea mea în literatura artiştilor cu autobiografia lui Béla Kamocsa (1944-2010), un muzician, din fericire, notoriu, nu doar prin rolul său de membru fondator al trupei Phoenix şi apoi multiinstrumentist în formaţiile Gramofon şi Bega Blues Band (cu care a înregistrat primul album de blues din România), dar şi ca animator al peisajului muzical, făcînd parte dintre cei care au pus bazele festivalurilor de jazz/blues de la Gărîna, Jimbolia, Lugoj sau Timişoara, printre cele mai importante de la noi. Scrisă împreună cu scriitorul Tinu Pârvulescu (a cărui discretă contribuţie este remarcabilă) aceasta este prima autobiografie reuşită a unui artist român: o carte scrisă admirabil (fără divagaţii sau sentimentalisme plictisitoare), plină de umor (nu doar stilistic, dar cu nenumărate situaţii comice antologice), inteligentă, oferind nenumărate detalii inedite despre cariera, traseul şi dificultăţile unui muzician de rock/jazz/blues într-un regim totalitar, o carte care surprinde, de fapt, unul dintre momentele naşterii rockului la noi şi, fireşte, al primei sale legende – trupa Phoenix şi, în general, atmosfera muzicală a anilor ’60-’80, o perioadă extrem de interesantă şi prea puţin cunoscută sub acest aspect.  

Copilăria lui Béla Kamocsa a fost marcată de gaşca de golani în care şi-a făcut veacul pe străzile cartierului timişorean multietnic Lahovari. Părăsit de tată şi necontrolat de mamă (o figură caldă, harnică şi cu multă înţelegere pentru pasiunea muzicală a copilului), dincolo de micile furtişaguri şi bătăi, asculta fascinat la radio rock’n’ roll-ul american al anilor ’50, mergea la filmele indiene de la cinematograf şi în cluburile de dans muncitoreşti. Atmosfera şi aerul timpului sînt reconstituite prin nenumărate detalii, precum aceste indicii vestimentare: „Odată cu dezgheţul ce a urmat morţii lui Stalin, a apărut freza cocoş, gen Elvis, crescută cu ulei de păr şi multă răbdare. Haina trebuia să fie cît mai lată în umeri, deschisă la piept, închisă numai la un nasture şi cît mai strîmtă jos. Pantofii aveau musai talpă groasă şi se cerea să-ţi înfoi pieptul precum Kirk Douglas.“ Vizionarea filmului The Young Ones cu trupa The Shadows şi al lor hit „Apache“ îl fac pe adolescentul Béla Kamocsa să vrea să cînte. Îi cunoaşte pe Nicu Covaci, Claudiu Rotaru şi Mony Bordeianu, şi aşa apare pe la serile dansante din licee o orchestră de dans numită Sfinţii care cîntă tot ce auzeau pe la radio: The Kinks, The Birds, The Beatles, The Rolling Stones. La început se cînta fără microfon şi cu un amplificator cărat cu tramvaiul sau cu sania, apoi, după ce trupa şi-a cîştigat o anume notorietate la cantina Politehnicii, Asociaţia Studenţilor Comunişti Români le-a cerut, mai întîi, să nu mai cînte „atît de tare“, să limiteze cîntecele în engleză şi să varieze beat-ul cu tangoul, valsul şi muzica uşoară românească, apoi i-a dat afară de tot. Béla Kamocsa subliniază mereu caracterul nonconformist al pasiunii pentru rock şi autobiografia e plină de gesturi subversive şi de sfidare, dar şi de problemele create de autorităţile comuniste, multe absurde, care însă fac deliciul lecturii: ca să scape de armată, „sfinţii“ se internează la un spital psihiatric; continuă să ţină concerte într-o popicărie abandonată sau într-un depozit de mere; acuzaţi de misticism, îşi schimbă numele în Phoenix; la un moment dat sînt convocaţi la ministrul Tineretului, nimeni altul decît Ion Iliescu („Ne-a făcut un pic de morală pe tema eticii tineretului socialist; mi-aş face păcat dacă aş spune că Iliescu crea impresia unui nomenclaturist prost sau răzbunător“); la prima filmare de la televiziune, datorată lui Cornel Chiriac, li se verifică coregrafia („Aveam voie să ne mişcăm dar numai unduitor; Mony a făcut un pic de jaggereală cu stativul, dar temperat; iar părul, care era considerat lung, deşi doar pînă sub ureche, trebuia dosit cu agrafe şi mult gel, sau îndesat sub gulerul cămăşii.“); primul lor disc în format single, care conţinea „Hei, tramvai“ şi „Canarul“, s-a vîndut în jumătate de milion de exemplare, dar băieţii au fost plătiţi doar pentru înregistrare şi în funcţie de durata pieselor; odată, la un concert, a venit să-i vadă Valentin Ceauşescu („avea păr mai lung ca noi şi purta blugi şi cizme; odraslă de proletar, era proaspăt întors de la Oxford şi arăta mai hippy ca noi, fiind îmbrăcat şi informat direct de la sursă; cine ştie, poate-i văzuse pe Beatles sau pe Cream live?“); trupa schimbă nu doar numele, dar şi stilul, trec înspre psihedelic, astfel că opera rock „Omul 36:80“ (prima de acest fel din România) este cîntată desculţ...  

Trupa se dizolvă în anii ’70 odată cu plecările succesive din ţară ale membrilor şi se citeşte, printre rînduri, părerea de rău a lui Béla Kamocsa, singurul care, spune el, a ştiut că o carieră internaţională pentru nişte tineri ca ei, crescuţi şi formaţi muzical în ghetoul comunist, este o iluzie. Fără să facă mare caz din asta, Béla Kamocsa îi reproşează, pertinent, mai multe lui Nicu Covaci, printre care virarea stilului înspre etno-balcanic şi păstrarea numelui Phoenix, în ciuda schimbării complete de componenţă a trupei. Jumătatea a doua a autobiografiei începe cu anul 1972 şi, de data aceasta, avem un Béla Kamocsa cîntînd jazz în diverse combinaţii. Poveştile însă nu se schimbă, devin chiar mai absurde. Tezele din iulie, de pildă, îi obligă pe muzicienii de jazz, care cîntau prin localuri, să traducă versurile melodiilor: „în loc de «black magic woman» cîntam «medicul negru de femei», iar în loc de «the autumn leaves» fredonam «îmi pleacă frunzele călare»; era o băşcălie generală... şi totuşi, aşa surreală, cum ni se pare ea astăzi, revoluţia culturală ceauşistă nu era deloc o farsă“.  Nenumărate alte poveşti sînt de un comic şi de un absurd colosal şi este foarte interesant cum se vede comunismul din perspectiva culturii pop pe care a încercat s-o controleze, după 1971, foarte strict. Unică din acest punct de vedere, autobiografia lui Kamo (cum i se zicea) face, indirect, antropologie culturală. Altfel, cei care nu l-au cunoscut sau nu l-au ascultat cîntînd, vor descoperi aici un artist talentat, pasionat şi autodidact, şi un om inteligent, capabil de observaţii şi comentarii foarte fine, întotdeauna pertinente, şi care-şi pune mereu întrebări, un om cald, modest şi plin de bun-simţ, sensibil, avînd un cult al prieteniei şi, mai ales, un foarte bun simţ al umorului. O carte frumoasă şi totodată esenţială pentru cultura pop românească.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.