Dincolo de mîine

8 ianuarie 2021
Dincolo de mîine jpeg

Mai nou m-am obișnuit să trăiesc în „astăzi”. Ultimii doi ani au fost anii lui „carpe diem”. Mi s-a părut cea mai fericită alegere. Era tot ce simțeam că am. Viitorul poate părea de-a dreptul înspăimîntător, mai ales cînd ai nefericitul obicei să îți imaginezi tot felul de scenarii apocaliptice. În special dacă te lovește o boală dintr-acelea care nu pot fi numite și ziua de mîine începe să dispară cu totul ca un firicel de apă aruncat de sus, foarte de sus, pe întinderile aride ale deșertului. Trecutul nu e cu nimic mai bun, locul în care continuă să bîntuie morțile celor dragi, încă nu te-ai obișnuit cu asta, încă nu te-ai împăcat cu vinile îngrozitoare pe care ți le-ai găsit, nu poți nici să te uiți într-acolo, că te apucă tremuratul și bocetul, nu, mai bine nu. Așa că prezentul a țîșnit în fața ochilor mei cu puterea de nestăvilit a unui tsunami, măturînd totul în cale, cîntînd ademenitor cum numai marea și sirenele ei pot să o facă.

Mi-a fost bine să locuiesc în prezent. Am tras porți mari de piatră în calea trecutului, iar privirile furișate spre viitor au fost doar scurte ocheade nevinovate aruncate prin gaura cheii. Am luptat cu boala, clipă prezentă după clipă, am învins-o, dar niciodată nu știi ce e dincolo de mîine, nu, nici unul dintre noi nu știe. Am luat hotărîri eroice, fără să cumpănesc deloc ce ar putea fi a doua zi, de ce aș fi făcut asta?! Trăiam în prezent. Am renunțat la slujba mea sigură din România, am vîndut apartamentul și iată-ne mutați în Londra, cu fiul nostru. Hop-țop, cam atîta a durat analiza fiecărei hotărîri majore. Fiecare trebuia luată în prezent. Nu regret nimic, nu aș fi putut alege altceva, trăitul clipei are imperativele sale.

Liniștită acum, împăcată cu prezentul meu, poate încep să mă gîndesc la mîine. Mîine poate se termină pandemia. Mîine poate reușesc să-mi echivalez studiile și să găsesc ceva de lucru. Mîine poate încep să înțeleg engleza vorbită în acest oraș frumos, absolut copleșitor pentru o provincială ca mine. Mîine o să călătoresc din nou și o să ajung în locul meu fericit, poate o să întîlnesc iar ceva nou, ceva albastru, ceva vechi. Mîine o să fiu tot sănătoasă, cu sufletul plin de bucurii avîntate în zbor de ciocîrlii, bucurii-clopoței sunînd ca un clinchet de scoici înșirate pe sfoară. Tot mîine o să mă simt mai acasă aici, unde am ajuns astăzi. O să înceapă să mi se șteargă din memorie străzile binecunoscute de demult, din orășelul meu de departe, iarba aceea mare de munte, plină de păpădii și gălbenele, o să mă obișnuiesc cu aceasta peluză superbă și ordonată care pavează parcurile si trotuarele de-aici, o să uit de părinții mei pe care i-am lăsat singuri în cimitir, sub lespezi mari de piatră, să nu se adune buruienile, o să uit de oamenii care mă cunoșteau și mă salutau cu zîmbete ori de cîte ori ne întîlneam. Mîine o să-mi devină familiare minunatele clădiri ce mă înconjoară în tot locul, o să întîlnesc oameni frumoși și o să-mi fac prietene, cu care o să pălăvrăgesc la o cafea, într-o zi londoneză cu mult soare și libertate pe măsură. Da, sînt absolut sigură, mîine o să mă simt ca acasă aici. O să arunc departe, prin meandrele apelor ascunse această senzație ciudată de înstrăinare. Nu am timp pentru ea. Nu m-am îndoit niciodată de puterea minții mele de a făuri realitatea.

La urma urmelor, ce înseamnă Acasă?! Nu poate fi doar un loc cu străzi cunoscute și iarbă verde, crescînd în voie. Nu poate fi un loc cu cimitirul plin de cei ce s-au dus. Nici cu oameni a căror vorbă o înțelegi. Acasă e acolo unde ești împreună cu familia ta. Cu cei pe care îi iubești mai presus de rădăcini, mai presus de frunze și de cer. Acasă e locul unde mîine există. Și există și dincolo de mîine. E locul unde vrei să fii.

Da, cred că e timpul să ies din bucla temporală unde m-am ascuns. Din acest moment prezent pe care îl stăpînesc ca pe un mustang frumos, ale cărui salturi bruște am învățat să le prevăd. E timpul să deschid larg ușa viitorului și să mă arunc în vîltoare. Să-mi inventez un nou statut, o nouă tinerețe, să-mi născocesc speranțele și să las visele să vină la mine. E timpul pentru ziua de mîine.

Și poate o să fie și dincolo de mîine, cine știe?!

Sursa foto: flickr

Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
O voce emblematică a radioului jpeg
O voce emblematică a radioului
Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.
Declicul sinelui jpeg
Declicul sinelui
Se zice că doar în situații de criză, cînd simțim vuietul dezacordurilor, contradicțiilor (auto)impuse, se dă în vileag cu adevărat caracterul uman.
Ancora imparo jpeg
Ancora imparo
Nu există moment în care să nu învăț că frumusețea lumii e nesfîrșită și mereu străbătătoare prin neguri.
Un an mai tîrziu jpeg
Un an mai tîrziu
Cînd și cînd, mușcă frica asta din mine cu o foame care nu se mai potolește.
Nu mă îndoiesc jpeg
Nu mă îndoiesc
Nu poate exista frumusețe fără certitudine. Aleg pentru că pot să aleg, pot să nu mă îndoiesc.
A little older, a little more confused jpeg
A little older, a little more confused
Ieșirea din adolescență a coincis cu o destabilizare a terenului pe care mă aflam.
Jurnal de pandemie: 360 de zile jpeg
Jurnal de pandemie: 360 de zile
Dacă vom aștepta ca virusul să abandoneze lupta... putem aștepta pînă la sfîrșit.
Odisee de mamă jpeg
Odisee de mamă
Viața mea de mamă e în regim de „tocmai”.
Pus pe „silent” jpeg
Pus pe „silent”
Invidia, rîvnirea posesiilor celuilalt, clipelor trăite de el, care mereu le împing pe ale noastre în umbră, devenea inflaționară odată cu postarea pozelor de Revelion.
Dincolo de mîine jpeg
Dincolo de mîine
Cred că e timpul să ies din bucla temporală unde m-am ascuns.
Revoluția virtuală jpeg
Revoluția virtuală
Crăciunul, prin tradiție, este o sărbătoare cu un spor însemnat de intimitate.
Unele mame plîng ușor jpeg
Unele mame plîng ușor
Emoțiile au fost adunate cu grijă și ascunse adînc, foarte adînc.
Te iubesc jpeg
Te iubesc
O viață întreagă am tratat aceste cuvinte cu reverență și simț acut al tragediei cosmice.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.