Un simplu apel la supraviețuire

Roxana NISTEA
7 iulie 2020
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg

Jurnal de pandemie, zi de numărătoare 157. Omenirea de o parte, coronavirusul (SARS COV 2) de alta. Ne-a luat o grămadă de timp să lămurim beligeranții: virusul e de o parte și sofisticații umani de partea cealaltă. Nu e o luptă între oameni, deși depinde de deciziile lor. El e virusul mic, cu un singur fel de acid nucleic (ARN), deștepții de noi sîntem mamifere cu ADN și cu ARN. Virusului i se cam rupe de acizii nucleici și de inteligența noastră de specie. Virusul știe una și bună: să se înmulțească. Fiind așa de mic nu poate decît să folosească altă specie pentru propria înmulțire. Uneori omoară specia gazdă, dar, cel mai adesea, numai o folosește pe-ntru hrană și înmulțire. E cineva lezat? Cum îndrăznește virusul să ne folosească drept hrană? Adică prăpăditul de virus ne folosește așa, direct? Nu ne manipulează? Nu ne păcălește cumva? Doar ne folosește ca suport vital? Da. Simplu și direct. Noi, deștepții de noi, oamenii, știm acum multe despre virus. Virușii sînt atît de mici încît nu se văd cu microscopul optic. Mici, insidioși și eventual letali. Virușii de calculator au fost denumiți după omonimii lor din lumea vie, nu invers.

Istoric vorbind, fiecare epidemie a dat impuls medicinei. Impulsul a fost dat chiar dacă oamenii nu își vedeau adversarul. Întotdeauna, însă, oamenii au respectat adversarul letal.

Unde sîntem azi cu pandemia? Sîntem în faza „scapă cine poate”, tradus prin termenul tehnic de „răspîndire comunitară”. Știm multe despre acest coronavirus, totuși, sîntem cumva prinși în capcană. De ce? Mai bine să întreb: de cine?

Răspuns:
1. Nu avem (încă) tratament care să omoare virusul. Da, laboratoare mari lucrează și oameni deștepți lucrează.
2. Nu avem vaccin (încă). Da, e valabil enunțul de la punctul 1, cu cercetătorii.
3. Virusul este în comunități, nu îl mai putem ține afară.
4. Capcane umane: judecățile noastre.

Insist asupra ultimului punct. Pandemia impune o gîndire la nivel global. Avem ocazia să asistăm la ceea ce se întîmplă în majoritatea țărilor. Ia să vedem specificul național!

Românii duc în spate povară grea: comunismul cu crimele sale, cu frigul, cu foamea, cu teroarea, cu delațiunea, dar mai ales cu pierderea încrederii în oameni. Cum să mai ai încredere în oameni cînd știi de ce sînt în stare? În cine să avem încredere? Criticăm tot, dar tot, tot! Facem asta pe ton ultimativ, de cunoscători supremi ai regulilor universului. Virusul ne dă o lecție de umilință. Nu știm tot, nu putem tot, nu merităm tot.

Marea dezamăgire vine desigur de unde speranța era mare. Speram ca românii să nu aibă nevoie de prea mulți morți ca să înțeleagă ce se petrece. Am greșit. Unii oameni nu înțeleg decît atunci cînd sînt loviți personal. Avocatul Poporului numește „tortură” carantina, libertatea și sănătatea par noțiuni abstracte și pentru Curtea Constituțională, politicienii aflați la putere arată mereu că lupta politică e mai importantă decît sănătatea românilor, amenzile date pentru cei ce nu respectă izolarea sînt contestabile, majoritatea jurnaliștilor sînt experți în pandemia covid. Românul de rînd e expert, dar nu orice fel de expert, e un expert revendicativ, supărat, cu păreri ferm documentate (din TV sau de pe scara blocului), gata să urască și să-și ceară dreptul la sănătate. Sănătatea ar fi ceva „drept” constituțional pentru care nu trebuie să facem nimic, doar să îl cerem cu voce puternică. Expertul nostru e gata de orice, mai puțin de a da credit celor care zic că virusul ăsta e mortal. Acceptă oarecum că există virusul, „totuși există”, dar nu e chiar așa, e altfel. Din cauza asta nici nu poartă mască și îi disprețuiește pe cei ce poartă mască. Mai avem varianta de expert, de regulă feminin, care „nu suportă” masca, „se sufocă cu masca” sau „face alergie la mască”.

Pacienții pozitivi covid vor putea să stea acasă, să își poarte singuri de grijă, să le poarte de grijă celor din comunitatea în care locuiesc. Vor sta izolați la domiciliu? Izolați de familia lor? Vor avea grijă să nu răspîndească covid?

Peste 60% dintre cei ce au virusul în căile respiratorii sînt asimptomatici, dar răspîndesc boala. Vă rog pe toți să vă gîndiți la asta! Vă rog să vă gîndiți la cei din jur! Purtați mască, evitați aglomerațiile, nu vă suflați în ceafă (nici în față), spălați mîinile! Rugămintea asta nu e ceva patetic, e un simplu apel la supraviețuire. Pandemia este în scenă și noi toți sîntem actori în piesa asta. Diferiți, dar toți avem rol principal. Dacă e dramă sau tragedie vom vedea la final. E posibil un final multiplu, dramă sau tragedie, în funcție de prestația actorilor.

Rămîneți sănătoși, oameni buni!

Dr. Roxana Nistea, medic primar boli infecţioase

Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
O voce emblematică a radioului jpeg
O voce emblematică a radioului
Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.
Declicul sinelui jpeg
Declicul sinelui
Se zice că doar în situații de criză, cînd simțim vuietul dezacordurilor, contradicțiilor (auto)impuse, se dă în vileag cu adevărat caracterul uman.
Ancora imparo jpeg
Ancora imparo
Nu există moment în care să nu învăț că frumusețea lumii e nesfîrșită și mereu străbătătoare prin neguri.
Un an mai tîrziu jpeg
Un an mai tîrziu
Cînd și cînd, mușcă frica asta din mine cu o foame care nu se mai potolește.
Nu mă îndoiesc jpeg
Nu mă îndoiesc
Nu poate exista frumusețe fără certitudine. Aleg pentru că pot să aleg, pot să nu mă îndoiesc.
A little older, a little more confused jpeg
A little older, a little more confused
Ieșirea din adolescență a coincis cu o destabilizare a terenului pe care mă aflam.
Jurnal de pandemie: 360 de zile jpeg
Jurnal de pandemie: 360 de zile
Dacă vom aștepta ca virusul să abandoneze lupta... putem aștepta pînă la sfîrșit.
Odisee de mamă jpeg
Odisee de mamă
Viața mea de mamă e în regim de „tocmai”.
Pus pe „silent” jpeg
Pus pe „silent”
Invidia, rîvnirea posesiilor celuilalt, clipelor trăite de el, care mereu le împing pe ale noastre în umbră, devenea inflaționară odată cu postarea pozelor de Revelion.
Dincolo de mîine jpeg
Dincolo de mîine
Cred că e timpul să ies din bucla temporală unde m-am ascuns.
Revoluția virtuală jpeg
Revoluția virtuală
Crăciunul, prin tradiție, este o sărbătoare cu un spor însemnat de intimitate.
Unele mame plîng ușor jpeg
Unele mame plîng ușor
Emoțiile au fost adunate cu grijă și ascunse adînc, foarte adînc.
Te iubesc jpeg
Te iubesc
O viață întreagă am tratat aceste cuvinte cu reverență și simț acut al tragediei cosmice.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.