Unele mame plîng ușor

13 decembrie 2020
Unele mame plîng ușor jpeg

„Unele mame plîng ușor din orice, mai ales cele care își poartă sufletul mare pe dinafară, ca pe un veșmînt…”

”Veșmînt?”

„Ca pe o haină…”

”Făcută în casă…”

”Da, chiar așa, ca pe o haină făcută în casă.”

(prietena mea, Bobițu’)

Nu mi-am văzut niciodată mama plîngînd. Și cred că nici fiul meu nu m-a văzut pe mine vreodată. Nu înainte. Genul de femeie puternică, care își ascunde sentimentele. Așa am fost educată să fiu. Găsește soluția. Caută, descurcă-te. Mereu cu un zîmbet pe față, cu voie bună. Eficientă, pragmatică. Eu, o romantică prin definiție.

Îmi aduc aminte cît de emotivă am fost în toată copilăria și adolescența mea. Plîngeam din orice. Pînă am învățat să n-o mai fac. Emoțiile au fost adunate cu grijă și ascunse adînc, foarte adînc. De atunci nu am mai purtat niciodată veșminte făcute în casă. Doar polistiren și plastic și mască de fier. Geamăn peste geamăn. Zîmbetul echilibrat a fost arborat pe figură, ca un steag de neatîrnare. Uite ce bine mă descurc! Nu am nevoie de ajutorul nimănui. Sînt un stat independent și de sine stătător. Lumea a început să creadă. Că judecata mea e impecabilă, de o raționalitate ieșită din comun. Să vină la mine după sfaturi. Ba chiar am început să cred și eu. Că sînt cel mai coerent și imparțial om de pe planetă. Nici nu mai eram femeie, eram logică pură. Masca devenise atît de bună, atît de completă, încît mă modelam după ea, credeam că sînt ea. La urma urmelor, era un Protector foarte bun. Eram mîndră de Protectorul meu și de mine însămi. 

Dar emoțiile s-au adunat și s-au tot adunat. Și-au văzut de viața lor proprie, separat de a mea. Au stat acolo, ascunse în spatele porților uriașe de beton armat și s-au umflat și tot umflat pînă cînd pîrîiașele de emoții curgătoare au răzbătut prin șanțuri săpate pe sub armamentul greoi, m-au sabotat cu nesimțire și plăcere răzbunătoare, au curs și au tot curs, pînă au aruncat în aer barajele și au spulberat orice urmă de protecție. Și atunci am plîns și am tot plîns. Apoi am rîs. Și nu mă mai puteam opri. 

Tot ce am strîns, ca avarul cel mai avar, emoții de zeci de ani m-au săpat pe dinăuntru, m-au sculptat ca pe o statuie de sare plină ochi de labirinturi fragile, topite și contopite în rîuri de lacrimi și dor. S-au apropiat de masca mea zîmbăreață și sigură pe ea și i-au șters contururile, au distrus-o de dinăuntru spre în afară. Au sabotat-o. Picătura chinezească căzînd mereu în același loc și încercînd să respire, să tragă adînc aer în piept. Din mijlocul mormanului de piatră. Întîi a apărut efectul de ceață și zîmbetul din colțul gurii s-a aburit, odată cu cel din colțul ochilor. Încă o maree, două și masca a început să se dizolve. Apoi efectul domino. Lăsîndu-mă, încetul cu încetul, complet descoperită, eu cu mine însămi, fabricată în casă, cu propriile mele mîini, de propriile mele tristeți și bucurii. Dezvelită în ploaie și în lumina arzătoare a soarelui. Dar atît de liberă. 

Oh, ce libertate! Toată iubirea mea copleșitoare liberă să dănțuiască vesel pe tot cuprinsul lumii, avîntată în bucurii și în dărnicii de neimaginat vreodată. Parcă aș fi la o nuntă evreiască, dănțuind mai mult decît fericită, liberă de inhibiții, cu ființa mea de ceară  fluturîndu-și mîinile spre cer și țopăind cît de bine și de înalt poate. Plină de ridicol în haine colorate, cu mărgele fluturătoare, roz, galbene, portocalii și verzi, cu părul împletit în codițe turbate. Complet irațională. Eu și iubirea mea uriașă care a săpat șanțuri-tranșee prin mine și a luptat pe viață și pe moarte cu Protectorul-mască. A luptat pentru supraviețuire, pentru libertate, pentru puterea de a dansa în văzul lumii. Irațională și fericită. Ilogică cu nerușinare și seninătate. Iubirea mea, emoție pură. Care a biruit. Și m-a redat pe mine mie însămi. Iubirea mea neînfricată care nu se mai teme de nimic, nu mai are nevoie de protecție, care a luptat și a izbîndit. Care nu cere nimic. Doar să existe pur și simplu. Nu în temniță de beton, ci dănțuind prin lume. Strigînd sus și tare că iubirea este îndelung răbdătoare, acoperă totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Suferă și poate să danseze mai departe. Cu o bucurie dincolo de limite. Nu limitează, nu poartă măști, nu construiește închisori. Nu poate trăi în  închisoare, cum nici o ciocîrlie frumos cîntătoare nu poate. 

O perioadă am umblat prin lume cu masca șiroindu-mi pe față, ca un clovn ce a rîs și a plîns totodată, cu machiajul prelins alungit în dîre alb-colorate. Dar apoi m-am aplecat și mi-am clătit ochii în izvorul de lacrimi ce nu contenea să răsară și mi-am simțit fața frumoasă și curată, luminoasă ca niciodată în fragilitatea ei inocentă. Acum port doar haine făcute în casă, ușurele, prea ușurele în fața frigului pătrunzător al iernii. Dar îmi place frigul. Dogoarea dinăuntrul meu îmi aduce broboane de sudoare pe frunte și pe inimă, așa că îmi place frigul. Nu-mi mai pasă de el. Nu mai vreau nici un fel de protecție. Nici măcar o picătură, nici măcar un fulg. Nici măcar un zîmbet pictat pe figură. Vreau să umblu de colo pînă colo cu inima dezvelită, roșie și palpitînd-pulsînd încă atît de puternic sub pînza ușoară de lacrimi, pînză țesută în războaie, pînză făcută în casă.

Unele mame plîng ușor. Căci umblă cu sufletul la vedere. Eu nu am făcut parte dintre ele. Eu mi-am adunat fiecare lacrimă ca un avar, am pus-o frumos pe rafturi și pe frunze, picătură cu picătură, zeci de ani, pînă au pornit ploile și torentele și rîurile care m-au dărîmat și eliberat. Acum umblu și eu cu sufletul la vedere. Complet neechilibrată, în dezechilibru fragil, gata să mă topesc la următoarele ploi, gata să mă prăbușesc de pe sîrma subțire ce tremură deasupra hăului lumii. Dansînd de bucurie. Atît de liberă, atît de fără teamă.

Atît de imperfectă.

Foto: flickr.com

23 JPG
Halloween cu veselie
Ar fi fost simpatic să mă fotografiez zîmbind lîngă dovleacul cioplit, cel ales de Iris. Păream frați.
20231026 111623 jpg
O cronotopie atonită
Cînd ai mers ultima dată prin codru, pe jos, în susul unui izvor, fără să aștepți să mai treci vreo punte, lăsînd lumea și ale ei pe malul celălalt?
image png
Umbra morții peste Israel
Unde am greșit? Căci undeva s-a greșit grav.
image png
Scurte observații despre șampania făcută sifon pornind de la unele „Pagini bizare” de Cosmin Ciotloș, din Dilema veche, nr. 1015, septembrie 2023
Urmuz nu era menșevic, mai degrabă nu era îndrăgostit de Lizica Codreanu, mai degrabă nu citea/ cita din Fundoianu etc. etc.
20230505 112507 jpg
După treizeci de ani. Orașul de pe Bega
Ca tot românul însetat de cultură în anul de grație 2023, am pornit-o și eu, acum o săptămînă, către orașul culturii europene, Timișoara.
Présidence Française du Conseil de l'Union Européenne 2022  The French Presidency of the council of the European Union 2022    51827990636 jpg
Merită semnat „Manifestul pentru pace”?
Manifestul va duce la discuții aprinse în Bundestag și se va lăsa cu urmări politice greu de prevăzut în economia de război a politicii interne germane.
index jpeg 3 webp
Interceptări în numele „adevărului“?
Cazul de la Frăsinei, cu finalul acesta mi-a lăsat un gust amar. Gustul înfrîngerii asupra rostului la care sîntem chemați, fiecare din noi.
IMoroianu jpg
De Crăciun, fii mai bun!
Reflectăm imagini de Narciși îndrăgostiți și înduioșați de propria mortalitate de care Isus sărbătoritul este dator să ne izbăvească
Last photo before the game with Gheorghe Hagi jpg
Hagi vs. Mutu sau despre respectul datorat adversarului
Apoi, cu politica speculativă a lui „dacă” şi a lui „poate”, atît de dragă mioriticului, nu vom ajunge nicăieri.
640px British museum greatcourt jpg
Activismul anti-petrol în muzeele europene
Marile companii petroliere au căutat, de-a lungul timpului, să-și asocieze imaginea cu acțiuni caritabile, dar mai ales cu instituții culturale.
AV jpg
Din nou despre claritatea morală
Pretenția „clarității morale” se întemeiază nu doar pe o logică bivalentă, ci și pe principiul terțului exclus (pe care bivalența singură nu-l presupune).
George Cornila jpeg
O preascurtă istorie a vergeturilor
Perfecțiunea rămîne o iluzie pentru că este redefinită o dată la cîțiva ani.
Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
O voce emblematică a radioului jpeg
O voce emblematică a radioului
Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.

Parteneri

image png
Mituri despre dușul zilnic. Cât de mult ne afectează cu adevărat pielea
În timp ce unii experți consideră că dușul zilnic este mai mult un obicei social decât o necesitate reală, alții susțin că frecvența spălării nu se corelează cu creșterea uscăciunii pielii.
image jpeg
Aisberg Groenlanda FOTO Shutterstock
„Bomba radioactivă” îngropată sub gheața Groenlandei. Provocarea ecologică pe care SUA ar trebui să o rezolve
Groenlanda ascunde sub gheață un „secret radioactiv”, iar americanii, dacă ar anexa insula, ar avea de-a face cu o uriașă problemă de mediu pe care tot ei au creat-o în urmă cu mulți ani.
buncare Norvegia foto X
Norvegia își reactivează două buncăre, în contextul tensiunilor cu Rusia
Norvegia reintroduce în uz două dintre cele mai emblematice baze subterane ale sale, în contextul escaladării conflictului din Ucraina și al creșterii tensiunilor cu Rusia.
banner catalin bordea png
Din ce făcea bani Cătălin Bordea când era elev la liceu: „Făceam trafic cu sfinți”
Cătălin Bordea și-a deschis sufletul în fața celor de acasă și a făcut dezvăluiri uimitoare despre perioada în care se afla în liceu. Provine dintr-o familie modestă și încă de la vârste fragede a învățat să își câștige fiecare bănuț.
Tanar copil adolescent catuse arestat FOTO Shutterstock jpg
Bărbat arestat după ce a lovit doi jandarmi şi a încălcat ordinul de protecţie față de concubina sa
Un bărbat din județul Cluj a fost arestat preventiv luni, 31 martie, după ce a agresat doi jandarmi şi a încălcat ordinul de protecţie prin care nu avea voie să se apropie de partenera sa şi de locuinţa acesteia.
12936218 jpg
„Visul lui Putin de a ajunge la Odesa s-ar putea nărui”. Un expert rus analizează scenariul unei ofensive rusești asupra Zaporojie
Armata rusă ar avea posibilitatea „să avanseze” în direcţia Odesei doar în scenariul în care forţele ruse ar reuşi să captureze regiunea Zaporojie, a apreciat expertul militar independent rus Iuri Fiodorov, membru al Asociaţiei de studii internaţionale din Cehia.
Banner Cornelia Patrichi
Cornel Patrichi ar fi împlinit 81 de ani. Soția lui a revenit din Italia: „Mi-e dor să râd și mă cert cu el.” De ce ea ține un ardei iute în geantă?
Cornel Patrichi ar fi împlinit 81 de ani. Cornelia Patrichi face dezvăluiri: „Mi-e dor să râd și să mă cert cu el!”
image png
Oana Roman, adevărul despre greutatea sa. Cum le răspunde răutăcioșilor: „N-am atins 100 de kilograme”
Oana Roman rupe tăcerea și vorbește despre perioada în care s-a confruntat cu kilogramele în plus. Fiica lui Petre Roman mărturisește faptul că mereu s-a simțit bine în pielea ei, s-a plăcut și, chiar dacă a fost mereu victima bullying-ului în mediul online, mărturisește că nu a suferit niciodată de