Pus pe „silent”

Margareta HANEȘ
8 ianuarie 2021
Pus pe „silent” jpeg

Fără trîmbițe, petarde și șampanie, am alunecat lin în noul an, închipuindu-mi că îs pe un ghețuș, în stilul urării germane, Einen guten Rutsch ins neue Jahr. Alunecare lină în Noul An, zic ei, și ciocnesc un pahar de șampanie. Am ciocnit, dar nu am băut. În cazul meu, șampania cauzează o derapare ușoară pe gheață, o patinare mai puțin elegantă spre noul an. Bulbucii, meniți să se topească ca niște perle cristaline pe limbă, pișcă, iar gustul acidulat mă face să mă strîmb de fiecare dată. N-am vrut să alunec spre 2021 cu o față crispată, ochii semi-închiși, și buzele țuguiate, într-un sărut forțat.

De fapt, înainte de 45 î.Cr, cînd Iulius Cesar a introdus calendarul iulian, și 1 ianuarie a marcat începutul noului an, în cinstea lui Ianus, zeul roman cu două fețe, una privind spre trecut, cealaltă spre viitor, romanii făceau trecerea în noul an în martie, sub auspiciul lui Marte, zeul războiului, dar și un gardian agricol. Se sărbătorea fertilitatea primăverii, renașterea naturii, lumina. Noul an era obîrșia, punctul de pornire al muncii agricole, ce azi s-ar traduce în plănuire, în determinarea cu care stabilim rezoluțiile pentru anul ce urmează. O îndeletnicire ușoară, no stress. Inventivitatea cu care le setăm se volatilizează cu fiecare zi, dar dorința noastră de a le duce la capăt se mineralizează în neînduplecarea și rigorismul ei, devine o fosilă de care ne împiedicăm la fiecare abdicație ori clătinare a voinței.

Anul care a trecut, prin măsurile de restricție impuse, ne-a obligat să ne regîndim prioritățile, să ne redimensionăm sinele. Prieteniile adevărate au luat locul celor de conjunctură, familia a devenit fundamentală, aflată mereu în căușul preocupării, grijii noastre. Ajunul anului nou ne-a constrîns să ne esențializăm viața socială, să hotărîm cu cine merită să sărbătorim. Să răspundem la clasica întrebare: ce carte (adică prieten) ai lua cu tine pe o insulă pustie? Pentru că asta e viața noastră acum, o insulă. Eram înconjurați de ființe umane, vacarmul vieții, și, dintr-o dată, liniște, răzbate doar o șoaptă, un zumzet de voci, un freamăt de viață. Sîntem confuzi, mîhniți, demoralizați de lipsa alegerii. Mergem bîjbîind, în incertitudine. Tradiția budistă tibetană ne încurajează să ne retragem în singurătate, să ne transcendem mintea și să privim în adîncurile ei. Acum ar fi momentul propice. Doar că nu e și, de altfel, nici nu prea avem chef. De ce? Pentru că așa cum ar spune Heidegger, fără a fi întrebați, am fost aruncați în această lume, care este acum o insulă socială. Sîntem un pion în jocul hazardului.

Există însă un viciu care, în perioada asta, a căzut într-o stare letargică, într-un fel de inerție metafizică. Invidia, rîvnirea posesiilor celuilalt, clipelor trăite de el, care mereu le împing pe ale noastre în umbră, devenea inflaționară odată cu postarea pozelor de Revelion. Pixelii săreau vertiginos, și detaliile pozelor împreună cu ei. Observai machiajul perfect, hotelul scump, prietenii cool. De data asta, invidia a șomat. Cu toții sîntem parte a aceleiași lumi restrînse, mărginite de neprevăzut. Urările de an nou au fost însoțite de cîte o poză răzleață, pe ici și colo, preponderent din trecut, îmbibată de nostalgia călătoriilor. Madeleine-uri proustiene pe Facebook, Instagram, WhatsApp, cu un colorit variat. Dar statice, încremenite în momente dispărute, cînd totul era mai bine. Am dat like din solidaritate, fără să mai cădem în capcana de a pune în balanță lucrurile bune din viața celuilalt și lucrurile rele din viața noastră, și apoi să ne necăjim de ce existența noastră nu trage la cîntar. Am căutat similitudinile dintre noi, mai degrabă decît ceea ce ne desparte. Realitatea a devenit mai vie, imaginarul mai searbăd, mai decolorat. Poate că începem să conștientizăm acum ceea ce Betrand Russell ne-a zis, că, în cele din urmă, invidiem de fapt o născocire a imaginației noastre, ce ne distrage atenția de la plăcerile reale, care se află în imediatitatea noastră. Zicea că Napoleon l-a invidiat pe Cezar, Cezar pe Alexandru Macedon, iar acesta pe inexistentul Hercule.

Și așa, poate cu toții, din lipsă de comparație și secătuiți de imaginație, am alunecat mai ușor în noul an.

Sursa foto: flickr

23 JPG
Halloween cu veselie
Ar fi fost simpatic să mă fotografiez zîmbind lîngă dovleacul cioplit, cel ales de Iris. Păream frați.
20231026 111623 jpg
O cronotopie atonită
Cînd ai mers ultima dată prin codru, pe jos, în susul unui izvor, fără să aștepți să mai treci vreo punte, lăsînd lumea și ale ei pe malul celălalt?
image png
Umbra morții peste Israel
Unde am greșit? Căci undeva s-a greșit grav.
image png
Scurte observații despre șampania făcută sifon pornind de la unele „Pagini bizare” de Cosmin Ciotloș, din Dilema veche, nr. 1015, septembrie 2023
Urmuz nu era menșevic, mai degrabă nu era îndrăgostit de Lizica Codreanu, mai degrabă nu citea/ cita din Fundoianu etc. etc.
20230505 112507 jpg
După treizeci de ani. Orașul de pe Bega
Ca tot românul însetat de cultură în anul de grație 2023, am pornit-o și eu, acum o săptămînă, către orașul culturii europene, Timișoara.
Présidence Française du Conseil de l'Union Européenne 2022  The French Presidency of the council of the European Union 2022    51827990636 jpg
Merită semnat „Manifestul pentru pace”?
Manifestul va duce la discuții aprinse în Bundestag și se va lăsa cu urmări politice greu de prevăzut în economia de război a politicii interne germane.
index jpeg 3 webp
Interceptări în numele „adevărului“?
Cazul de la Frăsinei, cu finalul acesta mi-a lăsat un gust amar. Gustul înfrîngerii asupra rostului la care sîntem chemați, fiecare din noi.
IMoroianu jpg
De Crăciun, fii mai bun!
Reflectăm imagini de Narciși îndrăgostiți și înduioșați de propria mortalitate de care Isus sărbătoritul este dator să ne izbăvească
Last photo before the game with Gheorghe Hagi jpg
Hagi vs. Mutu sau despre respectul datorat adversarului
Apoi, cu politica speculativă a lui „dacă” şi a lui „poate”, atît de dragă mioriticului, nu vom ajunge nicăieri.
640px British museum greatcourt jpg
Activismul anti-petrol în muzeele europene
Marile companii petroliere au căutat, de-a lungul timpului, să-și asocieze imaginea cu acțiuni caritabile, dar mai ales cu instituții culturale.
AV jpg
Din nou despre claritatea morală
Pretenția „clarității morale” se întemeiază nu doar pe o logică bivalentă, ci și pe principiul terțului exclus (pe care bivalența singură nu-l presupune).
George Cornila jpeg
O preascurtă istorie a vergeturilor
Perfecțiunea rămîne o iluzie pentru că este redefinită o dată la cîțiva ani.
Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
O voce emblematică a radioului jpeg
O voce emblematică a radioului
Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.