Nu cred că antisemitismul poate fi eradicat

25 ianuarie 2021
Nu cred că antisemitismul poate fi eradicat jpeg

Zilele trecute am publicat o serie de articole consacrate împlinirii a 80 de ani de la Pogromul legionar din ianuarie 1941, în care peste 120 de evrei din București au fost uciși și peste 1.000 de magazine și lăcașe de cult evreiești au fost vandalizate sau distruse complet.

Printre acestea a fost și reluarea unui interviu cu fost șef rabin al Comunității Evreilor din România, Moses Rosen (1912–1994), pe care l-am realizat în ianuarie 1991 și l-am publicat în cotidianul România liberă.

În finalul acelui interviu îl întrebam pe rabinul Rosen: Sînteți optimist cu privire la eradicarea fenomenului antisemit din România? La care am primit următorul răspuns: Da, deși poate exista și antisemitism fără evrei. Terenul este sănătos, lecția este învățată de acum. Neofascismul nu aduce fascism numai pentru evrei, ci și pentru ne-evrei. Există toate oportunitățile, cu o condiție: ca antisemitismul să fie combătut, să nu fie o diversiune a puterii sau a opoziției. Misiunea de a extirpa acest flagel este una ușoară, a venit vremea ca omenirea să scape de antisemitism.

Citirea astăzi a acestor rînduri poate provoca zîmbete, fie ele și amare. Fraza din final poate duce la concluzia că rabinul Rosen era un naiv. Dar el era departe de a fi naiv, ca supraviețuitor al regimului fascist – antisemit pe față și genocidar – și al celui comunist – antisemit mascat și discriminator față de evrei pe diferite căi.

În România ultimilor 30 de ani antisemitismul nu doar că nu a dispărut, dar în anumite privințe s-a amplificat față de perioada comunistă cînd era folosit de regim în scopuri de manipulare.

În perioada libertății de exprimare și mai ales a internetului, manifestările de antisemitism au devenit zilnice și e suficient să te uiți la comentariile din subsolul articolelor care se referă la evrei sau în grupurile românești pe Facebook de orice fel, unde termenul „jidan” și derivatele sale se găsesc din abundență.

Menționarea Holocaustului irită

M-am obișnuit ca la articolele pe care le-am publicat despre Holocaustul din România majoritatea comentariilor să fie negative, unele de un antisemitism feroce.

pc2 jpg jpeg

                      Foto: evrei din Basarabia deportați de soldați români în 1941 (Yad Vashem)

Menționarea în special a Holocaustului din România provoacă o reacție de iritare, uneori vehementă, inclusiv din partea unor tineri care probabil n-au cunoscut niciun evreu în viața lor. De multe ori reacțiile de iritare iau forma whataboutism-ului: dar despre crimele comuniste (de care s-ar face vinovați evreii) de ce nu scrieți nimic? De parcă orice articol ar trebui să includă toată istoria omenirii.

Nu mai spun că toate aceste reacții denotă o totală lipsă de empatie față de victimele Holocaustului și urmașii lor, ceea ce nu este de mirare într-o țară în care, după 50 de ani de dictaturi fasciste și comuniste și 30 de ani de democrație butaforică, o mare parte a populației a pierdut total simțul solidarității, iar empatia este o mare necunoscută.

A fost nevoie de o comisie internațională condusă de reputatul Elie Wiesel, supraviețuitor al lagărului de exterminare de la Auschwitz și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, pentru ca statul român să recunoască în 2004 – la 15 ani după căderea regimului comunist – responsabilitatea regimului Antonescu în moartea a 280–380 de mii de evrei și 11 mii de romi în perioada 1940–1944.

Prevăd reacția whatabout-iștilor: dar comunismul? Păi pentru un raport despre crimele regimului comunist au mai trebuit să treacă alți doi ani pînă cînd o altă comisie condusă tot de un om din afara României – Vladimir Tismăneanu – l-a publicat. Aștept bineînțeles reacțiile antisemiților care să se lege de originea etnică profesorului Tismăneanu.

Revenind la Raportul Comisiei Wiesel, acesta a recomandat predarea în școli a istoriei Holocaustului din România, dar rezultatul este palid. Un sondaj din 2015 arăta că doar un român din trei a auzit despre Holocaustul din România, iar imaginea lui Ion Antonescu era relativ pozitivă.

Revenind la internet, aici negarea Holocaustului și apologia lui Antonescu apar nestingherit, în pofida Ordonanței de Urgență 31/2002 care incriminează ambele atitudini ca și propaganda legionară. Acest act normativ a avut un efect minor în cei 18 ani de la emiterea sa de către guvernul Adrian Năstase, în perioada în care România era candidată la aderare la NATO și Uniunea Europeană, fiind arareori pus în aplicare.

Antisemitismul – fenomen global

Dar antisemitismul nu este persistent doar în România, țară cu o tradiție democratică mai degrabă firavă, ci și în țări cu o democrație consolidată.

pc3 jpg jpeg

           Foto: La Pittsburgh, SUA, 11 evrei au fost uciși într-un atac terorist în 2018 (Post-Gazette)

Un recent sondaj arăta că 45% dintre britanici sînt de acord cu cel puțin un clișeu antisemit, iar numărul evreilor care consideră că au un viitor în Marea Britanie a scăzut la 53%.

Atacuri antisemite violente au avut loc în ultimii ani în Statele Unite, Franța, Belgia, Germania și în alte state cu democrație liberală, în timp ce în lumea musulmană ostilitatea populară față de evrei, adeseori ațîțată în scopuri diversioniste de liderii politici, rămîne o constantă, iar recenta normalizare a relațiilor dintre Israel și patru state arabe cu regimuri autoritare pare mai degrabă un rezultat al intereselor strategice comune împotriva unui inamic comun – Iranul, decît al unei schimbări fundamentale de atitudine față de Israel.

Și pentru că am menționat Israelul, trebuie să mai spun că adeseori antisemitismul își face azi apariția în mod mascat, mai ales în mediile universitare și cele de stînga, sub forma anti-sionismului, în mod practic prin culpabilizarea evreilor, oriunde s-ar afla în lume, pentru acțiunile statului Israel.

Nu o dată la articole despre Holocaustul din România am primit replica: dar evreii ce fac cu palestinienii?

În sfîrșit, pandemia de coronavirus a exacerbat și mai mult antisemitismul: evreii sînt un țap ispășitor ideal, în Evul Mediu otrăveau fîntînile și răspîndeau ciuma, acum sînt responsabili de covid, iar vaccinurile Pfizer și Moderna nu sînt altceva decît conspirații evreiești pentru zombificarea populației, cu ajutorul mediatic al unor Mark Zuckerberg și George Soros.

Antisemitismul e vechi de mii de ani: e pomenit în Biblie pe vremea Egiptului și a Persiei Antice și a luat forme genocidare în diferite locuri și în diferite secole, culminînd cu Europa secolului XX. În secolul XXI nici nu mai e nevoie de evrei pentru ca antisemitismul să existe: exemplele unor țări ca Polonia sau România sînt elocvente.

Așa încît, iertați-mi scepticismul: părerea mea este că antisemitismul nu poate fi eradicat.

Petru Clej este jurnalist, corespondent RFI România la Londra.

Foto (sus): cadavre de evrei la morgă după Pogromul legionar din 1941 (Wikipedia)

p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.

Adevarul.ro

image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.