A little older, a little more confused

Iulia TRĂNCUȚĂ
8 februarie 2021
A little older, a little more confused jpeg

Se zice că pe măsură ce creștem, ne înțelepțim. Dacă ăsta este traseul firesc, atunci trebuie să mărturisesc rușinată că eu m-am abătut de la el, și nu doar o dată. Am fost un copil cuminte, de o seriozitate aproape gravă. Ca adolescentă, am suferit de o timiditate care m-a făcut rezervată, iar aura mea de ființă inabordabilă nu a făcut decît să-mi accentueze seriozitatea. Eram, cum ar veni, o adolescentă care gîndea și simțea în mod matur și care avea niște idei foarte clare – categorice, chiar – despre ce îi place și ce nu îi place, despre ce vrea și ce nu, despre ce e corect și greșit. Adolescența a fost pentru mine, în mod paradoxal poate, un teren stabil, foarte bine delimitat. Îl citeam de zor pe Proust, eram melancolică și visătoare, mă preocupau chestiunile profunde, ca memoria sau timpul, dar echilibrul meu era suficient încît să nu mă lase să cad în crize existențiale. Drame existențiale nu trăiam decît prin intermediul literaturii (mai ales cînd am căzut și eu, ca atîția alții, victimă a obsesiei pentru scriitorii ruși), iar asta era suficient pentru mine.

Ieșirea din adolescență a coincis cu o destabilizare a terenului pe care mă aflam. Dintr-o dată, n-am mai știut nimic. Am pătruns într-un tărîm al nisipurilor mișcătoare. Îmi aminteam tot mai des de o frază dintr-o carte citită în adolescență, dar pe care abia atunci începeam să o înțeleg cu adevărat: ,,Drama de care sufeream cel mai tare era de a fi părăsit paradisul copilăriei, fără să-mi fi găsit locul printre cei mari.” (Simone de Beauvoir, Memoriile unei fete cuminți). Tulburarea pe care o trăiam nu ținea neapărat de nivelul pragmatic al vieții (trebuie să am o profesie, să plătesc facturi, să mă așez la casa mea), ci mai degrabă de modul în care se modificau înaintea ochilor mei noțiuni despre lume pe care le considerasem mereu clare. Echilibrul meu s-a rupt în momentul în care am înțeles că trebuie să fac eforturi constante de adaptare la lume, la oameni, și chiar la propriile mele sentimente, tot mai contradictorii. Tot ceea ce știam despre mine a devenit o imagine mișcată, ca cele pe care le surprinzi de la fereastra unui tren, cînd nu mai poți delimita clar unde se termină cîmpul și unde începe cerul.

După ani la rînd în care mă mîndrisem cu faptul că știu foarte bine ce vreau, m-am trezit că sufăr de o lipsă de cunoaștere cumplită. Pe măsură ce liniile dintre deciziile corecte și greșite deveneau tot mai vagi, senzația dezorientării devenea și ea din ce în ce mai frustrantă. Cîteva alegeri proaste au fost suficiente ca să mă convingă: în loc să mă înțelepțesc, mă prostisem. Devenisem mai impulsivă, mai nehotărîtă, mai puțin rațională, mai ,,adolescentă” decît fusesem în adolescență. Dezorientarea mea nu era însă una goală, cauzată de lipsa punctelor de reper – nu absența lor era problema, ci tocmai prezența lor într-un număr copleșitor; conștientizarea faptului că lucrurile pot fi într-un anumit fel dintr-o perspectivă, dar cu totul altfel din altă perspectivă; înnebunitoarea relativitate a lumii și, în centrul său, eu, orbită de miile de semnale luminoase.

Anul ăsta fac 25. Dacă a fi înțelept înseamnă a ști și a avea viața organizată, frumos, în compartimente bine delimitate, nu preconizez în viitorul meu mari elanuri de înțelepciune. Parcă mă și văd ajunsă la 50 de ani, fără să fi înțeles mare lucru, mergînd cu toate șir. Dar dacă lucrurile sînt relative, iar înțelepciunea stă în îmbrățișarea confuziilor, atunci pot sta liniștită: am, deja, cîțiva ani buni de cînd sînt o înțeleaptă.   

Foto: flickr

Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
O voce emblematică a radioului jpeg
O voce emblematică a radioului
Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.
Declicul sinelui jpeg
Declicul sinelui
Se zice că doar în situații de criză, cînd simțim vuietul dezacordurilor, contradicțiilor (auto)impuse, se dă în vileag cu adevărat caracterul uman.
Ancora imparo jpeg
Ancora imparo
Nu există moment în care să nu învăț că frumusețea lumii e nesfîrșită și mereu străbătătoare prin neguri.
Un an mai tîrziu jpeg
Un an mai tîrziu
Cînd și cînd, mușcă frica asta din mine cu o foame care nu se mai potolește.
Nu mă îndoiesc jpeg
Nu mă îndoiesc
Nu poate exista frumusețe fără certitudine. Aleg pentru că pot să aleg, pot să nu mă îndoiesc.
A little older, a little more confused jpeg
A little older, a little more confused
Ieșirea din adolescență a coincis cu o destabilizare a terenului pe care mă aflam.
Jurnal de pandemie: 360 de zile jpeg
Jurnal de pandemie: 360 de zile
Dacă vom aștepta ca virusul să abandoneze lupta... putem aștepta pînă la sfîrșit.
Odisee de mamă jpeg
Odisee de mamă
Viața mea de mamă e în regim de „tocmai”.
Pus pe „silent” jpeg
Pus pe „silent”
Invidia, rîvnirea posesiilor celuilalt, clipelor trăite de el, care mereu le împing pe ale noastre în umbră, devenea inflaționară odată cu postarea pozelor de Revelion.
Dincolo de mîine jpeg
Dincolo de mîine
Cred că e timpul să ies din bucla temporală unde m-am ascuns.
Revoluția virtuală jpeg
Revoluția virtuală
Crăciunul, prin tradiție, este o sărbătoare cu un spor însemnat de intimitate.
Unele mame plîng ușor jpeg
Unele mame plîng ușor
Emoțiile au fost adunate cu grijă și ascunse adînc, foarte adînc.
Te iubesc jpeg
Te iubesc
O viață întreagă am tratat aceste cuvinte cu reverență și simț acut al tragediei cosmice.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.