Hyde Park - în căutarea zen-ului

28 iulie 2020
Hyde Park   în căutarea zen ului jpeg

Sînt o persoană oarecare, nimic deosebit, dintr-un orășel mic, minier, pe jumătate gol, depopulat din lipsa de interes. Oricum, știam toate drumurile și toate cotloanele acolo departe, între munți. Dar acum sînt în mijloc de Londra, unde m-am mutat în mod cu totul nesăbuit și îmi vîjîie capul. Stau cu picioarele înfipte în caldarîm în punctul fix din dodoașcă în timp ce în jurul meu se învîrt curenții și tornadele lumii și știu că acum prioritatea mea absolută e să respir, să găsesc zen-ul. Dacă pot să-l găsesc pe undeva prin furnicarul ăsta. Știu sigur, trebuie să-mi revin și să respir. Orice altceva poate să aștepte.

Londra e un caleidoscop uriaș, care vibrează din toate balamalele, scîrțîind, urlînd, zdrăngănindu-și culorile și sunetele mușuroiului uriaș de oameni, amețindu-te cu varietatea ei căpcăunică. Gata să te înghită chiar în timp ce îi savurezi fațetele din oglinzi suprapuse spre înalt. De-a lungul și de-a latul. De-aia tre’ să-ți cauți zen-ul. Și primul loc unde l-am găsit a fost Hyde Park. Ce idee genială! Să te lași în voia apei, să accepți că ești un Iona înghițit de balenă. Să intri în plămînii uriașului. Acolo e cea mai bună oxigenare. Cea mai adîncă respirație.

Cum ai trecut prin arcada uriașă a lu’ Marble Arch, s-a tăiat sonorul marelui oraș. Brusc.  Parcă ai trîntit ușa. Simți că te paște fericirea. Începi să rîzi că apucatul, reacție pur nervoasă și zîmbetul ți se lățește netulburat pe figură la fiecare pas. Calci ușor să nu tulburi pășnicia.

Deschideri colinate uriașe, în verde dulce și cer nesfîrșit de calm, desenînd o dungă a orizontului proprie mării. O mare de iarbă. Șezlonguri, pături, băncuțe presărate pe tot locul. Copaci de o frumusețe robustă lîngă care ai putea sta ore întregi, să te îmbibi de seva poveștilor tăcute. Flori peste flori, uneori aranjate artistic, simetric ca în Grădinile Kensington, atît de englezesc pentru îndrăgostiții de englezisme. Alteori dezordonat de-a dreptul, ducîndu-te cu gîndul la toate cîmpurile lumii, atît de libere în frumusețea lor sălbatică.

Rațe, rățuște, gîște, lebede albe și negre. Plutesc netulburate pe lacuri și ape curgătoare, netemătoare, vin pînă aproape de tine și poți să le admiri claritatea existenței și să te crezi departe de lumea dezlănțuită. Să înțelegi că ești departe. Că ai o pauză. Că ai timp să te regăsești. Pe tine, cel rătăcit printre aburii fierbinți ai lumii. N-am știut că privitul pasărilor poate să-ți aducă o asemenea stare de liniște interioară. Absolut deplină în adîncurile ei. Toate se plimbă tacticos pe straturile suprapuse de aer și apă și alcătuiesc imagini de cărți poștale cu palate în depărtare și amestecuri indefinite de albastru și verde. Verde albăstrui, miez de strugure translucid.

Veverițe grațioase ca niste fulgi, înfoindu-și codițele evantai și țopăind ușurel pînă la picioarele tale. Purtînd cu ele dulceața licuricilor. Oamenii nu fac decît să accentueze tihna locului, la fel de blajini și de naturali ca și frunzele, ca și vîntul, fiecare pe spotul lui de lumină și zen. Unii stau cu ochii închiși la soare, alții fac yoga, unii citesc, alții stau pe bănci și se uită fix la gînsacii care se plimba mîndri de colo colo. Privirea fixă e o emblemă a linului, a domolului, a șederii. A reîntoarcerii în sinele magic.

hyde park tree jpg jpeg

Memorial benches. Ce idee pur și simplu frumoasă. Bănci cu un aer vintage, cu inscripții de dor și dragoste pe stinghia de sus, mă plimb și citesc încîntată povești demult apuse sau povești de ieri, alaltăieri. Povești de iubire adunate într-un singur rînd. E Taj Mahal-ul unor oameni simpli. Ca mine. Ca oricare.

Un bolovan imens, un uriaș de piatră, arătînd ca aterizat de pe planeta veșniciei, „worked and shaped by forces of nature for thousands of years”, exprimînd recunoștința norvegienilor pentru englezi: „You gave us a safe haven in our common struggle for freedom and peace.” Forever. Îl pipăi și mă înfioară puterea ascunsă în piatra încălzită de soare, veșnicia ei, ce dar extraordinar!

Palatul Kensington. Culori de pămînt și aer, culori de veșnicie regală. Arată ca o pictură, nu pare adevărat, de o frumusețe diafană, lipsită de concretețe. Aș putea locui pe o bancă din fața lui, să stau nemuritor cu privirea cufundată în spirala armonioasă de grație ce aburește peste el.

Colțișor după colțișor, parcul îți vorbește, te liniștește, te îmbată cu frumusețile-i, te cufundă în feng shui pînă peste cap, te ia de mînă ca un prieten drag și îți arată lumina. Și cerul. E hygge de-a dreptul.

Poți respira adînc, poți veni de cîte ori vrei. E tot aici, nu pleacă niciunde.

E prietenul tău zîmbăreț și dulce. E zen.

Foto: wikimedia commons

index jpeg 3 webp
Interceptări în numele „adevărului“?
Cazul de la Frăsinei, cu finalul acesta mi-a lăsat un gust amar. Gustul înfrîngerii asupra rostului la care sîntem chemați, fiecare din noi.
IMoroianu jpg
De Crăciun, fii mai bun!
Reflectăm imagini de Narciși îndrăgostiți și înduioșați de propria mortalitate de care Isus sărbătoritul este dator să ne izbăvească
Last photo before the game with Gheorghe Hagi jpg
Hagi vs. Mutu sau despre respectul datorat adversarului
Apoi, cu politica speculativă a lui „dacă” şi a lui „poate”, atît de dragă mioriticului, nu vom ajunge nicăieri.
640px British museum greatcourt jpg
Activismul anti-petrol în muzeele europene
Marile companii petroliere au căutat, de-a lungul timpului, să-și asocieze imaginea cu acțiuni caritabile, dar mai ales cu instituții culturale.
AV jpg
Din nou despre claritatea morală
Pretenția „clarității morale” se întemeiază nu doar pe o logică bivalentă, ci și pe principiul terțului exclus (pe care bivalența singură nu-l presupune).
George Cornila jpeg
O preascurtă istorie a vergeturilor
Perfecțiunea rămîne o iluzie pentru că este redefinită o dată la cîțiva ani.
Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
O voce emblematică a radioului jpeg
O voce emblematică a radioului
Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.
Declicul sinelui jpeg
Declicul sinelui
Se zice că doar în situații de criză, cînd simțim vuietul dezacordurilor, contradicțiilor (auto)impuse, se dă în vileag cu adevărat caracterul uman.
Ancora imparo jpeg
Ancora imparo
Nu există moment în care să nu învăț că frumusețea lumii e nesfîrșită și mereu străbătătoare prin neguri.
Un an mai tîrziu jpeg
Un an mai tîrziu
Cînd și cînd, mușcă frica asta din mine cu o foame care nu se mai potolește.
Nu mă îndoiesc jpeg
Nu mă îndoiesc
Nu poate exista frumusețe fără certitudine. Aleg pentru că pot să aleg, pot să nu mă îndoiesc.
A little older, a little more confused jpeg
A little older, a little more confused
Ieșirea din adolescență a coincis cu o destabilizare a terenului pe care mă aflam.
Jurnal de pandemie: 360 de zile jpeg
Jurnal de pandemie: 360 de zile
Dacă vom aștepta ca virusul să abandoneze lupta... putem aștepta pînă la sfîrșit.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.