Destinaţia turistică
● Rui Zink, Destinația turistică, traducere din limba portugheză de Micaela Ghițescu, Colecţia "Cartea de pe noptieră", Editura Humanitas, 2011
Portughezul Rui Zink este un autor obişnuit să ticluiască nu doar pagini de literatură, ci şi teatru stradal sau happening-uri. În Destinaţia turistică le „rezolvă“ însă pe toate dintr-un foc, imaginînd un colţ de lume – o „zonă“ – unde nimic nu se întîmplă, totul se joacă potrivit unei regii. „Zona“ respectivă e amenajată ca un teatru al războiului civil, are o butaforie convingătoare şi e populată de figuranţi credibili, cu roluri bine stabilite. Practic, e un parc de distracţii horror, numai că nu în mod declarat, aşa încît vizitatorii săi – amatorii de senzaţii tari – vin aici pentru a trăi spaime oneste în faţa unor primejdii reale, neştiind că tot ce se petrece pe străzi sau în hoteluri e, de fapt, o punere în scenă potrivit unui marketing foarte exact, cu un raport echilibrat între „risc şi confort, aventură şi siguranţă“. Pînă la urmă, cu adevărat horror e abia faptul că există clienţi pentru un astfel de turism, că se poate cumpăra bilet pentru un safari de atrocităţi şi că teatrul războiului civil poate fi o soluţie dictată de înalt-comunitare raţiuni economice.
Pe de altă parte, Rui Zink are umor şi construieşte în acest cadru cea mai absurdă situaţie din categoria ironiilor sorţii: un personaj care vine în „zonă“ nu pentru a savura ororile locale (execuţii publice, răpiri, explozii rebele, meciuri de fotbal între copii cu un singur picior etc.), ci pentru că vrea să fie ucis. Omul are motivele lui s-o încheie cu viaţa şi îşi cumpără un sejur de o săptămînă în „zonă“, timp suficient – crede el – pentru a-şi afla acolo moartea. Butaforia îi strică însă tragedia, iar comedia care se naşte, neagră în esenţă, trece prin toate culorile sarcasmului.
