Familii şi familii

Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
Familii şi familii jpeg

● Freeman’s. Cele mai bune texte noi despre familie, editat de John Freeman, traducere de Radu Șorop, Black Button Books, 2016. 

Toate familiile sînt chinuite, dar unele sînt mult mai chinuite decît altele. Editorul John Freeman scrie în argumentul antologiei-revistei Freeman’s dedicate familiei: „În ciuda convențiilor sociale care încearcă în mare parte a lumii să vadă diferențele ca pe o amenințare sau prin lentila unei ierarhizări oarecare, diferențele din viața de familie îmbogățesc literatura. Tipurile de familie din care provenim sînt foarte diferite. Unii oameni au doi părinți, alții nici unul, unii dintre ei sînt înrudiți biologic, alții aleg. Unii au în spate o lungă istorie, alții privesc spre trecut ca într-o fîn-tînă prea puțin adîncă: secată de sclavie, holocaust sau, pur și simplu, de lipsa datelor. Ce au în comun toate aceste manifestări ale vieții de familie nu este atît așa-zisa unitate familială, ci mai degrabă nevoia de a narativiza experiența: de a o mitologiza, de a reflecta pe marginea ei, de a se revedea pe ea însăși sub forma unei povestiri. Iar în sensul acesta, sîntem mereu doar la începutul culturii globale a poveștilor de familie. Acest număr din Freeman’s este o încercare de a oferi spațiu varietății imense de povești de familie, fiindcă în această abundență întrezărim cum lumea influențează stringent problemele de familie.“

Varietatea imensă de povești de familie de care vorbește John Freeman este, într-adevăr, copleșitoare: citindu-i pe cei 28 de scriitori antologați aici rămîi cu impresia că nu ai știut mai nimic despre ce înseamnă o familie sau despre ce ar trebui să însemne o familie. Sînt 28 de scriitori proveniți din toate colțurile și culturile lumii, din Africa pînă în Scandinavia, din Orientul Îndepărtat pînă în Statele Unite, din America de Sud pînă în Europa și Orientul Mijlociu; prin urmare ce au în comun, ce pot avea în comun familii din Sri Lanka, Bosnia, Colorado, Sierra Leone, China, Jamaica, Țara Galilor, Bucovina sau Siria? Au în comun drama. Toate tipurile de drame. Drama de a fi despărțiți, de a se separa sau de a fi separați, de a se rătăci și a se pierde, de a nu fi împreună, de a nu se cunoaște niciodată, de a se cunoaște prea tîrziu, drama de a fi respinși și de a nu se înțelege, drama de a nu avea drepturi, de a nu li se acorda drepturi, de a li se lua drepturile…

Mulatra africano-scoțiană Aminatta Forna, căsătorită cu un englez alb, scrie despre nenumăratele forme de percepție rasistă asupra familiei mixte în Marea Britanie și în SUA, după ce expune o mică istorie de familie a sclavagismului din Sierra Leone („fiecare țară are paradigma ei rasială“). Mexicana Valeria Luiselli scrie despre zecile de mii de copii care trec ilegal granița în Statele Unite pentru a se reuni cu familiile plecate de acasă – o bucată de jurnalism narativ care arată amploarea și complexitatea extraordinare ale fenomenului imigrației („hărțile violenței politice și rutele noilor migrații trebuie suprapuse, cel puțin în Americi, cu cele ale producției, traficului și consumului de droguri“). Bosniacul Aleksandar Hemon spune odiseea unchiului său comunist plecat din Bucovina, trecut prin Gulagul sovietic („perpetuarea puterii absolute prin intermediul epurării arbitrare a celor slabi și preschimbarea celor puternici în monștri“), ajuns în Iugoslavia titoistă – o poveste incredibil de dură despre abuzurile și paranoia comunismului. Afro-americanul Garnette Cadogan scrie despre permanenta sursă de confuzie socială și tulburare identitară a schimbării în mod repetat a numelui („să porți un nume nou este deseori un act de improvizație, un fel de a te anunța pe tine însuți lumii“). Jamaicanul gay Marlon James scrie despre relația cu mama („tevatura cu homosexualitatea declarată m-a făcut să mă întreb dacă mama mă va mai suna vreodată“)…

Acestea fiind cele mai consistente texte de non-ficțiune. Prozele scurte sînt semnate, printre alții și altele (vezi și fragmentul de mai jos), de palestiniana Adania Shibli (o familie primește mesajul de avertizare din partea armatei israeliene că blocul lor va fi bombardat în curînd), somaleza Nadifa Mohamed (povestea amuzantă a unui unchi umblat prin lume), francezul Édouard Louis (o scenă de violență domestică), americana Amanda Rea (o femeie trăiește o viață dublă, cu familia ei și cu una de împrumut), chinezul Mo Yan (în perioada de interzicere a natalității, o femeie naște într-un tunel săpat sub pămînt), brazilianul César Aira (o discuție de cuplu la cină) etc. Mai sînt și secțiunile de poezie semnate de afro-americana Honorée Fanonne Jeffers, americanele Sharon Olds, Tracy K. Smith și Claire Vaye Watkins, suedeza de origine iraniană Athena Farrokhzad, britanicul David Kirby.

Metafora lui John Freeman, din textul introductiv, a cititorului ca membru al familiei extinse, își capătă cu adevărat greutatea simbolică la finalul acestei incredibile reviste-antologii Freeman’s (printre cei douăzeci de scriitori, unii au fost premiați cu Nobel, Pulitzer, National Book Award, Man Booker, Dylan Thomas Prize, The Orange Prize ș.a.) care construiește din textele primite din toate colțurile lumii un fel de Babel domestic al ideii de familie. Experiența lecturii unei asemenea varietăți de drame de familie e covîrșitoare, te pune pe gînduri, îți schimbă perspectivele. La modul ideal, în plină eră a fenomenului migrației, o astfel de lectură te face mai tolerant, căci, înainte de a fi o amenințare, diferențele culturale îți arată substratul uman cu cît mai profund, cu atît mai comun. Da, lumea influențează intens problemele de familie, dar nu ar trebui să fie și invers?

****

Sunjeev SAHOTA
Șapte proze scurte (fragment din Freeman’s) 

Soacră-mea nici măcar n-a știut cine e soțul ei pînă nu i s-a născut primul copil. Bunica povestea că pe atunci femeile ca Preetam Kaur, străbunica mea, trebuia să-și țină fețele acoperite în prezența bărbaților, acasă și afară. Singura dată cînd putea să-și dea jos vălul de la chunni în prezența unui bărbat era în serile cînd soțul îi solicita compania. Dar, chiar și atunci, fără curent electric, la fermă era mult prea întuneric ca să poată desluși mai mult decît contururile feței străbunicului. În alte familii, în timpul zilei, femeile obișnuiau să arunce cîte o privire furișă, poate după cîte un strănut, să vadă cu cine se aleseseră. Problema pentru Preetam Kaur era că soțul ei avea trei frați și toți patru se căsătoriseră la distanță de cîteva zile unul de altul. Așa că erau patru noi mirese în casă, nici una dintre ele nefiind sigură care dintre soți era soțul ei.

– Dar, cu siguranță, în timpul nopții... știau.

– Care ar mai fi fost diferența dacă ar fi știut? Nu se măritaseră cu un bărbat, se legaseră cu lanțuri de o familie.

– De ideea unei familii.

În orice caz, în fiecare seară, după ce alungau liliecii din verandă, Preetam Kaur și cele trei cumnate ale ei se adunau la cîțiva metri de fereastra unei camere din fundul curții, așteptînd să fie chemate să strîngă masa, privindu-i printre șipcile de lemn pe cei patru bărbați mîncînd, toți bărboși, toți cu turban.

Poate cel din stînga? Lanțul de aur îmi pare cunoscut.

Crezi că aș putea aprinde o lumînare în cameră data viitoare?

Nu, soacra noastră nu ar tolera asta.

Cel cu gulerul ridicat pare puternic.

Of, ce contează? Haideți să nu aflăm. Hai să fim doar noi cît se mai poate.

– Și nu au aflat decît cînd au avut copii?

– Așa se spune. Cînd au văzut cine ce copil ținea.

Nu știu cît adevăr este în această poveste, dar bănuiesc că, precum toate poveștile, conține suficient adevăr. Ferma a rămas în familie, iar vechea încăpere a femeilor adăpostește acum imense lăzi de grîu. Nu am de ce să intru acolo prea des, dar de fiecare dată cînd o fac, mă gîndesc la cele patru tinere mirese obligate să-și ascundă chipul de lume, uitîndu-se pe furiș prin fereastra cu șipci la bărbații care se bucurau de curte. Numai că în zilele noastre șipcile de lemn nu mai există, înlocuite fiind cu – ce altceva? – gratii de fier.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.