Detest să fac liste cu cărţi. Fie că e vorba de recomandări de lectură, fie că e vorba de cine ştie ce top, întotdeauna mă blochez. Ce alegi să pui pe listă, ce alegi să laşi pe dinafară? Pentru că întotdeauna e vorba de un număr limitat de titluri. Cu cît lista sau topul au criterii mai riguroase sau mai restrictive şi o plajă de selecţie mai mică, cu atît mai uşor. Pot face pe loc un Top 5 cu cele mai bune cărţi de proză scurtă apărute la noi anul trecut (am şi făcut asta recent pentru Premiul Iocan), dar dacă mi s-ar cere un Top 5 cu cele mai bune volume de povestiri din întreaga literatură aş începe să am dificultăţi. Şi, din păcate, cum mă ocup şi cu recenzii de carte (şi încă din anul 2000), mi se cer liste tot timpul.

Cea mai recentă solicitare de acest fel, şi cea mai grea dintre tot ce-am primit pînă acum, mi-a fost făcută de curînd de către Lit Hub (https://lithub.com), probabil cea mai mare şi mai importantă platformă online de literatură în limba engleză (unde am avut şansa şi onoarea să fiu publicat şi eu anul trecut cu un eseu), un hub care adună, selectează şi distribuie zilnic informaţie de la peste 300 de reviste literare, edituri & librării mainstream, academice, independente şi underground din toată lumea (vezi întreaga reţea aici: https://lithub.com/about-literary-hub). „Can you do a short list of 5 books on Romanian writing? What would you recommend to Lit Hub readers to read from your country?“ Aşa sună solicitarea lor şi, de cînd am primit e-mail-ul lor, numai la asta mă gîndesc. Şi cu cît mă gîndesc mai mult, cu atît această listă de cinci titluri mi se pare mai irealizabilă. Asta pentru că, deşi iniţial eu m-am gîndit că trebuie să fie vorba de cărţi româneşti deja traduse în limba engleză, editorii de la Lit Hub nu ţineau neapărat ca toate titlurile să fie accesibile cititorilor lor: „It’d be great if they were all translated, but one or two which are not yet is fine too“, au spus ei.

Aşadar, cum recomanzi literatura română, toată literatura română, în 5 cărţi? Deopotrivă autori clasici şi contemporani, deopotrivă scriitori consacraţi, pe nedrept necunoscuţi, autori de manual, de prestigiu, scriitori cult, debutanţi şi în curs de afirmare, deopotrivă romane, volume de proză scurtă, poezie şi eseu, deopotrivă cărţi traduse şi netraduse… Şi mai e ceva ce-ar trebui să iei în calcul. Ce cărţi au mai mari şanse să fie citite şi apreciate de un cititor străin despre ale cărui preferinţe şi cunoştinţe contextuale nu ştii mai nimic? Altfel spus, dacă tot faci o asemenea listă exclusivistă, ce pui în ea ca să fie şi eficientă? Ce recomanzi unui cititor străin care, cel mai probabil, ştie foarte puţine sau chiar nimic despre România şi literatura ei? O astfel de listă pretinde şi responsabilitate. Nu poţi irosi şansa de a le stîrni curiozitatea cititorilor străini pentru propria literatură recomandîndu-le cărţi care nu i-ar putea interesa şi/sau care nu le-ar plăcea sau, aspect foarte important, care ar putea fi rău traduse (varianta americană a Nostalgiei lui Mircea Cărtărescu, spre exemplu, este ratată, iar unele romane de M. Blecher sau Dan Lungu au două variante de traduceri – care-or fi mai bune?). Aşadar, lista nu trebuie să fie doar bună şi indiscutabilă, dar neapărat şi adecvată.

Ca să-mi fac sarcina mai uşoară, am decis să mă rezum la cărţile româneşti deja traduse, şi doar în ultimii ani, în engleză. În primul rînd, asta garantează că cineva, un editor britanic sau american, şi-a pus deja întrebările de mai sus şi ar fi mai sigur să merg pe mîna lui. În al doilea rînd, nu risc să-mi pun în cap contemporanii, ştiut fiind că întotdeauna ţi se reproşează nu ce-ai introdus pe listă, ci taman ce ai lăsat pe dinafară. În al treilea rînd, cărţile româneşti traduse în engleză sînt puţine, ceea ce reduce enorm plaja selecţiei. În fond, doar aceste edituri britanice şi americane au tradus (mai mult) din literatura română în ultimii ani: University of Plymouth Press, Dalkey Archive Press, Yale University Press, Northwestern University Press, Istros Books, Penguin Modern Classics, Archipelago Books, New York Review Book, Old Street Publishing şi Casemate. Dacă or mai fi şi altele, mi-au scăpat.

Şi acum cărţile/autorii. La ficţiune, ai de ales între Rebreanu (Pădurea spînzuraţilor), Eliade (Romanul adolescentului miop, Tinereţe fără tinereţe, Domnişoara Christina), Mihail Sebastian (De două mii de ani), Max Blecher (Inimi cicatrizate, Întîmplări în irealitatea imediată), Norman Manea (Vizuina, Plicul negru, Octombrie, ora opt), Gabriela Adameşteanu (Dimineaţă pierdută, Întîlnirea), Matei Călinescu (Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter), Mircea Cărtărescu (Orbitor. Aripa stîngă, De ce iubim femeile), Ioana Pârvulescu (Viaţa începe vineri), Răzvan Petrescu (Mici schimbări de atitudine), Petru Cimpoeşu (Simion Liftnicul), Cecilia Ştefănescu (Intrarea Soarelui), Lucian Dan Teodorovici (Matei Brunul), Dan Lungu (Sînt o babă comunistă), Filip Florian şi Matei Florian (Băiuţeii). Dacă mi-a scăpat ceva care ar merita să fie pe listă, este neintenţionat (cu excepţia Cărţii şoaptelor de Varujan Vosganian). Însă odată ajuns în acest punct, îţi poţi pune întrebarea: Herta Müller este eligibilă pentru o astfel de listă? În fond, scrie în germană.

La poezie e uşor, căci antologiile noi de poeţi români traduşi în engleză şi care ar merita să prindă lista sînt, după cunoştinţele mele, puţine: Nichita Stănescu, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, Mircea Dinescu, M. Ivănescu. Nici la eseu/memorialistică nu sînt prea multe titluri: Mihail Sebastian (Jurnal), Mircea Eliade (Jurnal), Noica (Şase maladii ale spiritului contemporan), Lena Constante (Evadarea tăcută), Stelian Tănase (Clienţii lu’ tanti Varvara), Norman Manea (Întoarcerea huliganului, Despre clovni), Andrei Pleşu (Pitoresc şi melancolie). Şi încă o întrebare aici: Cioran sau Victor Ieronim Stoichiţă sînt eligibili? În fond, cărţile lor sînt scrise în franceză.

Încă n-am făcut lista, încă deliberez, luînd în calcul tot ce-am problematizat mai sus. Voi ce-aţi alege?