Jurnal de pandemie: 360 de zile

Roxana NISTEA
25 ianuarie 2021
Jurnal de pandemie: 360 de zile jpeg

Datoria. Obligația morală. Creștinism. UE.

Iată cum văd eu lucrurile din perspectiva celor enunțate succint mai sus:

-cei ce citiți aceste rînduri aveți motive să mulțumiri divinității pentru că sînteți în viață, că vedeți și înțelegeți textul scris (și pentru alte multe lucruri mai personale!);

-datoria creștină presupune mulțumirea, rugăciunea, dar și acțiunea.

Avem o mulțime de cereri către Dumnezeu. Ce oferim noi? Ce putem face noi ca lucrurile să meargă spre făgașul binelui? Multe! În primul rînd, sîntem datori să ne informăm. Informația e pe toate gardurile, trebuie selectată sursa de încredere. Da, există prea multe și prea vocale surse proaste: virusul nu există, e o conspirație, masca e un moft, vaccinul e cu cip etc. Cine e credibil? Sursa proastă și cei ce se fac trompetele sursei au vreo responsabilitate? O-ho-ho! Da. Cei care fură banii destinați sănătății, au? Și încă cum!

Covid 19 e o mare provocare pentru omenire. Nu spun ceva nou cu această informație, dar ceea ce e nou e raportarea noastră față de boală și față de societate, în condițiile în care nimeni nu a mai trecut printr-o asemenea experiență. Avem istoria care ne ajută să întelegem ce se petrece, dar SARS-CoV-2 e ceva inedit în Europa.

Românii au un fel aparte de a răspunde la stres. Constat cu oarecare surprindere că lamentația, revendicarea absurdă și ura sînt frecvente. Egoismul apare și el în manieră feroce. Sînt prea mulți care clamează sănătatea, dar nu vor să facă chiar nimic pentru ea.

Vaccinarea? Vrem „garanții” de la guvern, de la ministrul Sănătății, de la producător și de la fiecare medic, că noi personal vom fi sănătoși și protejați de boală. Nu o să primim! Vaccinul are și reacții adverse, are și limite, are încă și necunoscute. Totuși: e singura șansă să oprim pandemia. Asta poate omenirea să facă (azi, acum). E cea mai avansată armă: creșterea apărării individuale, asigurarea imunității față de covid. Ce face creștinul: află informația și acționează. Cum? Se gîndește la aproapele său: vreau să duc boala? să o dau la alții? Cei fără pretenții creștine se vor întreba și ei: vreau să fac boala? Oare voi supraviețui? La cei din urmă intra în ecuație egoismul individual. Instinctul de supraviețuire al speciei e valabil pentru toți: nu vrem să ne îmbolnăvim și nici să pierdem pe cineva din familie.

Diferența de gîndire dintre categoriile de mai sus este credința în viața eternă. (Îmi cer scuze de la toți teologii și filozofii care desigur se pot exprima mult mai doct decît un medic practician, ca mine.) Toată lumea e de acord că „trăim, însă nimeni nu scapă cu viață din lumea asta”. Creștini fiind, avem niște obligații suplimentare pentru că prețuim „confortul” pe care sperăm că îl vom obține după părăsirea vieții terestre. Beneficii suplimentare vin la pachet cu datorii suplimentare.

Avem vaccin și, grație UE, nu sîntem nevoiți să plătim pentru vaccinare. Avem și libertatea de a alege dacă vrem sau nu să ne vaccinam. Ce datorie are cetățeanul? Să folosească oportunitatea pe care o are. Cum? Cu un pic de smerenie, fără ură, fără cîrcoteala, fără acuze și fără să arunce responsabilitatea asupra altora.

Aș zice că cetățeanul normal poate influența binele societatii făcînd ceea ce e bine pentru el. „Acțiunea” de care vorbeam mai sus poate însemna și să nu facem rău. Răspîndirea veștilor false, tolerarea abuzurilor, dezinformarea fac rău.

Vă vaccinați sau nu, dar nu dați cu pietre în cei ce se vaccinează și în cei ce fac vaccinarea posibilă! Vaccinarea e și un act de responsabilitate socială, dar e și arma noastră împotriva covid. Nu, nu se vor putea înarma toți (din diverse motive: nu vor ajunge toți la vaccin, poate nu vor fi suficiente doze, unii sînt prea departe, alții sînt prea dependenți de organizare, prea departe de civilizație, prea dominați de maleficii înconjurători etc.), dar cei ce au oportunitatea să se apere, să o facă ! Nici în război nu aveau toți arme, dar cei ce nu aveau arme făceau ce puteau pentru a supraviețui. În pandemie: mască și distanțare, spălarea mîinilor, respectarea „regulilor jocului”.

Pînă cînd? Cînd se termină? Vedeți că virusul nu stă degeaba, a apărut o nouă tulpină, mai contagioasă ca prima. Ei bine, cînd se va termina? Depinde de noi, de fiecare dintre noi. Știu că e mare lucru ce zic acum, dar reacția umanilor la pandemie e esențială. Dacă vom aștepta ca virusul să abandoneze lupta... putem aștepta pînă la sfîrșit. E un virus mic, cu ARN, ce nu are habar de dilemele noastre existențiale, el știe doar că oamenii sînt suportul lui vital, trăiește pe seama lor. Atît. Noi, „evoluații” și „civilizații”, nu avem decît să ne purtam ca niște evoluați și civilizați ce sîntem!

Pandemia se termina cînd suficienți oameni vor avea imunitate. Cînd 70% dintre oameni au anticorpi (anticorpi =arme), virusul nu se mai răspîndește. Depinde deci de fiecare dintre noi cum ne apărăm și cum îi apărăm pe cei din jur.

Creștinismul a fost mereu șansa omenirii! Creștinii pot arăta acum, din nou, cum atitudinea lor, cea bună și dreaptă, înclină balanța!

Sîntem în clubul select al UE, deci șansele noastre sînt sporite.

Rămîneți sănătoși, oameni buni!

Dr. Roxana Nistea, medic primar boli infecţioase

Foto: flickr

Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
O voce emblematică a radioului jpeg
O voce emblematică a radioului
Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.
Declicul sinelui jpeg
Declicul sinelui
Se zice că doar în situații de criză, cînd simțim vuietul dezacordurilor, contradicțiilor (auto)impuse, se dă în vileag cu adevărat caracterul uman.
Ancora imparo jpeg
Ancora imparo
Nu există moment în care să nu învăț că frumusețea lumii e nesfîrșită și mereu străbătătoare prin neguri.
Un an mai tîrziu jpeg
Un an mai tîrziu
Cînd și cînd, mușcă frica asta din mine cu o foame care nu se mai potolește.
Nu mă îndoiesc jpeg
Nu mă îndoiesc
Nu poate exista frumusețe fără certitudine. Aleg pentru că pot să aleg, pot să nu mă îndoiesc.
A little older, a little more confused jpeg
A little older, a little more confused
Ieșirea din adolescență a coincis cu o destabilizare a terenului pe care mă aflam.
Jurnal de pandemie: 360 de zile jpeg
Jurnal de pandemie: 360 de zile
Dacă vom aștepta ca virusul să abandoneze lupta... putem aștepta pînă la sfîrșit.
Odisee de mamă jpeg
Odisee de mamă
Viața mea de mamă e în regim de „tocmai”.
Pus pe „silent” jpeg
Pus pe „silent”
Invidia, rîvnirea posesiilor celuilalt, clipelor trăite de el, care mereu le împing pe ale noastre în umbră, devenea inflaționară odată cu postarea pozelor de Revelion.
Dincolo de mîine jpeg
Dincolo de mîine
Cred că e timpul să ies din bucla temporală unde m-am ascuns.
Revoluția virtuală jpeg
Revoluția virtuală
Crăciunul, prin tradiție, este o sărbătoare cu un spor însemnat de intimitate.
Unele mame plîng ușor jpeg
Unele mame plîng ușor
Emoțiile au fost adunate cu grijă și ascunse adînc, foarte adînc.
Te iubesc jpeg
Te iubesc
O viață întreagă am tratat aceste cuvinte cu reverență și simț acut al tragediei cosmice.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.