Un an mai tîrziu

23 martie 2021
Un an mai tîrziu jpeg

Mi-am dat seama că nu mă asigurasem la traversare. Nu m-am uitat nici în stînga, nici în dreapta. Eram, e adevărat, pe trecerea de pietoni, doar pe trecere trec strada. Dar nu mă mai asigurasem înainte. Purtînd căștile-n urechi, ca-n fiecare ieșire din casă din ultimul an. Cum să nu te mai asiguri atunci cînd treci strada?! Ești o victimă sigură, știi, da? Știu. Sau am înțeles. Dar nu am mai ieșit din casă fără muzică-n căști în ultimul an. Și nu mi-am dat seama, decît în primăvara asta, că e posibil să mi se fi întîmplat nu doar o dată să nu mă asigur. Am, nu știu de ce, impresia (iluzia?) că, în spații deschise, foarte mari, muzica aia mă ferește de tot ce e urît sau deranjant. Ca și cum aș purta o permanentă carapace în care mă pot retrage atunci cînd mi-e frică.

Ăsta a fost al doilea moment care m-a îngrijorat puțin. Primul a fost atunci cînd, după o discuție la telefon, purtată pe stradă, în drumul meu spre casă, înainte de a-mi pune căștile la loc, am avut senzația că zgomotul orașului o să-mi spargă timpanele. Am avut impulsul de a-mi pune mîinile la urechi, ca să le-acopăr, să nu mai permit gălăgiei să pătrundă, să mă inunde. I-am zis unui prieten: băi, cred că am devenit puțin sălbatică. Reacția lui, naturală: Mai sălbatică?

Nu știu cîte frici, cîte angoase, cîte atacuri de panică am avut în ultimul an. Primele trei săptămîni de pandemie mi s-au părut un coșmar. Un coșmar incredibil de greu pentru ce putuse imaginația mea să curprindă pînă atunci. Ulterior, m-am acomodat. Am pictat enorm, ca o disperată. Pe suprafețe mari, pe care nu pictam înainte, experimentînd noi și noi tipuri de culori și texturi cărora înainte le spusesem un categoric „nu”. Azi îmi plac la nebunie și-mi doresc să pictez în fiecare zi mai mult. Tot ca o disperată, dar cu inegalabila plăcere a descoperirii, a noului, a greșelii și a reparării.

Putea să-mi fie mai rău. Mă uit în jur și, uneori, recunosc, mi-e rușine. Pentru că-mi dau seama că sînt oameni care-au suferit și încă suferă cumplit, care-au pierdut părinți, frați, iubiți. N-am pierdut pe nimeni. Mi-a fost și încă îmi este frică. Cînd și cînd, mușcă frica asta din mine cu o foame care nu se mai potolește. Frica de a nu pierde pe cine iubesc mai mult și mai mult.

Cred că sîntem la fel. Dar altfel. Aceiași, dar diferiți. Poate mai nervoși, poate mai relaxați atunci cînd ne gîndim că am putea să pierdem oricînd tot ce avem. Știu, asta se putea și înainte și tot așa, oricînd. Poate mai atenți, dar poate mai flămînzi să trăim tot ce n-am experimentat pînă acum. Poate cu mai multe frici, dar mult mai dispuși să ni le depășim. Un an mai tîrziu, oamenii de care eram apropiată îmi sînt și mai apropiați. Pe cei pe care îi iubeam, îi iubesc, azi, infinit mai mult. Dacă trag linie, îmi dau, totuși, seama că mi-e dor cu dureri de stomac să strîng în brațe, să țin de mînă, să mă lipesc de tot ce iubesc mai mult. Nu cred c-aș recunoaște asta cu voce tare, dar asta nu înseamnă că nu-mi e.

Foto: flickr

Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
O voce emblematică a radioului jpeg
O voce emblematică a radioului
Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.
Declicul sinelui jpeg
Declicul sinelui
Se zice că doar în situații de criză, cînd simțim vuietul dezacordurilor, contradicțiilor (auto)impuse, se dă în vileag cu adevărat caracterul uman.
Ancora imparo jpeg
Ancora imparo
Nu există moment în care să nu învăț că frumusețea lumii e nesfîrșită și mereu străbătătoare prin neguri.
Un an mai tîrziu jpeg
Un an mai tîrziu
Cînd și cînd, mușcă frica asta din mine cu o foame care nu se mai potolește.
Nu mă îndoiesc jpeg
Nu mă îndoiesc
Nu poate exista frumusețe fără certitudine. Aleg pentru că pot să aleg, pot să nu mă îndoiesc.
A little older, a little more confused jpeg
A little older, a little more confused
Ieșirea din adolescență a coincis cu o destabilizare a terenului pe care mă aflam.
Jurnal de pandemie: 360 de zile jpeg
Jurnal de pandemie: 360 de zile
Dacă vom aștepta ca virusul să abandoneze lupta... putem aștepta pînă la sfîrșit.
Odisee de mamă jpeg
Odisee de mamă
Viața mea de mamă e în regim de „tocmai”.
Pus pe „silent” jpeg
Pus pe „silent”
Invidia, rîvnirea posesiilor celuilalt, clipelor trăite de el, care mereu le împing pe ale noastre în umbră, devenea inflaționară odată cu postarea pozelor de Revelion.
Dincolo de mîine jpeg
Dincolo de mîine
Cred că e timpul să ies din bucla temporală unde m-am ascuns.
Revoluția virtuală jpeg
Revoluția virtuală
Crăciunul, prin tradiție, este o sărbătoare cu un spor însemnat de intimitate.
Unele mame plîng ușor jpeg
Unele mame plîng ușor
Emoțiile au fost adunate cu grijă și ascunse adînc, foarte adînc.
Te iubesc jpeg
Te iubesc
O viață întreagă am tratat aceste cuvinte cu reverență și simț acut al tragediei cosmice.

Adevarul.ro

image
Cum au ajuns romii în principatele române. Statistic, ei sunt mult mai numeroşi decât în orice ţară
De la plecarea lor din India, în urma certurilor dintre conducători, s-au despărţit în două ramuri, o parte îndreptându-se spre Nordul Africii, în timp ce partea cea mai consistentă a luat calea Europei.
image
Povestea nefardată a românului închis în China: „Stăteam într-o cuşcă cu gratii şi dormeam pe o pătură plină de sânge“
Marius Balo l-a căutat pe Dumnezeu la seminarul teologic din Cluj-Napoca, apoi la Academia de studii teologice „Sfântul Vladimir“ din New York, dar l-a găsit cu adevărat într-o celulă de 16 metri pătraţi din Shanghai. A petrecut opt ani în închisorile chinezeşti, timp în care a cunoscut iadul pe Pământ, însă acum consideră că toată experienţa a fost, de fapt, o binecuvântare.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.