Jurnal de pandemie, zi de numărătoare 157. Omenirea de o parte, coronavirusul (SARS COV 2) de alta. Ne-a luat o grămadă de timp să lămurim beligeranții: virusul e de o parte și sofisticații umani de partea cealaltă. Nu e o luptă între oameni, deși depinde de deciziile lor. El e virusul mic, cu un singur fel de acid nucleic (ARN), deștepții de noi sîntem mamifere cu ADN și cu ARN. Virusului i se cam rupe de acizii nucleici și de inteligența noastră de specie. Virusul știe una și bună: să se înmulțească. Fiind așa de mic nu poate decît să folosească altă specie pentru propria înmulțire. Uneori omoară specia gazdă, dar, cel mai adesea, numai o folosește pe-ntru hrană și înmulțire. E cineva lezat? Cum îndrăznește virusul să ne folosească drept hrană? Adică prăpăditul de virus ne folosește așa, direct? Nu ne manipulează? Nu ne păcălește cumva? Doar ne folosește ca suport vital? Da. Simplu și direct. Noi, deștepții de noi, oamenii, știm acum multe despre virus. Virușii sînt atît de mici încît nu se văd cu microscopul optic. Mici, insidioși și eventual letali. Virușii de calculator au fost denumiți după omonimii lor din lumea vie, nu invers.
Istoric vorbind, fiecare epidemie a dat impuls medicinei. Impulsul a fost dat chiar dacă oamenii nu își vedeau adversarul. Întotdeauna, însă, oamenii au respectat adversarul letal.
Unde sîntem azi cu pandemia? Sîntem în faza „scapă cine poate”, tradus prin termenul tehnic de „răspîndire comunitară”. Știm multe despre acest coronavirus, totuși, sîntem cumva prinși în capcană. De ce? Mai bine să întreb: de cine?
Răspuns:
1. Nu avem (încă) tratament care să omoare virusul. Da, laboratoare mari lucrează și oameni deștepți lucrează.
2. Nu avem vaccin (încă). Da, e valabil enunțul de la punctul 1, cu cercetătorii.
3. Virusul este în comunități, nu îl mai putem ține afară.
4. Capcane umane: judecățile noastre.
Insist asupra ultimului punct. Pandemia impune o gîndire la nivel global. Avem ocazia să asistăm la ceea ce se întîmplă în majoritatea țărilor. Ia să vedem specificul național!
Românii duc în spate povară grea: comunismul cu crimele sale, cu frigul, cu foamea, cu teroarea, cu delațiunea, dar mai ales cu pierderea încrederii în oameni. Cum să mai ai încredere în oameni cînd știi de ce sînt în stare? În cine să avem încredere? Criticăm tot, dar tot, tot! Facem asta pe ton ultimativ, de cunoscători supremi ai regulilor universului. Virusul ne dă o lecție de umilință. Nu știm tot, nu putem tot, nu merităm tot.
Marea dezamăgire vine desigur de unde speranța era mare. Speram ca românii să nu aibă nevoie de prea mulți morți ca să înțeleagă ce se petrece. Am greșit. Unii oameni nu înțeleg decît atunci cînd sînt loviți personal. Avocatul Poporului numește „tortură” carantina, libertatea și sănătatea par noțiuni abstracte și pentru Curtea Constituțională, politicienii aflați la putere arată mereu că lupta politică e mai importantă decît sănătatea românilor, amenzile date pentru cei ce nu respectă izolarea sînt contestabile, majoritatea jurnaliștilor sînt experți în pandemia covid. Românul de rînd e expert, dar nu orice fel de expert, e un expert revendicativ, supărat, cu păreri ferm documentate (din TV sau de pe scara blocului), gata să urască și să-și ceară dreptul la sănătate. Sănătatea ar fi ceva „drept” constituțional pentru care nu trebuie să facem nimic, doar să îl cerem cu voce puternică. Expertul nostru e gata de orice, mai puțin de a da credit celor care zic că virusul ăsta e mortal. Acceptă oarecum că există virusul, „totuși există”, dar nu e chiar așa, e altfel. Din cauza asta nici nu poartă mască și îi disprețuiește pe cei ce poartă mască. Mai avem varianta de expert, de regulă feminin, care „nu suportă” masca, „se sufocă cu masca” sau „face alergie la mască”.
Pacienții pozitivi covid vor putea să stea acasă, să își poarte singuri de grijă, să le poarte de grijă celor din comunitatea în care locuiesc. Vor sta izolați la domiciliu? Izolați de familia lor? Vor avea grijă să nu răspîndească covid?
Peste 60% dintre cei ce au virusul în căile respiratorii sînt asimptomatici, dar răspîndesc boala. Vă rog pe toți să vă gîndiți la asta! Vă rog să vă gîndiți la cei din jur! Purtați mască, evitați aglomerațiile, nu vă suflați în ceafă (nici în față), spălați mîinile! Rugămintea asta nu e ceva patetic, e un simplu apel la supraviețuire. Pandemia este în scenă și noi toți sîntem actori în piesa asta. Diferiți, dar toți avem rol principal. Dacă e dramă sau tragedie vom vedea la final. E posibil un final multiplu, dramă sau tragedie, în funcție de prestația actorilor.
Rămîneți sănătoși, oameni buni!
Dr. Roxana Nistea, medic primar boli infecţioase
