Anul prozei scurte

Anul trecut a fost un an literar foarte bun. În timp ce Mircea Cărtărescu a continuat să primească premii internaţionale (Premiul Leteo în Spania), iar Solenoid a apărut deja în traducere în cîteva limbi străine, acasă s-a publicat multă poezie, ca de obicei, dar la fel de multă non-ficţiune şi proză. Mai ales scurtă, pentru că 2017 a fost de departe anul prozei scurte, primul salt semnificativ pe care acest gen literar îl face în ultimii nu ştiu cîţi ani.

Revista Iocan a continuat să publice zeci de tineri autori de proză scurtă, majoritatea nedebutaţi în volum; i s-a alăturat şi revista Familia cu un număr special (nr. 7-8) dedicat genului scurt (pe o piaţă a revistelor culturale tot mai puţin vizibile). Cărţi bune şi foarte bune de povestiri au publicat Răzvan Petrescu, Mandarina (Curtea Veche), Florin Iaru, Sînii verzi, Bogdan-Alexandru Stănescu, Copilăria lui Kaspar Hauser, Ana Maria Sandu, Pereţi subţiri, Alex Tocilescu, Imperiul pisicilor, şi debutantul Bogdan Răileanu, Tot spaţiul dintre gîndurile mele (toate la Polirom), Anatol Moraru, Punct de vedere (Junimea) şi Marian Ilea, Grăsane făcînd baie cu uşile larg deschise (Cartea Românească). Proza scurtă a stat foarte bine şi la capitolul antologii/reeditări, absolut toate notabile: Mircea Cărtărescu, Ştiutorii. Trei povestiri din Orbitor, Radu Paraschivescu, Am fost cîndva femeie de onoare şi Mihai Măniuţiu, Fuga cu Henri (toate la Humanitas), Marian Truţă, Vremea renunţării (Tritonic), Sorin Stoica, Povestiri cu înjurături (Casa de pariuri literare) şi Alex Tocilescu, Eu et al. (Polirom), ultimele trei fiind volumele de debut – destul de rar ca proza scurtă de debut să fie reeditată. De remarcat că o parte din cărţile de proză scurtă de anul trecut au personaje, medii şi teme comune, probabil fără legătură, dar în trend-ul american al marilor premiaţi ai genului din ultimul deceniu (Junot Díaz, Richard Ford, Adam Johnson sau Phil Klay). De altfel, şi traducerile de proză scurtă au avut un an foarte bun, cu volume mai noi şi mai vechi scrise de Lydia Davis, Richard Ford, George Saunders, William Saroyan, Kurt Vonnegut, Mariana Enriquez, Ismail Kadare, David Lodge, Gao Xingjian, Mihail Şişkin, Jeanette Winterson, -Alexandr Soljeniţîn, Roberto Arlt, Ted Chiang, Alice Munro, Truman Capote, Charles Bukowski şi Haruki Murakami.

La categoria romanului, bilanţurile pe 2017 par să indice, în mod just, drept romanul anului Greva păcătoşilor de Florin Chirculescu (Nemira), scriitor care pînă acum a publicat SF cu pseudonimul Sebastian A. Corn, un roman monumental de 1100 de pagini a cărui receptare va continua şi anul acesta. Lista romanelor remarcabile este cel puţin la fel de lungă ca aceea a volumelor de proză scurtă: Ioana Baetica Morpurgo, Schije, Adrian Georgescu, Exitus, Mihai Radu, Extraconjugal, Simona Antonescu, Hanul lui Manuc, Andrei Crăciun, Aleea Zorilor, Tudor Ganea, Miere, Adrian G. Romila, Zeppelin, Florin Irimia, Misterul maşinuţelor chinezeşti, Mihaela Perciun, Cenuşă rece şi „non-ficţiunea“ lui Lucian Dan Teodorovici, Cel care cheamă cîinii (toate la Polirom). Editura Humanitas a publicat mai multă proză românească decît de obicei. A lansat şi o nouă colecţie, „821.135.1. Scriitori români contemporani“, unde a apărut Aşa să crească iarba pe noi de Augustin Cupşa, dar cele mai multe romane au apărut în afara ei: Ioana Nicolae, Pelinul negru, Liliana Nechita, Împărăteasa sau Ioana Bîldea Constantinescu, Nautilus. O receptare bună a avut anul trecut şi romanul Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Ţîbuleac (Cartier), un roman foarte interesant apărut pe final de 2016, din păcate cu prea multe probleme de stil şi limbă (ar merita republicat după o redactare serioasă). Încă două romane de la Nemira care ar merita menţionate: Mara Wagner, În spatele blocului şi Ovidiu Eftimie, Bacalaureat.

Literatura pentru copii este în trend, mulţi dintre poeţii şi prozatorii cunoscuţi „migrînd“ înspre acest gen: Iulian Tănase, Radu Vancu, Veronica D. Niculescu, Lavinia Branişte, cu toţii au scris cărţi noi pentru copii (în colecţii de la Arthur, Nemira, Polirom, Humanitas, Curtea Veche), alături de alte nume lansate direct în acest gen (Cătălina Miciu, Ana Rotea, Cristina Andone, Ana Alfianu ş.a.).

Retrospectiva lui Paul Cernat dedicată cărţilor de eseu, critică şi istorie literară, publicată în Observator cultural cu titlul „Un reset al sintezelor critice“, scanează mult mai bine şi mai detaliat zona non-ficţiunii decît o fac eu aici. Eu însumi am fost surprins să constat cît de multe cărţi de non-ficţiune românească au apărut anul trecut: jurnale, memorii, epistolare (Mihaela Miroiu, Cu mintea mea de femeie, Cartea Românească, Radu Vancu, Zodia Cancerului, Humanitas, Ioan Groşan, Lumea ca literatură, Polirom, Aurel Dumitraşcu şi Lucian Vasiliu, Haimanaua singurătate. Dialog epistolar 1979-1988, Muzeul Literaturii Române), publicistică (Radu Cosaşu, Fotbal plus ai mei şi ai noştri, Polirom, Mircea Cărtărescu, Peisaj după isterie, Humanitas), critică şi istorie literară (Radu Pavel Gheo, Străin în ţară străină şi, colectiv, Cartografii literare: regio-nal, naţional, european, global, ambele Universitatea de Vest, Gelu Ionescu, Cartea lui Prospero, Cosmin Ciotloş, Elementar, dragul meu Rache şi Dorian Branea, Statele Unite ale românilor. Cărţile călătoriilor româneşti în America în secolul XX sau antologia pamfletului editată de Magda Răduţă „Îi urăsc, mă!“, toate la Humanitas, Bogdan Suceavă, Istoria lacunelor. Despre manuscrisele pierdute şi Mihai Zamfir, Panoramă alternativă a literaturii române, ambele la Polirom, Adriana Stan, Bastionul lingvistic. O istorie comparată a structuralismului în România, Muzeul Literaturii Române, Marius Conkan, Portalul şi lumile secundare. Tipologii ale spaţiului în literatura fantasy, Tracus Arte), critică de artă (George Banu, Uşa, o geografie intimă, Nemira), antropologie (Vintilă Mihăilescu, coord., Avatarurile excepţionalismului românesc, Polirom), muzicologie (Valentina Sandu-Dediu, În căutarea consonanţelor, Humanitas), teologie (Bogdan Tătaru-Cazaban, Corpul îngerilor, Humanitas), jurnalism (Elena Stancu şi Cosmin Bumbuţ, Acasă, pe drum, Emilia Şercan, Fabrica de doctorate, ambele la Humanitas, Radu Ciorniciuc, Acasă, Media DoR), istorie (Dan Pavel, Grajdurile lui Augias. Rituri de purificare în posttotalitarism, Polirom, Cornel Jurju, Doina Cornea. Dincolo de zid, Argonaut); media (Stelian Dumistrăcel, Cuvintele, încotro? Lingvistică pentru toate televiziunie, Polirom) etc. etc.

Poezia o duce foarte bine în România, aşa că nu e o surpriză că a avut încă un an bun. Din păcate, nu am urmărit cum se cuvine apariţiile din 2017 (de altfel, rubrica mea de carte va fi secondată de aici încolo de încă una realizată alternativ de Bogdan-Alexandru Stănescu, Cosmin Ciotloş, Şerban Axinte şi Ionuţ Iamandi, fiecare ocupîndu-se de cîte un gen); ţin totuşi să remarc colecţia „Vorpal“ coordonată de Svetlana Cârstean la Nemira, precum şi editurile Charmides, Cartier, Tracus Arte, Casa de Editură Max Blecher şi Casa de pariuri literare, care publică cam toată poezia română contemporană. Tot aici, revista Poes:s International, cea mai bună revistă literară a momentului, a ajuns la anul VII de apariţie şi la numărul 20.

Ca o concluzie, într-un an dezastruos politic şi instituţional, literatura şi-a văzut de treabă.