Unul din cele mai cunoscute momente din viața lui Caesar este, paradoxal, scena morții acestuia, învăluită de trădarea și complotul senatorilor care l-au asasinat în anul 44 î.e.n, în timpul unei întîlniri aparent banale a Senatului Roman. Întrucît no
Mătușa Bi, cum îi spuneau nepoții, era la fel de iute la pas ca la vorbă, cunoscuții spunînd despre ea că prinde o viteză de o sută de kilometri pe oră cînd vorbește.
Prin secolul al XVIII-lea și chiar al XIX-lea, apa nu era tocmai bună pentru consum, iar pentru a preveni îmbolnăvirea, oamenii obișnuiau să o transforme prin fierbere și fermentare într-o băutură mult mai sigură: în bere. Pe lîngă faptul că era în
Vestea venită săptămîna trecută de la Vatican, care a anunțat chiar prin vocea Papei Francisc că arhivele din perioada celui de-al Doilea Război Mondial vor fi declasificate în martie 2020, a reprezentat o surpriză plăcută și mult așteptată pent
Regina-mamă Elena și-a pus amprenta iremediabil pe destinul și caracterul fiului său, Regele Mihai I al României, așa cum regele însuși a declarat, construind o relație mamă-fiu cu adevărat specială, deși sup
Mihail Gorbaciov și președintele american Ronald Reagan au început încă din anul 1985 să poarte discuții cu privire la încheierea unui astfel de acord. Negocierile s-au desfășurat promițător în primă fază și, deși s-au blocat ulterior din cauza „Star Wars-ului“ lui
Deși sașii nu au fost tocmai cei mai buni prieteni ai Vlad Țepeș, ci dimpotrivă, inamici consacrați, se pare că mitologicele săgeți ale lui Cupidon au fost mai puternice decît legendarele țepe ale domnitorului. Cîndva, într-o dimineață de iarnă.
De-a lungul anilor, Garda Elvețiană a Papei și-a făcut datoria cu succes, atît în ceea ce privește securitatea personală a Pontifului, cît și pe cîmpul de luptă, cînd situația a cerut-o. Și a cerut-o destul de des (vezi așa-numita ◊jefuire a Romei“ din 1527).
Revenind strict la domnul Dior și la englezi, ajungem la Muzeul Victoria și Albert din Londra, unde recent s-a deschis o expoziție istorică: Christian Dior: Designer of Dreams (2 februarie – 14 iulie a.c.). Istoric este nu numai subiectul în sine, ci și faptul că o prezentare atît de cuprinzătoare a Casei Dior la Londra nu a mai avut loc din anul 1947 pînă în prezent. Între timp, multe s-au întîmplat între cele două țări.
Este de remarcat con
În 1919, după ce regina a fost la Paris ca să reprezinte țara la Conferința de Pace, a făcut o oprire și la Londra, pentru a-și expune cauza în mod direct, în fața vărului său, Regele George al V lea. A profitat de ocazie pentru a rezolva și problem
Cum ar fi arătat o lady, în urmă cu vreo sută de ani, deplasându-se pe străzile londoneze pe un soi de trotinetă electrică? Cu tot cu faldurile fustei lungi care îi acopereau gleznele, pantofii cu toc și pălăria așezată cochet pe cap. Aproape real, așa ar fi arătat.
Tătăl și fiul au pornit, așadar, spre Franța, iar în drumul spre destinație s-au oprit în localitatea Gastein, unde Ion C. Brătianu, șeful guvernului român de atunci, trebuia să se întîlnească cu liderul Imperiului German, cancelarul Bismarck. Acesta din urmă l-a invitat doar pe prim-ministrul român la prînz, neștiind că acesta era însoțit și de fiul său. De îndată ce a aflat, a extins invitația și către Ionel. Și iată-l pe viitorul lider al României (care avea atunci doar 19 ani) luînd masa de
Să îți antrenezi corpul e cel puțin la fel de important ca a-ți antrena mintea. Cînd simți pe mușchii tăi acest lucru, mintea te îndeamnă să cauți puțin în istorie pe la capitolele corespunzătoare.
În 1805, doamna Barbe-Nicole Clicquot a devenit văduva Clicquot (La Veuve Cliquot) și a decis să continue afacerea pe care o începuse cu soțul său. După ce a trecut cu greu peste multe impedimente, mai ales financiare, istoria i-a mai pus
Litere aurite pe coperta din față și pe cotorul cărții, patru pagini de gravuri colorate și patru gravuri în lemn subțire semnate de John Leech, paginile de titlu dominate de roșu și verde și filele de separare între capitole pictate manual, tot cu verde. În plus, colțurile fiecărei foi poleite cu aur. Acestea au fost cerințele lui Charles Dickens pentru publicarea arhicunoscutei Povești de Crăciun.
Artistul instalase în mijlocul vitrinei o cadă cu apă, în jurul căreia lipise o bordură din blană de nurcă (alte surse zic piele de miel, putem să ne imaginăm ambele variante). În cadă și în jurul acesteia erau tot soiul de părți din manechine și m
Dorothy Gale avea în mod precis o singură pereche de pantofi de rubin, primiți de la Zîna cea Bună din Nord, în timp ce incertitudinea apare în viața reală la numărul perechilor de pantofi din recuzita actriței Judy Garland, care a interpretat o pe Dorothy în filmul (din 1939) corespunzător basmului. Se pare că din acestea au supraviețuit patru sau cinci perechi
„Nu mai am niciun buștean ca să încălzesc plita mîine și nici măcar pentru soba din biroul dumneavoastră“ – i-a spus într-o zi bucătarul trimisului francez. Acesta din urmă i-a dat indicații să facă rost de lemne cu orice preț, dar prin mijloace proprii. Proprii lui Saint Aulaire.
Adunarea Națională a ucrainenilor nu a recunoscut hotărîrile Adunării Naționale a românilor și, astfel, ucrainenii au declanșat acțiuni de ocupare a zonelor pe care le pretindeau.
Perlă cu perlă, diamant cu diamant, rubin cu rubin – multe dintre bijuteriile Mariei Antoaneta au fost demontate, însă cîteva au rămas intacte și vor fi scoase la vînzare luna aceasta în cadrul licitației „Bijuteriile regale ale familiei de Bourbon-Parma“
Primele zvîcniri ale visului american și-au făcut apariția încă de la cumpăna dintre secolul al XIX-lea și cel de-al XX-lea, ca reacție la inegalitățile sociale și economice care acaparaseră spațiul american. Încă de atunci, sintagma țintea direct spre perspectiva succesului,
Ossip Bernstein pe lista celor condamnați: era numele unui fost campion de șah din turneul Moscovei. Surprins și sceptic, cum o cerea regimul, l-a întrebat pe domnul Bernstein dacă el este într-adevăr jucătorul de șah în cauză. Răspuns afirmativ.
Ajunse în siguranță la New York, Marian, Madeline și Eleanor s-au gîndit cum ar putea să îl răsplătească pe cel care le salvase viața, căpitanul Rostron. Simbolic, presupun.
Cînd pilotul Rudolf Andersen Jr. a fost inclus în lista secretă a programului de spionaj U-2, nu bănuia, probabil, că va reprezenta el însuși un punct de cotitură în vîltoarea evenimentelor din octombrie 1962, care defineau cea mai periculoasă criză internațională din istoria contemporană.
„Intrarea trupelor mele (în București) la 8/20 octombrie a fost măreață și frumoasă; numai la șosea la ultimul rond, unde a fost înălțat un mare arc de triumf și unde m-a primit primarul și delegațiile din toată țara trebuie să fi fost peste 50.000 de oameni.
Planul lui Hitler de a invada Polonia elaborat în iunie 1939, numit „Planul Alb“ („Fall Weiss“), prevedea strategia cunoscutului război-fulger, utilizat cu predilecție și, de multe ori, cu succes de liderul nazist, care s-a bazat temeinic pe elementul surpriză
De la subsolul castelului, un mini-lift încărcat urcă spre parter. Bucatele tocmai au ajuns din bucătarie în sufragerie (numită, mai puțin pretențios, dar foarte eficient, și „sala de mîncare“). Cam acesta era traseul meselor regale atunci cînd Familia Regală se afla la castelul Peleș.
Asociaţia pentru Dezvoltare Urbană (ADU) a dezvoltat, în parteneriat cu Centrul de Consultanță Istorică, proiectul mai sus-numit care prezintă 100 de ani de istorie a României în imagini ce pot fi percepute de nevăzători prin atingere (imagini tactile).
„Un al doilea avion a lovit un al doilea turn. America este atacată“ (Robert Draper, Fără umbră de îndoială. Președinția lui George W. Bush). În acest timp, așezat pe un scaun în fața elevilor care cîntau, președintele zîmbea din cînd în cînd. Învățătoarea le-a spus copiilo
Produsele lui Pierre-François-Pascal Guerlain erau, de asemenea, cunoscute și apreciate și pentru aspectul lor. Flacoanele, ambalajele, etichetele, totul era foarte bine pus la punct și de o calitate pe măsura conținutului. Parfumierul acorda o atenție cu totul deosebit
Oamenii au început să facă referire la locurile din jurul cișmelei menționînd denumirea funcționarului. „Lîngă marele cișmigiu“, „la vreo zece minute de marele cișmigiu“, „peste drum de marele cișmigiu“ – or fi spus cetățenii pe atunci.
Primul gînd al scriitorului a fost să se înroleze. Modalitatea în care să facă acest lucru îi punea oarece probleme. Nu știa unde și la cine să se ducă pentru acest demers, așa că a considerat util să bată la ușa Uniunii Scriitorilor (nu era încă membru, dar exista un dosar de primire în analiză).
„NEED SMALL BOAT… KENNEDY“. Mesajul a ajuns la trupele Aliaților din zonă prin intermediul celor doi bărbați de pe canoe, iar a doua zi echipajul PT-109 a fost salvat.
După ce domnul Benz a mai construit încă două modele ale autovehiculului, îmbunătățite, succesul tot se lăsa așteptat. Pare că uneori nu e indicat să îl aștepți, ci trebuie să pleci după el. Cu mașina.
Construită special pentru a proteja locuitorii de invaziile străine, cetatea Rîșnov a reușit să își atingă cu succes acest scop de-a lungul vremii, prima mențiune documentară a cetății datînd din anul 1335, cînd a reprezentat refugiul locuitorilor din Țara Bîrsei în fața invaziei tătarilor.
Următoarea oprire: la standul companiei Pepsi-Cola. Cu ajutorul ghizilor ruși de la stand, care i-au servit pe toți cei prezenți cu celebra răcoritoare, organizatorii au reușit să îl facă și pe șeful de stat sovietic să ia o înghițitură „sceptică“ (așa cum a descris-o presa vremii) de Pepsi-Cola.
Colegiul Regal de Heraldică la care apelase Regele George al V-lea pentru a găsi un nou nume Casei Regale a lansat propuneri precum „Guelph“, „Wipper“ sau „Wettin“ – nici unul nu suna suficient de britanic. S-au luat în considerare și variante precum „Tudor-Stewart“, „York“ sau „Lancaster“, pînă cînd Lordul Stamfordham a avut ideea cîștigătoare. Un toponim și în același timp numele palatului preferat al regelui: „Windsor“.
Indiferent de performanțele echipei naționale (și de imaginile cu fotbaliștii ei) la Cupa Mondială de la Moscova, Iranul și-a așezat frumos în istorie participarea sa la competiție: pe covoare persane de mătase.
Fifth Avenue, numărul 350, New York. O rochie lungă de catifea neagră și o tiară cu diamante. Doamna Caroline Astor (autointitulată „the Mrs. Astor“), soția lui William Backhouse Astor Jr. și, deci, membră a uneia dintre cele mai bogate și cunoscute familii din societatea americană din secolul al XIX-lea, își face apariția la balul organizat chiar de ea la reședința personală (una dintre ele, desigur, unde, de altfel, astăzi se află The Empire State Building).
Ceva mai pretențios și sigur mai înalt este podul, ascuns timp de vreo 700 de ani, din Abația Westminster, care din 11 iunie a.c. a fost deschis publicului sub forma unui nou muzeu numit „Galeriile Jubileului de Diamant al Reginei“.
La început era numit „joc britanic în aer liber“ și caracteriza Sankt Petersburg-ul ultimilor ani ai secolului al XIX-lea. Englezii și scoțienii care lucrau în port și în fabricile din capitala de atunci a Imperiului Rus au adus cu ei și obiceiul de a juca acest sport și au organizat primele echipe (chiar cluburi) de fotbal.
Viața boemă trăită de Peggy în centrul mișcărilor artistice care se manifestau în cafenelele și pe străzile Montparnasse-ului și prieteniile cu unii artiști, de exemplu cu Marcel Duchamp, i-au marcat definitiv interesul și i-au sporit iremediabil pasiunea pentru arta contemporană.
Textul doamnei Cornea la care se referea ieșeanul de mai sus este intitulat sugestiv „Ce este de făcut? – sau să nu dăm Cezarului ce i se cuvine lui Dumnezeu“ și se distinge, poate mai mult decît altele, prin conținutul profund moral, luînd forma unei reale meditații. M-aș opri asupra esenței și a concluziei. Esența meditației autoarei este că „vigoarea unui popor izvorăște, în primul rînd, din potențialul său spiritual: creativitate, inteligență, imaginație, forță morală, afectivitate, curaj. S
„Adineauri am fost primit cordial la Slatina, mîine sosire la București“, îi scria principele Carol tatălui său Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, pe 9 mai (după calendarul românesc de atunci) 1866.
În noaptea de 8 spre 9 mai 1945, la cerința lui Stalin, care considera actul de la -Reims doar „instrumentul de capitulare“, la Berlin a avut loc o nouă ceremonie de capitulare, prezidată de mareșalul Jukov, unde s-a semnat un nou act de predare fără condiții a Germaniei.
Văzîndu-l pe proaspătul lider sovietic, Iuri Andropov, pe coperta revistei Time, din noiembrie 1982, Samantha Smith, o fetiță de zece ani din orașul american Manchester, a întrebat-o pe mama sa: „Dacă oamenilor le este atît de frică de el, de ce nu îi scrie cineva o scrisoare să îl întrebe dacă vrea război sau nu?“ „De ce nu o faci chiar tu?“ – a fost replica mamei.
