Unele mame plîng ușor

13 decembrie 2020
Unele mame plîng ușor jpeg

„Unele mame plîng ușor din orice, mai ales cele care își poartă sufletul mare pe dinafară, ca pe un veșmînt…”

”Veșmînt?”

„Ca pe o haină…”

”Făcută în casă…”

”Da, chiar așa, ca pe o haină făcută în casă.”

(prietena mea, Bobițu’)

Nu mi-am văzut niciodată mama plîngînd. Și cred că nici fiul meu nu m-a văzut pe mine vreodată. Nu înainte. Genul de femeie puternică, care își ascunde sentimentele. Așa am fost educată să fiu. Găsește soluția. Caută, descurcă-te. Mereu cu un zîmbet pe față, cu voie bună. Eficientă, pragmatică. Eu, o romantică prin definiție.

Îmi aduc aminte cît de emotivă am fost în toată copilăria și adolescența mea. Plîngeam din orice. Pînă am învățat să n-o mai fac. Emoțiile au fost adunate cu grijă și ascunse adînc, foarte adînc. De atunci nu am mai purtat niciodată veșminte făcute în casă. Doar polistiren și plastic și mască de fier. Geamăn peste geamăn. Zîmbetul echilibrat a fost arborat pe figură, ca un steag de neatîrnare. Uite ce bine mă descurc! Nu am nevoie de ajutorul nimănui. Sînt un stat independent și de sine stătător. Lumea a început să creadă. Că judecata mea e impecabilă, de o raționalitate ieșită din comun. Să vină la mine după sfaturi. Ba chiar am început să cred și eu. Că sînt cel mai coerent și imparțial om de pe planetă. Nici nu mai eram femeie, eram logică pură. Masca devenise atît de bună, atît de completă, încît mă modelam după ea, credeam că sînt ea. La urma urmelor, era un Protector foarte bun. Eram mîndră de Protectorul meu și de mine însămi. 

Dar emoțiile s-au adunat și s-au tot adunat. Și-au văzut de viața lor proprie, separat de a mea. Au stat acolo, ascunse în spatele porților uriașe de beton armat și s-au umflat și tot umflat pînă cînd pîrîiașele de emoții curgătoare au răzbătut prin șanțuri săpate pe sub armamentul greoi, m-au sabotat cu nesimțire și plăcere răzbunătoare, au curs și au tot curs, pînă au aruncat în aer barajele și au spulberat orice urmă de protecție. Și atunci am plîns și am tot plîns. Apoi am rîs. Și nu mă mai puteam opri. 

Tot ce am strîns, ca avarul cel mai avar, emoții de zeci de ani m-au săpat pe dinăuntru, m-au sculptat ca pe o statuie de sare plină ochi de labirinturi fragile, topite și contopite în rîuri de lacrimi și dor. S-au apropiat de masca mea zîmbăreață și sigură pe ea și i-au șters contururile, au distrus-o de dinăuntru spre în afară. Au sabotat-o. Picătura chinezească căzînd mereu în același loc și încercînd să respire, să tragă adînc aer în piept. Din mijlocul mormanului de piatră. Întîi a apărut efectul de ceață și zîmbetul din colțul gurii s-a aburit, odată cu cel din colțul ochilor. Încă o maree, două și masca a început să se dizolve. Apoi efectul domino. Lăsîndu-mă, încetul cu încetul, complet descoperită, eu cu mine însămi, fabricată în casă, cu propriile mele mîini, de propriile mele tristeți și bucurii. Dezvelită în ploaie și în lumina arzătoare a soarelui. Dar atît de liberă. 

Oh, ce libertate! Toată iubirea mea copleșitoare liberă să dănțuiască vesel pe tot cuprinsul lumii, avîntată în bucurii și în dărnicii de neimaginat vreodată. Parcă aș fi la o nuntă evreiască, dănțuind mai mult decît fericită, liberă de inhibiții, cu ființa mea de ceară  fluturîndu-și mîinile spre cer și țopăind cît de bine și de înalt poate. Plină de ridicol în haine colorate, cu mărgele fluturătoare, roz, galbene, portocalii și verzi, cu părul împletit în codițe turbate. Complet irațională. Eu și iubirea mea uriașă care a săpat șanțuri-tranșee prin mine și a luptat pe viață și pe moarte cu Protectorul-mască. A luptat pentru supraviețuire, pentru libertate, pentru puterea de a dansa în văzul lumii. Irațională și fericită. Ilogică cu nerușinare și seninătate. Iubirea mea, emoție pură. Care a biruit. Și m-a redat pe mine mie însămi. Iubirea mea neînfricată care nu se mai teme de nimic, nu mai are nevoie de protecție, care a luptat și a izbîndit. Care nu cere nimic. Doar să existe pur și simplu. Nu în temniță de beton, ci dănțuind prin lume. Strigînd sus și tare că iubirea este îndelung răbdătoare, acoperă totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Suferă și poate să danseze mai departe. Cu o bucurie dincolo de limite. Nu limitează, nu poartă măști, nu construiește închisori. Nu poate trăi în  închisoare, cum nici o ciocîrlie frumos cîntătoare nu poate. 

O perioadă am umblat prin lume cu masca șiroindu-mi pe față, ca un clovn ce a rîs și a plîns totodată, cu machiajul prelins alungit în dîre alb-colorate. Dar apoi m-am aplecat și mi-am clătit ochii în izvorul de lacrimi ce nu contenea să răsară și mi-am simțit fața frumoasă și curată, luminoasă ca niciodată în fragilitatea ei inocentă. Acum port doar haine făcute în casă, ușurele, prea ușurele în fața frigului pătrunzător al iernii. Dar îmi place frigul. Dogoarea dinăuntrul meu îmi aduce broboane de sudoare pe frunte și pe inimă, așa că îmi place frigul. Nu-mi mai pasă de el. Nu mai vreau nici un fel de protecție. Nici măcar o picătură, nici măcar un fulg. Nici măcar un zîmbet pictat pe figură. Vreau să umblu de colo pînă colo cu inima dezvelită, roșie și palpitînd-pulsînd încă atît de puternic sub pînza ușoară de lacrimi, pînză țesută în războaie, pînză făcută în casă.

Unele mame plîng ușor. Căci umblă cu sufletul la vedere. Eu nu am făcut parte dintre ele. Eu mi-am adunat fiecare lacrimă ca un avar, am pus-o frumos pe rafturi și pe frunze, picătură cu picătură, zeci de ani, pînă au pornit ploile și torentele și rîurile care m-au dărîmat și eliberat. Acum umblu și eu cu sufletul la vedere. Complet neechilibrată, în dezechilibru fragil, gata să mă topesc la următoarele ploi, gata să mă prăbușesc de pe sîrma subțire ce tremură deasupra hăului lumii. Dansînd de bucurie. Atît de liberă, atît de fără teamă.

Atît de imperfectă.

Foto: flickr.com

23 JPG
Halloween cu veselie
Ar fi fost simpatic să mă fotografiez zîmbind lîngă dovleacul cioplit, cel ales de Iris. Păream frați.
20231026 111623 jpg
O cronotopie atonită
Cînd ai mers ultima dată prin codru, pe jos, în susul unui izvor, fără să aștepți să mai treci vreo punte, lăsînd lumea și ale ei pe malul celălalt?
image png
Umbra morții peste Israel
Unde am greșit? Căci undeva s-a greșit grav.
image png
Scurte observații despre șampania făcută sifon pornind de la unele „Pagini bizare” de Cosmin Ciotloș, din Dilema veche, nr. 1015, septembrie 2023
Urmuz nu era menșevic, mai degrabă nu era îndrăgostit de Lizica Codreanu, mai degrabă nu citea/ cita din Fundoianu etc. etc.
20230505 112507 jpg
După treizeci de ani. Orașul de pe Bega
Ca tot românul însetat de cultură în anul de grație 2023, am pornit-o și eu, acum o săptămînă, către orașul culturii europene, Timișoara.
Présidence Française du Conseil de l'Union Européenne 2022  The French Presidency of the council of the European Union 2022    51827990636 jpg
Merită semnat „Manifestul pentru pace”?
Manifestul va duce la discuții aprinse în Bundestag și se va lăsa cu urmări politice greu de prevăzut în economia de război a politicii interne germane.
index jpeg 3 webp
Interceptări în numele „adevărului“?
Cazul de la Frăsinei, cu finalul acesta mi-a lăsat un gust amar. Gustul înfrîngerii asupra rostului la care sîntem chemați, fiecare din noi.
IMoroianu jpg
De Crăciun, fii mai bun!
Reflectăm imagini de Narciși îndrăgostiți și înduioșați de propria mortalitate de care Isus sărbătoritul este dator să ne izbăvească
Last photo before the game with Gheorghe Hagi jpg
Hagi vs. Mutu sau despre respectul datorat adversarului
Apoi, cu politica speculativă a lui „dacă” şi a lui „poate”, atît de dragă mioriticului, nu vom ajunge nicăieri.
640px British museum greatcourt jpg
Activismul anti-petrol în muzeele europene
Marile companii petroliere au căutat, de-a lungul timpului, să-și asocieze imaginea cu acțiuni caritabile, dar mai ales cu instituții culturale.
AV jpg
Din nou despre claritatea morală
Pretenția „clarității morale” se întemeiază nu doar pe o logică bivalentă, ci și pe principiul terțului exclus (pe care bivalența singură nu-l presupune).
George Cornila jpeg
O preascurtă istorie a vergeturilor
Perfecțiunea rămîne o iluzie pentru că este redefinită o dată la cîțiva ani.
Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
O voce emblematică a radioului jpeg
O voce emblematică a radioului
Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.

Parteneri

banner Carmen Grebenișan
Dixville Notch vote jpg
Singurul loc din America unde s-a votat la miezul nopții. Pe cine au votat cei șase locuitori, despre care se spune că dau președintele
Dixville Notch, din statul New Hampshire este primul loc din America unde deja s-a votat. Urnele au fost deschise la miezul nopții, conform unei vechi tradiții,
masini distruse incendiu Glasul Aradului jpeg
Dezastru într-o parcare: Patru mașini, distruse complet de un incendiu. Flăcările s-au extins la alte patru şi la faţada unui bloc
Patru autoturisme aflate într-o parcare din municipiul Arad au ars în totalitate în urma unui incendiu izbucnit la una dintre mașini, marţi dimineaţă. Flăcările s-au extins la alte patru autovehicule, dar și la faţada blocului din apropiere.
Alegeri prezidentiale SUA vot 3 noiembrie 2020 FOTO Profimedia
Cum este asigurată securitatea la centrele de votare din SUA: Drone, geamuri antiglonţ şi un buton de panică. „Nu am mai văzut aşa ceva“
După una dintre cele mai violente campanii din istoria Statelor Unite ale Americii, cele 50 de state ale ţării şi-au întărit securitatea la centrele de votare pentru a garanta că alegerile din 5 noiembrie au loc în siguranţă
covid jpg
402 cazuri noi de COVID-19 în ultima săptămână, urmate de 6 decese
Potrivit Institutului Național de Sănătate Publică, între 28 octombrie și 3 noiembrie, au fost confirmate 402 cazuri noi de COVID-19, ceea ce reprezintă o scădere semnificativă comparativ cu săptămâna anterioară.
Neymar facebook jpeg
Neymar, „pacientul“ plătit regește de arabi: s-a „rupt“ din nou, dar va continua să-și ia salariul colosal
Starul celor de la Al-Hilal Riad mai mult a stat pe tușă, de când a ajuns în Asia.
elevi la calculator
Când vor primi elevii și studenții banii pentru calculatoare. Noul calendar al plăților
Elevii și studenții care au depus cerere pentru a primi bani de calculatoare vor intra în posesia bonurilor valorice până în data de 12 noiembrie, asta după ce calendarul plăților a fost modificat. Este vorba despre 200 de euro.
Betoane FOTO PROTV jpg
„Betoane”, un nou serial VOYO Original. Comedia plină de nostalgie este „o idee locală românească”
PRO TV anunță un nou serial VOYO Original, „Betoane”, o comedie care promite să aducă nostalgia vremurilor în care vecinii formau o comunitate, despre oameni care, în ciuda încercărilor la care sunt supuși, nu-și pierd umorul si creativitatea.
actori pe covorul roșu  foto   Shutterstock jpg
„Viața e o povară!” Ce mare actor de la Hollywood a spus asta?
La aproape 70 de ani, vedeta americană susține că vârsta de 35 de ani e cea mai dificilă în viața unui om. Ce spune el că se întâmplă atunci cu corpul uman?