„Umbra e ca un paşaport către spaţiul universal“
Am început aceste „captări“ din lumea aproape necunoscută a umbrelor în 2010. Rezultatul e această serie de tablouri intitulată chiar aşa: Shadows (Umbre). Pe suprafaţa generoasă oferită de backlite am înregistrat imagini din oraşul în care trăiesc. În lucrările mele am marcat umbrele locuitorilor în culori intense. Umbrele au devenit astfel mai „tari“ decît cei care le generează; sînt nişte fiinţe vii, autonome, care ocupă prim-planul. E o schimbare de rol, e un joc.
În umbră, timpul este exclus, în sensul măsurabil al cuvîntului, datorită memoriei, şi anume umbra este în urma timpului real conştientizat. Esenţa ei constă în uşurinţa cu care sfidează materia ce o proiectează omul ori altceva. Cînd umbrele se racordează la ceea ce ochiul exterior nu mai poate vedea, adică înaintea sau în urma timpului real, apare misterul peste timp. Mă refer la culoarea vaporului care constituie aceasta antimaterie a stării spiritului. Umbra în acest lung proiect ajunge în faţa individului ca un paşaport pentru spaţiul universal. Aşa au apărut umbrele de aur şi de argint alăturate umbrelor de smoală (negre) sau umbrele mistice de care nu ştiu mulţi dintre oamenii care le poartă. La partea opusă a stării de trăiri sînt umbrele marine (acvatice) ce plachează betoanele oraşelor. Umbrele solare trec prin materia umană şi se fac vizibile prin lumea imposibil de cuprins a vieţii unui oraş. Umbrele sangvine se poziţionează la periferia suportabilă ochiului, fiind dure şi vitale. Aceasta e lumea pe care încerc s-o explorez.
Francisc Chiuariu este artist vizual. Pînă la jumătatea lunii martie expune simultan la Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti, la MNAC şi la galeria Ann Art.
