Cînd ea nu mai e

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Cînd ea nu mai e jpeg

● Max Porter, Durerea e o făptură înaripată, traducere de Mihaela Buruiană, Editura Pandora M, 2017. 

Debutul de acum doi ani al britanicului Max Porter (n. 1981), editor la Granta Books, cu acest întunecat şi livresc poem, a fost fulminant: recenzat la superlativ, multiplu nominalizat şi premiat (cu Dylan Thomas Prize), tradus în zeci de limbi, vîndut spectaculos, inclusiv ca drepturi de ecranizare.

Subintitulată roman, cartea are ca titlu un vers uşor schimbat din Emily Dickinson: Hope/Grief is the thing -with feathers. Iniţial mi-a părut rău că în limba română nu avem un cuvînt specific pentru durerea pricinuită de moartea cuiva: „doliu“ e conotat mai degrabă vestimentar, oricum religios, aşa cum „a boci / a jeli“ se referă mai mult la ritualul în sine, teatral pînă la Dumnezeu, decît la procesul interior al concilierii sugerat de „to mourn“ (chestiune care i-a dat mult de furcă, spre exemplu, şi lui Radu Paraschivescu atunci cînd a tradus Niveluri de viaţă de Julian Barnes). Varianta cea mai exactă de traducere, dar perfect ridicolă, ar fi fost „jalea este lucrul/chestia cu pene“. Nici în celelalte limbi romanice traducerile n-au păstrat forţa copleşitoare, imaginea bîntuitoare şi sensul exact al originalului: La douleur porte un costume de plumes sau Il dolore è una cosa con le piume. Aşa că varianta de titlu aleasă de Mihaela Buruiană mi s-a părut, pînă la urmă, fericită: „făptură înaripată“ sună mult mai bine, chit că renunţă la articolul hotărît din original.

Ca să mai rămîn puţin la chestiunea traducerii: pasărea din poemul lui Porter este cioara („crow“) din poemul lui Ted Hughes, dar traducătoarea a folosit numele Kra preluat din traducerea românească a lui Ted Hughes realizată de Valentin Nicolescu: Din cîntecele lui Kra (Univers, 1977). O soluţie mai bună în română ar fi fost „corb“ şi chiar apare, la un moment dat, adjectivul „corvid“ (căci „cioară“ e conotat negativ, îi lipseşte sugestia de eleganţă funebră din engleză, se vede asta şi în text, acolo unde traducătoarea nu l-a putut evita: „Durerea continui s-o simţi şi acum, şi pentru asta n-ai nevoie de o cioară“), dar atunci ar fi intrat în sfera de referinţă a „raven“-ului lui E.A. Poe. Aşa că, din nou, soluţia preluării misteriosului nume/apelativ Kra este mai bună, e oricum în spiritul cărţii lui Porter, unde „The Crow“ îndeplineşte un rol de tragedie greacă cu semnificaţie mitologică.

S-a înţeles deja că această carte a lui Max Porter este poemul livresc al durerii îndoliate: un bărbat îşi pierde soţia şi rămîne singur cu doi băieţi, durerea provocată de dispariţia bruscă a soţiei/mamei şi de absenţa ei din viaţa familiei fiind întrupată de un straniu vizitator nocturn (fragmentul de mai jos este chiar începutul cărţii). Construit pe trei voci, a tatălui, a băieţilor (mereu împreună) şi a lui Kra, poemul acesta dramatizat este deopotrivă o fabulă (nivelul simbolic este evident), o elegie (onomatopeele păsării au muzicalitate) şi un eseu (meditaţie despre dragoste şi pierdere, despre absenţă şi memorie, despre traumă şi vindecare). Pasărea întrupează deopotrivă confuzia şi greutatea care urmează pierderii, este însăşi imaginea tristeţii, dar în acelaşi timp aduce consolare în familia îndoliată. De altfel, tatăl tocmai scrie o carte despre Ted Hughes, astfel că el este cel care, în aburii disperării, invocă personajul literar. (Interesant e că, în rolul ciorii lui Hughes, Porter se gîndise iniţial la Telemah al lui Homer.)

Kra este un personaj straniu şi misterios în ambiguitatea lui, deopotrivă sentimental şi crud („un demon care se hrănea cu durere“, „era josnic ca tabloidele“), avînd el însuşi mai multe voci, jucînd el însuşi mai multe roluri („un trickster cu multiple înfăţişări“, cum a scris un cronicar), fiind „vopsit“ (ca să apelez la o expresie neaoşă asociată ciorii) în mai multe nuanţe de negru: „În alte versiuni, sînt doctor sau stafie. Instrumente perfecte: doctori, stafii şi ciori. Noi putem să facem lucruri pe care alte personaje nu le pot face, cum ar fi să mîncăm tristeţea, să deznaştem secretele şi să purtăm bătălii teatrale cu limbajul şi cu Dumnezeu. Am fost prieten, scuză, deus ex machina, glumă, simptom, născocire, spectru, cîrjă, jucărie, fantomă, căluş, psihanalist şi dădacă.“ Sentimentele contradictorii – de la disperare la umor, de la revoltă la derizoriu – sînt expuse alternativ în naraţiunea monologal-dialogală datorită salturilor inclusiv în timp („făceam lucrurile astfel ca să ne fie dor de ea, să continuăm să o vrem“), nu doar în curenţii liberi ai conştiinţei traumatizate de moarte.

Într-un interviu, Max Porter a povestit că a trăit el însuşi, la vîrsta de şase ani, experienţa pierderii tatălui şi a doliului alături de fratele său şi că a folosit acest mic volum ca pe o oportunitate de a explora sentimentele sale de atunci, dar că, fundamental, a dorit să-şi exprime cît mai adevărat dragostea faţă de soţia şi de copiii săi: „În ciuda faptului că mai totul este o invenţie, pot susţine că această cărticică este cel mai onest lucru pe care l-am scris.“ Onestitatea este, oricum, ultimul lucru care te-ar interesa la o astfel de carte a cărei vrajă vine din atmosfera apăsătoare şi întunecată în care umorul, speranţa şi dragostea luminează intermitent precum licuricii.

******

Max PORTER
Durerea e o făptură înaripată (fragment) 

La patru sau cinci zile de la moartea ei, stăteam singur în camera de zi și mă întrebam ce să fac. Mă învîrteam pe acolo, așteptam să treacă șocul, așteptam ca din modul aparent organizat în care-mi petreceam zilele să răsară un sentiment bine definit. Mă simțeam la fel de gol ca un spînzurat. Copiii dormeau. Eu beam. Fumam țigări răsucite la fereastră. Simțeam că poate principala consecință a dispariției ei avea să fie că eu urma să devin pentru totdeauna un organizator, un creator de liste care face schimb de clișee de recunoștință cu alții, un arhitect mecanic al rutinelor pentru niște copii mici fără mamă. Durerea mi se părea cvadridimensională, abstractă, vag familiară. Mi-era frig.

Prietenii și membrii familiei care zăboviseră pe acolo, plini de compasiune, plecaseră la ei acasă, la propriile vieți. Cînd copiii s-au dus la culcare, apartamentul n-a mai avut nici un sens, nimic nu se mișca.

S-a auzit soneria de la intrare și m am pregătit sufletește pentru încă o dovadă de bunătate. Încă o lasagna, niște cărți, o îmbrățișare, niște vase mici cu mîncare gătită pentru băieți. Sigur, deveneam expert în comportamentul jelitorilor care mă înconjurau. Cînd ești în epicentru, capeți o înțelegere ciudat de antropologică a tuturor celorlalți: a copleșiților, a apaticilor afectați, a prea-tîrziu-veniților, a inoportunilor, a noilor celor-mai-buni-prieteni a ei, ai mei, ai băieților. Oameni despre care încă habar nu aveam cine dracu’ erau. Mă simțeam ca Pămîntul în fotografia aceea extraordinară cu planeta înconjurată de o centură groasă de deșeuri spațiale. Simțeam că aveau să treacă ani pînă cînd visul încîlcit cu spectacolul condoleanțelor la moartea soției mele avea să se risipească suficient încît să văd din nou spațiul negru. Sigur, nu mai este nevoie s-o spun, astfel de gînduri mă făceau să mă simt vinovat. Dar, îmi ziceam eu în apărarea mea, totul s-a schimbat, ea nu mai este și pot să gîndesc ce vreau. Ea ar fi de acord, pentru că întotdeauna eram prea analitici, cinici, probabil neloiali, nedumeriți. Niște vipere pline de intenții bune care făceau autopsia cinelor la care fuseserăm invitați. Ipocriți. Prieteni.

A sunat din nou. Am coborît scările mochetate în holul friguros și am deschis ușa din față.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.